Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Dacă îi critic pe unii preoți o fac în mod constructiv, bazîndu-mă pe învățătura Sfinților Părinți. Pentru că noi, românii în special, am ajuns într-o atît de jalnică convingere că e suficient să ne împărtășim de cîteva ori pe an și preoții nu suflă o vorbă ca să ne încurajeze concret să ne apropiem cît mai des de Potir, în același timp ei împărtășindu-se de fiecare dată fără a respecta miturile postirii obligatorii de nu știu cîte zile înainte și toate celelalte. Pentru asta nu voi tăcea, deși publicul va crede că păcătuiesc.
|
Critica ta este generalizatoare si bazata pe o judecata pripita.
Impartasatania nu se da des doar pentru ca cineva flutura stelutzeul cu impartasania deasa.
Din ce ai spus pe tema asta, nici un cuvintel despre riscuri, care nu or fi chiar cum zice opozitia, dar exista.
Te-ai gandit ca nu se practica poate pentru ca la majoritatea, riscurile (si ce sa zicem, direct, dezavantajele) depasesc virtualele avantaje?
Curand ai sa ne spui ca si oprirea de la sfanta impartasanie nu e corecta, pentru ca de fapt asta si este impartasirea care nu se practica obligatoriu-saptamanal cum o intelegi tu.
Omului i se ofera o perioada de "recuperare duhovniceasca" in care trebuie sa arate ca a valorificat ceea ce a primit pana in acel moment.
Sunt sigur ca daca cineva are perceptia duhovniceasca a ceea ce ii ofera concret Sf. Impartasanie si duce lipsa, preotul nu-i va refuza impartasirea mai deasa.
Dar asa, sa o administrezi des, la gramada, doar dintr-un motiv pretins
teo-logic, si mai mult,
plasand o data cu asta o buna parte a responsabilitatii spirituale de pe umerii duhovnicului pe cei poate prea firavi ai ucenicului (ai argumentat ca se poate face si fara spovedanie de fiecare data) nu este tocmai in regula.