Biserica si Psihologia

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Acum, pentru că incidentul s-a rezolvat (dacă nu-l mai alimentăm noi...), aş avea o întrebare pentru domnul profesor (pentru atunci când va avea dumnealui timp şi starea sufletească necesară pentru a răspunde, având în vedere faptul că, aşa cum a menţionat şi pe topic, tocmai a avut parte de un necaz...).
Aş dori, aşadar, să vă întreb: ce s-a întâmplat cu psihologia, în ţara noastră, în perioada comunismului?
Vă întreb fiindcă ştiu, doar din auzite, că psihologii au fost persecutaţi. Ştiu că, în '48, au fost arestaţi mulţi profesori universitari psihologi şi, ulterior, în vremea lui Ceauşescu, s-a desfiinţat Facultatea de Psihologie (psihologia a rămas doar un curs în cadrul Facultăţii de Filosofie, sau cam aşa...), sau nu ştiu cum. Am înţeles că nici măcar în liceu nu se mai studia psihologia.
Cum a fost, mai exact?
Cred că ar fi deosebit de interesant de aflat câteva date istorice despre dificultăţile pe care le-au întâmpinat psihologii în perioada dictaturii comuniste.
De ce?
Pentru că, într-un regim totalitar, sunt persecutaţi doar cei care se opun regimului.
Trădătorii şi laşii şi slugarnicii nu sunt persecutaţi, ci o duc cât se poate de bine.
De aceea, faptul că psihologilor li s-au creat atât de multe dificultăţi dovedeşte atitudinea lor corectă, morală în acel context istoric dramatic.
Ştiu că şi sociologii au fost prigoniţi grav în comunism, dar sociologia nu este obiectul topic-ului.

Hristos în mijlocul nostru!

Laura, când eram student în anul 2 am făcut o mică inginerie, un mic model computaţional al procesării inputului senzorial (vedere, auz) folosind o analogie cu arhitectura cognitivă din modelul om-maşină. Am aplicat modelul teoretic pe activitatea unui grup de copii care jucau şah la clubul unde e acum fiul meu. Şi am publicat cercetarea la o conferinţă internaţională, prezent fiind în juriu, printre alţii, un domn care duce psihologia, în America, acolo unde aproape nimeni nu mai înţelege ce se întâmplă. Îl cheamă Hirst, unul dintre cei cu numele Hirst. Am luat premiul 1, atunci, pentru mica mea scorneală. Şi mi s-au propus unele şi altele... Neinteresant.
După conferinţă (adică după 7 zile de frecuş zilnic), m-a prins de mână un prof. şi m-a chemat la o cafea. Se pricepea şi la computere şi la psihologie şi la şah...
Şi mi-a zis aşa: "Am fost gunoier 10 ani, în tinereţe, în perioada mea de maximă putere intelectuală. Am cărat tomberoane pe lângă Grădina Botanică, din zori până noaptea. De ce? Pentru că eram student ca tine, la Psihologie şi aveam idei, cum ai tu... Ceauşescu a avut grijă să duc gunoiul 10 ani pentru asta. Apoi am fugit. Acum sunt profesor universitar, coleg cu Hirst la aceeaşi facultate. Ascultă-mă bine: pleacă! încă ai timp. Pleacă din gulagul ăsta cât mai eşti om."
Nu l-am ascultat, cum nu am ascultat nici pe alţii. Am avut aceeaşi ocazie de cel puţin 3 ori, ultima dată în Lyon, la terminarea bursei.
Da, în România Psihologia a fost maltratată iar oamenii au avut o soartă asemănătoare cu a celor despre care citim în revista Memoria. De ce?
Pentru ca Dobrin şi Cătălin şi Alin să aibă pe cine terfeli pe forum.
Pentru ca elevii din Bucureşti să aibă, de vreo 25 ani un om incomod, cu totul nebun, care face altfel de psihologie decât au mai pomenit pe undeva.
Pentru că aici îmi bate inima şi aici va înceta să bată. Aici m-a pus Dumnezeu.
Ceauşescu a vrut să desfiinţeze psihologia din acelaşi motiv pentru care a schingiuit BIserica: pentru că el credea că psihologia şi BIserica îi sunt lui duşmani. Nu îi erau. Erau duşmani doar ai bolii lui. Îidoreau tot binele, aşa cum sfinţii lui Hristos şi psihologii şi medicii le doresc oamenilor sănătate şi împlinire omenească şi dumnezeiască, chiar.
Dar el se identificase cu boala. Şi făcuse inflaţie de rol, dezumanizatoarea inflaţie de rol.
Astăzi forumiştii enumeraţi mai sus nu mai urăsc Biserica. A mai rămas de urât, însă, psihologia. Că nu se pot abţine să nu urască pe cineva, din pricina bolii netratate. Vor urî psihologia până le va pune Dumnezeu ţărână pe ochi.

