Alin poate fi cum spui tu si eu vad des,zilnic aproape,realitati precum cea descrisa de tine sau similare,sau mai rele.Daca as vrea sa-mi fac curaj as incerca sa spun ca poate nici noi,la varsta adolescentei,nu aratam prea de incredere dar parca nu eram nici chiar asa.Sa fie o realitate sau imbatranim si idealizam trecutul nostru? :) Daca totul a luat-o deja pe drumul acesta,daca ultima speranta se pierde,daca nimeni nu isi mai doreste nimic atunci ramin doua variante.Fie pleci spre alte zari in speranta ca vei gasi o lume mai buna desi nu este deloc sigur asta.In plus vei purta mereu cu tine o durere in suflet pe care,in aceasta situatie,o cunosc mult prea bine si nu vreau sa vorbesc despre ea.Sau poti ramine,dintr-un simt de loialitate ce sfideaza realitatea,ignorand-o chiar si preferand sa te duci si tu la final cu cei din jur chiar daca sacrificiul tau,sau al celor ca tine,nu va mai schimba nimic,nu va fi inteles si practic nu va conta.Sau mai exista calea din ultimul mesaj al lui Vlad si atunci mai este speranta si mai merita luptat,chiar impotriva realitatii crancene.

Ca sa inchei intr-o nota usor japoneza.Stii filmul ,,Ultimul samurai".La un anumit moment lordul samurai,studiind istoria europeana,il intreaba pe ofiterul american,interpretat de Tom Cruise,cati greci au fost la Termopile si cati persi.Auzind disproportia uriasa si mai ales numarul persilor ramine socat de curajul grecilor,pana in acel moment neimaginandu-si ca sunt altii capabili de asa ceva in afara de samurai,o moarte ideala,intr-o lupta eroica fara sanse in fata unei forte adverse coplesitoare.Totusi nu mai intreaba nimic,macinat pana in strafunduri.Inaintea atacului final il intreaba iar pe american ce s-a intimplat pana la urma cu acei greci de la Termophile,il macina si pe el ideea unui sacrificiu fara sens,in situatia lui.Americanul ii raspunde zambind ,,Morti pana la unul".Figura samuraiului se lumineaza eliberata de tensiune,din moment ce grecii continuau sa existe ca natie sacrificiul aparent inutil de atunci devenea cu adevarat eroic,impotriva oricarei realitati.Atunci si pt el exista posibilitatea acestui sacrificiu pe care urma sa-l faca,disperat si poate inutil pt multi dar care urmarea sa transmita un mesaj care undeva candva sa conteze,sa dea puterea de a schimba.Martirii crestini au ridicat aceasta posibilitate de la o fapta eroica,in cazul samuraiului,la o valoare cu mult superioara,eliberatoare intr-un sens mantuitor.

Am zis sa inchei cumva macar cu o unda de speranta,nu stiu cat am reusit dar daca ne pierdem capacitatea de a spera,de sacrificiu,atunci chiar suntem la final,un final trist.Daca tot vine judecata lui Dumnezeu atunci sa ne pregatim pt ea cum trebuie.