[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Acum, pentru că incidentul s-a rezolvat (dacă nu-l mai alimentăm noi...), aş avea o întrebare pentru domnul profesor (pentru atunci când va avea dumnealui timp şi starea sufletească necesară pentru a răspunde, având în vedere faptul că, aşa cum a menţionat şi pe topic, tocmai a avut parte de un necaz...).
Aş dori, aşadar, să vă întreb: ce s-a întâmplat cu psihologia, în ţara noastră, în perioada comunismului?
Vă întreb fiindcă ştiu, doar din auzite, că psihologii au fost persecutaţi. Ştiu că, în '48, au fost arestaţi mulţi profesori universitari psihologi şi, ulterior, în vremea lui Ceauşescu, s-a desfiinţat Facultatea de Psihologie (psihologia a rămas doar un curs în cadrul Facultăţii de Filosofie, sau cam aşa...), sau nu ştiu cum. Am înţeles că nici măcar în liceu nu se mai studia psihologia.
Cum a fost, mai exact?
Cred că ar fi deosebit de interesant de aflat câteva date istorice despre dificultăţile pe care le-au întâmpinat psihologii în perioada dictaturii comuniste.
De ce?
Pentru că, într-un regim totalitar, sunt persecutaţi doar cei care se opun regimului.
Trădătorii şi laşii şi slugarnicii nu sunt persecutaţi, ci o duc cât se poate de bine.
De aceea, faptul că psihologilor li s-au creat atât de multe dificultăţi dovedeşte atitudinea lor corectă, morală în acel context istoric dramatic.
Ştiu că şi sociologii au fost prigoniţi grav în comunism, dar sociologia nu este obiectul topic-ului.

Hristos în mijlocul nostru!

Laura, când eram student în anul 2 am făcut o mică inginerie, un mic model computaţional al procesării inputului senzorial (vedere, auz) folosind o analogie cu arhitectura cognitivă din modelul om-maşină. Am aplicat modelul teoretic pe activitatea unui grup de copii care jucau şah la clubul unde e acum fiul meu. Şi am publicat cercetarea la o conferinţă internaţională, prezent fiind în juriu, printre alţii, un domn care duce psihologia, în America, acolo unde aproape nimeni nu mai înţelege ce se întâmplă. Îl cheamă Hirst, unul dintre cei cu numele Hirst. Am luat premiul 1, atunci, pentru mica mea scorneală. Şi mi s-au propus unele şi altele... Neinteresant.
După conferinţă (adică după 7 zile de frecuş zilnic), m-a prins de mână un prof. şi m-a chemat la o cafea. Se pricepea şi la computere şi la psihologie şi la şah...
Şi mi-a zis aşa: "Am fost gunoier 10 ani, în tinereţe, în perioada mea de maximă putere intelectuală. Am cărat tomberoane pe lângă Grădina Botanică, din zori până noaptea. De ce? Pentru că eram student ca tine, la Psihologie şi aveam idei, cum ai tu... Ceauşescu a avut grijă să duc gunoiul 10 ani pentru asta. Apoi am fugit. Acum sunt profesor universitar, coleg cu Hirst la aceeaşi facultate. Ascultă-mă bine: pleacă! încă ai timp. Pleacă din gulagul ăsta cât mai eşti om."
Nu l-am ascultat, cum nu am ascultat nici pe alţii. Am avut aceeaşi ocazie de cel puţin 3 ori, ultima dată în Lyon, la terminarea bursei.
Da, în România Psihologia a fost maltratată iar oamenii au avut o soartă asemănătoare cu a celor despre care citim în revista Memoria. De ce?
Pentru ca Dobrin şi Cătălin şi Alin să aibă pe cine terfeli pe forum.
Pentru ca elevii din Bucureşti să aibă, de vreo 25 ani un om incomod, cu totul nebun, care face altfel de psihologie decât au mai pomenit pe undeva.
Pentru că aici îmi bate inima şi aici va înceta să bată. Aici m-a pus Dumnezeu.
Ceauşescu a vrut să desfiinţeze psihologia din acelaşi motiv pentru care a schingiuit BIserica: pentru că el credea că psihologia şi BIserica îi sunt lui duşmani. Nu îi erau. Erau duşmani doar ai bolii lui. Îidoreau tot binele, aşa cum sfinţii lui Hristos şi psihologii şi medicii le doresc oamenilor sănătate şi împlinire omenească şi dumnezeiască, chiar.
Dar el se identificase cu boala. Şi făcuse inflaţie de rol, dezumanizatoarea inflaţie de rol.
Astăzi forumiştii enumeraţi mai sus nu mai urăsc Biserica. A mai rămas de urât, însă, psihologia. Că nu se pot abţine să nu urască pe cineva, din pricina bolii netratate. Vor urî psihologia până le va pune Dumnezeu ţărână pe ochi.

Dar Biserica şi slujitoarea ei mai mica, psihologia, vor trece mai departe, cu pas egal. Majestuos, în cazul Bisericii. Umil şi suspinînd, în cazul psihologiei. Dar vor trece!
Numai bârfitorii şi muşcătorii nu vor trece. Ei vor gusta ţărâna hulii şi-a minciunii în veac.

Şi-acum, în ceea ce mă priveşte, am terminat polemica ori supărările cu ei.
Bine ar fi fost să nu bălăcărească şi topicul ăsta. Dar nu s-au abţinut, aşa le place.
În fine, dacă mai scriu aici voi reveni la temele deja adunate şi nu mai dau atenţie celor care se bagă în vorbă doar pentru că n-au altceva mai bun de făcut.
Poate sunt alţii care chiar vor să afle câte ceva! De ce să îi dezamăgesc pe aceştia, în fond?