Dar Biserica şi slujitoarea ei mai mica, psihologia, vor trece mai departe, cu pas egal. Majestuos, în cazul Bisericii. Umil şi suspinînd, în cazul psihologiei. Dar vor trece!
Numai bârfitorii şi muşcătorii nu vor trece. Ei vor gusta ţărâna hulii şi-a minciunii în veac.

Şi-acum, în ceea ce mă priveşte, am terminat polemica ori supărările cu ei.
Bine ar fi fost să nu bălăcărească şi topicul ăsta. Dar nu s-au abţinut, aşa le place.
În fine, dacă mai scriu aici voi reveni la temele deja adunate şi nu mai dau atenţie celor care se bagă în vorbă doar pentru că n-au altceva mai bun de făcut.
Poate sunt alţii care chiar vor să afle câte ceva! De ce să îi dezamăgesc pe aceştia, în fond?

[Marcel_Ionut]

Domnule Cezar ce parere aveti despre Maica Siluana si programele ei, as vrea o parere mai amanuntita :)

[catalin2]

Pentur ca s-au facut afirmatii eronate, precizez ca eu am fost doar impotriva hipnozei, nu a psihologiei in general. Nu e vina mea ca Cezar o apara si promova cu oarecare indarjire.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de catalin2

Pentur ca s-au facut afirmatii eronate, precizez ca eu am fost doar impotriva hipnozei, nu a psihologiei in general. Nu e vina mea ca Cezar o apara si promova cu oarecare indarjire.

Nu eşti în măsură, sub nici o formă să susţii sau să conteşti hipnoza.
Crezi că articolele pe care le-ai citit pe net despre hipnoză te îndreptăţesc să pui hipnoza acolo unde îi e locul.
În fine, părerea ta despre hipnoză e cam cât părerea mea despre operaţiile cu laser pe ochiul broaştei.

În ce mă priveşte, nu apăr hipnoza, pentru că nu sunt hipnotist şi nici nu joc rolul, ca tine, de apărător de profesie. Nici psihologia nu o apăr. Cine? Eu? În ce calitate? Cu ce putere? Am inventat-o eu? Îmi e fiică? Mamă? Soţie?
Nu apăr nici adevărul şi nici Adevărul, cum poate crezi că faci tu.
Pentru că în realitate e fix invers: nu eu, ci Adevărul mă apără pe mine (ca pe noi toţi dealtfel) iar adevărul mă solicită şi mă provoacă necontenit. Adevărul şi adevărul sunt mai presus ca mine şi nu au nevoie să le iau eu apărarea. Cel mult să mă caţăr spre locul lor, asta da, s-ar cuveni.
Dar tu te crezi chemat la marea luptă. O, copil ce eşti... De nu te-ar apăra Adevărul nici să mergi la nani n-ai putea. Şi te trezişi tu să Îl aperi?
Ce ai tu care să nu fie dat de Adevăr? Ce eşti tu fără Adevăr? Ce poţi tu fără Adevăr?
Tu, picătură, să aperi Oceanul? Vrei tu, mitocondrie, să aperi celula? Ţesutul? Corpul? Lumea? Cosmosul? Pe Dumnezeu?
Copil. Copil fără discernământ. Şi chiar de-ţi iubeşti atât de mult Părintele, acceptă că Îl mai iubesc şi alţii şi poate mai trudesc şi alţii întru adevăr şi Adevăr.
Degeaba te superi pe mine. Mai bine ai fi ceva mai atent când cugeţi la unele lucruri.

P.S. NU apăr hipnoza nici psihologia. Nu sunt iubirea vieţii mele. Nu trăiesc de pe urma lor. Sunt doar lucruri profesionale, tot mai puţin prezente în viaţa mea. Însă, cunoscîndu-mi domeniul profesional şi ştiind câtă minciună domneşte în ţara asta inclusiv în psihologie şi în învăţământ, resping aiurelile pe care tu şi alţii le spuneţi despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi. Şi încă, o faceţi cu multă energie negativă, răspîndind prejudecăţi şi interpretări pe care, dacă aţi lucra în domeniu, v-aţi ruşina mult că le-aţi spus/scris vreodată.
Asta fac, credeam că ai înţeles după atât amar de vreme...
Mă lupt să vă opresc pe voi să sabotaţi un domeniu abia revigorat în România, de care oamenii au mare nevoie, astăzi, la noi şi în lume, prin pogorământ de la Domnul câtă vreme Biserica a ajuns atât de neglijată şi batjocorită, iar patimile răutăţii şi ale tuturor lăcomiilor şi câinoşeniilor se ţin lanţ.

[cezar_ioan]

Iată un articol care, din păcate, este pus ca lecţie educativă pe un site de un anumit impact şi prestigiu:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/psi...ctiva-ortodoxa

O persoană care îşi ascunde identitatea (oare de ce?) face o salată de idei şi, mai ales, un melanj atitudinal: ba se îndoieşte de psihologie, ba o apără, ba o critică, ba arată că te duce împreună cu clienţii tăi în iad (hopa??) etc.
Un discurs tipic de om confuz. De nu cumva, de om lipsit de onestitate.
E uşor să critici orice, fie şi psihologia şi chiar hipnoza (mă refer iar la tehnica asta doar pentru că aşa scrie la începutul articolului), când nu ai nimic de spus în afară de declaraţii globale acuzatoare şi de pofta de a critica pur şi simplu. Fără argumente pertinente, fără dovezi certe, fără studii serioase. (în schimb o serie de stimulări emoţionale, cu lacrimi, se strecoară rapid în peisaj) Ca să nu mai spun că de fapt autorul acelui articol de propagandă îşi face reclamă, strecurînd două-trei direcţii pe care le laudă. Şi, culmea, laudă mai întâi tocmai terapia cognitivă care, se ştie, are ca instrument, printre altele mai des folosite, tocmai tehnicile sugestive! ... Educaţie la "Ortodoxia tinerilor"?... Mai degrabă confuzie şi harababură.)
Dar, oameni buni, avem în domeniu oameni de meserie, chiar experţi de nivel mondial ale căror cărţi şi conferinţe şi articole şi studii le găsim în librării şi pe internet, oameni care arată ei înşişi care sunt limitele şi avantajele instrumentului lor de lucru. Ca orice experţi din orice domeniu, ca şi doctorul, ca şi inginerul etc., aceşti oameni îşi prezintă cunoaşterea şi posibilităţile, dar nu fac nici valuri nici mituri: arată în ce constă o tehnică psihologică sau alta, care sunt mecanismele, ce lucruri bune se pot face şi până la ce limite, respectiv ce se poate întâmpla prost.
De ce nu-i ascultaţi pe aceştia şi luaţi de bun ce spun amatorii şi, de-a dreptul, denigratorii cu intenţii ascunse?

Iar acum o întrebare pentru toţi criticii fără discernământ ai psihologiei: fraţilor, e bună rugăciunea?
Gândiţi-vă bine, vă rog, înainte să răspundeţi!

E bună rugăciunea?
Oricînd?
Oriunde şi oricum?
Fără nici o limită?
Fără de meşteşug?
Fără nici o restricţie?
Fără nici o prevedere?
Indiferent de context?
Fără nici o îndrumare?
Fără de rânduială?
E bună rugăciunea în mod absolut?
Dacă e bună în mod absolut, de ce mai sunt învăţători ai ei? De ce atâtea mii şi mii de cărţi? De ce atâta prevedere şi îndrumare? De ce rânduiala şi tipicul au un rost al lor?
De ce nu ne rugăm cu toţii la fel?
De ce nu ne repezim cu oricine şi oriunde la rugăciune?
De ce Însuşi Hristos ne-a învăţat cum să ne rugăm?

Ei bine, aşa şi cu psihologia. Aşa şi cu amărâta aia de hipnoză (o tehnică printre mii de alte tehnici, cu indicaţii şi cu mulţime de zone unde e inoperantă, că nu foloseşte la nimic).
Tot ce e sub soare, tot ce trece prin mâna şi sufletul omului NU e nici bun nici rău în mod absolut.
Tocmai de aici începe "secretul", de aici începe învăţătura, aici e lupta fiecăruia, aici e greul, aici e discernământul, aici e arta şi ştiinţa şi priceperea ş.a.m.d.
Nici un psiholog nu e bun sau rău prin tehnicile sale. La amatori, da, tehnica e tare! Casa, mobila, merţanu, faru, marca rachetei, lustruiala etc. Dar dacă dai de un meseriaş, te bate 6-0 şi cu coada de mătură, nu-i trebe rachete Adidas. Precum şi psihologul, n-are nevoie de nu ştiu ce super tehnici sau hipnoze ca să îţi fie de mare folos, dacă ai disponibilitate să te îndrepţi pe undeva şi pricepi cum să lucrezi cu sufletul tău în colaborare cu terapeutul. La fel şi preotul, n-are nevoie de nu-ş ce rugăciuni sofisticate, nici de barbă lungă şi stufoasă şi frumos parfumată. Dar tu, care-l cauţi pe Doctor, vrei să te vindeci? Eşti dispus să schimbi ceva în viaţa ta? Ai înţelepciunea să renunţi la ceva din ale tale cele mult iubite de tine? Iată întrebarea, bogatule...

Cine se învredniceşte să deprindă rugăciunea, va pricepe şi cum e cu multe altele... Cei ce vă rugaţi, ca lucrare statornică şi cu oarecare spor duhovnicesc, sper că sunteţi de acord cu mine.
Mare e pavăza rugăciunii ca lucrare statornică. Îţi ascute simţul detectării falsului pentru că, mai mult ca oricînd, la rugăciune acesta e simţul cel mai ascuţit în om: simţul detectării minciunii. Simţul descoperirii minciunii personale. Când te rogi îţi simţi imediat minciuna, neseriozitatea, lenea, duhul măgăriei proprii.
Orice formă de păcăleală e exclusă la rugăciune, dacă ai cât de cât în tine, funcţională, conştiinţa de sine... Şi frica de Dumnezeu.

La fel şi cu psihologia. Ba chiar şi cu hipnoza. Practicarea şi evaluarea lor trec prin onestitate, discernământ şi multe altele.
E lucru dăunător să aruncăm în derizoriu sau să demonizăm domenii întregi şi mulţimi de oameni doar pentru că aşa ne vine şi pentru că, de fapt, nu avem cunoştinţe reale despre acele lucruri şi persoane. Vorbim, criticăm, judecăm (sau dimpotrivă, lăudăm cu exaltare) pe psihologi şi psihologie doar din auzite. E lucru înţelept, acesta, bogatule?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Domnule Cezar ce parere aveti despre Maica Siluana si programele ei, as vrea o parere mai amanuntita :)

Te rog să mă ierţi dar nu o cunosc pe Maica Siluana, nu am avut prilejul. Nu ştiu mai nimic despre dânsa, afară de vreo câteva conferinţe (crâmpeie) şi o postare despre Rugăciunea Inimii pe care am pus-o chiar eu pe un link.
Am ascultat-o însă de curînd la Radio Trinitas şi mi-a plăcut ce şi cum şi cât a vorbit ca teolog, ca psiholog (nu ştiu dacă e psiholog dar are o atitudine şi un conţinut de om care cunoaşte psihologie peste medie) şi ca om al lui Dumnezeu cum tind să cred că este. Am însă o reţinere, strict legată de concepţia mea despre femei (pe care eu le voiesc mai smerite, în general, în bună tradiţie românească şi ortodoxă). Dar reţinerea mea e pur subiectivă şi nu sunt în măsură să judec activitatea Maicii Siluana. Dumnezeu s-o binecuvinteze!
Una peste alta cred totuşi că face un lucru foarte bun. Şi absolut necesar în ţara noastră rămasă fără busolă sau, mă rog, la care Busola parcă nu mai ajunge să arate Punctele Cardinale... Sau mai exact: nu le mai vedem noi.

În fine, o mărturisire: aş prefera să fie mai retrasă, cam ca Părintele Rafail. Dar poate că slujirea ei, de Dumnezeu insuflată, este să fie activă. Domnul s-o întărească! Domnul să o îndrume! Domnul să îi dea răbdare, multă răbdare... Domnul să îi ţină trează iubirea şi o ţină, mai înainte de toate, curată!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

ce parere aveti despre Maica Siluana si programele ei, as vrea o parere mai amanuntita :)

Am căutat să aflu mai multe despre Maica Siluana, mulţumită rugăminţii tale...:)
Amuzant, am dat peste răspunsul la o scrisoare a cuiva care se ocupă ... tocmai cu AT (unde am eu formare, precum spuneam). Ca să vezi!
http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...uri-si-atentie
Deduc din scrisoarea fetei că a citit o carte splendidă "Ce spui după Bună ziua!", autor Eric Berne, părintele Analizei Tranzacţionale. Acolo e vorba despre conceptul preferat al lui Berne "Jocurile psihologice", despre care am spus de multe ori că forumul nostru e plin, din păcate... Şi despre teoria "cupoanelor", un nenorocit de balast care face ca oamenii să se nefericească singuri, până la forme grave de automutilare sufletească.
Ar fi multe de spus, dacă am fi într-o şedinţă de consiliere AT.
Răspunsul Maicii este evident "diplomatic", evaziv. Nu intră în detalii (poate nici nu are pregătire foarte temeinică în AT şi se ţine la smerenie...). Dar nu-i nevoie! Modul cum a răspuns este, după opinia mea, impecabil! Nu aş putea să răspund mai bine, mărturisesc.
De fapt, Maica ştie bine, deduc, că un joc trece uşor în alt joc şi că eliminarea progresivă a jocurilor psihologice este un proces de durată, similar cu despătimirea. Câte patimi, atâtea surse de inepuizabile jocuri psihologice.
Iată cum psihologia (în forma ei numită AT) face de minune echipă cu duhovnicia, cu Biserica. Să privească bine scepticii şi acuzatorii şi să înţeleagă, odată pentru totdeauna că Biserica poate încorpora unele elemente din psihologie, poate dialoga şi conlucra cu psihologia.

Un alt dialog remarcabil, aici:
http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...a-de-intuneric
Psihologic, pacienta fobică şi-a ales bine amorsa şi mecanismul de coping. Restul a venit prin har, de la Domnul.
Minunat exemplu şi excelentă intervenţia Maicii.

Şi aici:
http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...ti-si-stramosi

Nu mai am nevoie de alte dovezi: pentru mine, Maica Siluana face, ca psiholog vorbesc, o terapie ortodoxă de clasă înaltă. Înţelege bine, corect şi informat, mecanismele psihologice ale diverselor situaţii şi tulburări şi procedează cu tact şi acurateţe.
Şi pe toate le îndreaptă spre lucrarea duhovnicească, iar prin cuvântul de învăţătură creştină, prin interpretarea făcută în erminia Duhului le înalţă spre Domnul. Ce poate face mai bun un psihoterapeut creştin?
Să ne bucurăm de prezenţa Maicii printre noi şi să ne grăbim să îi folosim disponibilitatea!
Dumnezeu să o întărească şi să o insufle permanent în nobila ei misiune!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

ce parere aveti despre Maica Siluana si programele ei, as vrea o parere mai amanuntita :)

Vechea mentalitate a lumii a generat multă violență și cruzime. Istoria omenirii este plină de sânge. Oamenii sunt frânți, zdrobiți și osteniți de ctele de violență. Dar nu vor să se întoarcă la Dumnezeu ca să-i vindece și să-i odihnească, ci scornesc o nouă mentalitate: cea a păcii universale, dar fără Dumnezeu-Omul, Mântuitorul lumii, ci cu un dumnezeu ”același orice nume i-am da și oricum ne-am închina lui”. Un dumnezeu care este chiar omul. Vechea poveste în haine noi!
Da, acum, învățătura și tehnicile acestei mentalități noi sunt extrem de rafinate și cu adevărat spirituale, adică inspirate duhului omenesc de spirite, de duhurile vrăjmașe îmbrăcate în haine de lumină.
Ele sunt și ”bune” din punctul de vedere al omului autonom – ne învață cum să ne rezolvăm conflictele, cum să avem gândire pozitivă, cum să avem o stare de bine, cum să ne dezamorsăm sentimentele negative, să le înlocuim cu sentimente pozitive... Și chiar sunt bune, tehnic vorbind.
Eu le învăț și le folosesc pentru că sunt instrumente ca și un program de computer.
Dar trebuie să avem grijă ca să nu ne însușim, odată cu ele, și credințele, mentalitatea, ci să le transformăm pe toate în rugăciune, în împreună-lucrare cu Dumnezeu. Să nu cădem robi acestor tehnici.
Și există foarte multă literatură, foarte multe cărți cu sfaturi foarte bune: ”E bine să faci așa, să mănânci așa”. Dacă intrăm în acest joc, nu vom mai cunoaște drumul de ieșire, pentru că zicem: ”Dar pe mine metoda asta m-a adus și sunt liniștit”, așa cum pe un yoghin care a mers până la levitație el zice: ”eu am trăit minuni, ia uitați-vă, eu stau în aer!” Bun, și? Ce-ai făcut acolo?

Adică, am nevoie să știu care e scopul vieții mele, care este problema mea? Să stau în aer?

Dacă L-am primit pe Hristos Dumnezeu ca Domn și Stăpân al vieții mele, scopul meu este să intru în Împărăția Lui, să intru în bucuria Lui pe care nu o mai ia nimeni de la mine.
Asta voi căuta: să trăiesc bucuria aceasta pe care mi-a făgăduit-o El.
Orice altă stare de bucurie este mincinoasă... Nu m-am născut pentru o stare de bine. Dumnezeul meu și Mântuitorul meu m-a anunțat că vor fi vremuri grele, că voi avea necazuri, că trebuie să-mi port crucea,că voi fi bătută, scuipată și judecată, dar că toate acestea nu-mi vor lua bucuria pe care nimeni și nimic n-o poate lua de la noi pentru că e a Lui. Numai așa vom putea rezista!
Și să nu uităm și să mărturisim lumii că nu avem viață în noi fără Dumnezeu.
Și Dumnezeu trebuie mâncat și ca să-L mâncăm trebuie să ne pregătim pentru asta.
Și să ne mutăm întreaga atenție și dorirea la bucuria Lui, iar necazurile inerente vieții pe acest pământ să le transformăm în tot atâtea locuri de întâlnire fierbinte cu Dumnezeu.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Doxologia, Iași, 2013)

AMIN! AMIN! AMIN!

În prealabil postat de cezar_ioan

Da, în România Psihologia a fost maltratată iar oamenii au avut o soartă asemănătoare cu a celor despre care citim în revista Memoria. De ce?
Pentru ca Dobrin şi Cătălin şi Alin să aibă pe cine terfeli pe forum.

In momentul in care vrei sa aperi psihologia intr-o tara ortodoxa, trebuie sa-ti asumi riscul de a fi contrazis. De ce? Pentru ca psihologia, ca stiinta, nu raspunde intocmai asteptarilor ortodocsilor. Fara suparare. Omul mai afla din diverse surse ce invata studentii pe la psihologie si se protejeaza.

Consider ca orice psiholog roman ar trebui sa se adapteze la aceasta situatie intocmai ca maica Siluana, adica sa preia din tot ce invata la facultate numai ce corespunde valorilor ortodoxe. Si sa nu se supere daca tinerii aleg preotul. In problema alcoolismului, un preot, i-a recomandat sotiei celui in cauza sa-i puna cate trei picaturi de ulei de la Sfantul Maslu sotului ei. Alaturi de rugaciune, metoda a dat roade.

Pe de alta parte, consider ca orice medic ar trebui sa cunoasca psihologie la nivel satisfacator, astfel incat discutiile purtate sa-l ajute pe cel in cauza.

Asadar, nu e o idee inteleapta sa facem abstractie de neajunsurile psihologiei si de prejudiciile pe care le poate aduce crestinului. Asta ar insemna sa semanam sminteala. Mult mai bine ar fi sa fim realisti si sa urmarim mantuirea noastra si a semenilor nostri, caci scris este:
,,33.Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei."

Sursa:

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=6

De ce sa ne ridicam impotriva lui Dumnezeu cand putem sa-i slujim cu toata fiinta? Aude omul ca esti psiholog crestin cu fapta, nu cu numele, te cauta si se face coada la cabinetul tau. Daca esti onest pana la capat, atunci pe atei ii indrepti spre biserica, nu vei dori sa-ti fie clienti in veci. in felul acesta, daca tu faci voia lui Dumnezeu, nici tie nu-ti va lipsi nimic, caci vei fi cautat.

Iata o pilda foarte sugestiva preluata de pe net, cu privire al sminteala, caci vom da raspuns pentru fapte, vorbe si chiar si pentru gandurile noastre:

Poetul si talharul

,,Undeva, într-o cetate, trăia un poet, care îşi folosea talentul (darul de a scrie versuri), primit de la Dumnezeu, numai în rău, căci scria poezii de prost gust, în care Dumnezeu şi sfinţii erau defăimaţi. De aceea, în vremea lui, puţini îi citeau nesuferitele lui versuri.

Nu departe de poet, într-o pădure, trăia un tâlhar, de care se temea multă lume şi care săvârşise multe fapte rele. Totuşi, pe lângă faptele lui cele rele, a construit şi el, pe drumul care trecea pe lângă pădure, o fântână. După un timp, când s-a terminat firul vieţii, au murit amândoi şi au fost duşi în iad pentru faptele lor cele rele. Tâlharul, pentru faptele lui cele rele, avea sub el o flacăra foarte mare, ce-l acoperea aproape tot; poetul avea numai un foc mic care-l ardea. Cu timpul flacăra de sub tâlhar se micşora pentru faptul că oamenii care treceau pe acel drum, unde se găsea fântâna construită de tâlhar, se bucurau când beau apă şi îl pomeneau pe acela care a construit-o, căci fântâna avea o apă tare bună şi îşi potoleau setea cu ea. Însă flacăra de sub poet se tot mărea, fiindcă oamenii care îi citeau poeziile, se sminteau, deveneau necredincioşi şi din cauza lui negau existenţa lui Dumnezeu, pierzându-şi sufletele. În timp ce tâlharul mai avea doar un foc micuţ sub el, flacăra de sub poet se mărea mereu…

Această istorioară scoate în evidenţă păcatul smintelii, care este mai mare decât alte păcate, tocmai pentru faptul că prin ea se pierd mai multe suflete. Una e să faci un păcat de care să dai răspuns înaintea lui Dumnezeu numai tu, şi alta e să dai răspuns de păcatele altora, fiindcă i-ai smintit, căci zice Hristos: „Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.”(Matei 18, 6-7)"
“