[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Acuma, mă implic şi eu în discuţie, ca măraru-n ciorbă şi ca Pilat în Crez, fiind total neavizată... :)
Recunosc, am citit doar câteva mesaje din întreg topic-ul şi, în primul rând, nu sunt medic.
Totuşi, mă gândesc la un aspect imposibil de neglijat:
de când se practică vaccinarea copiilor, s-au eradicat o mulţime de boli grave, unele chiar incurabile. Cunosc personal o familie care, cu zeci de ani în urmă, şi-a pierdut copilaşul din cauza poliomielitei. Îmi arătau, îndureraţi, poza copilului şi-mi povesteau... şi au mai existat atâtea alte cazuri similare.
Mama mea, care a fost asistent medical (s-a reprofilat demult, din motive personale, dar este, în continuare, pasionată de medicină), m-a vaccinat când eram mică, pentru a se asigura că voi fi protejată de boli care, altă dată (de fapt, până acum câteva decenii), ameninţau fără milă vieţile oamenilor, aşa cum se-ntâmplă acum cu afecţiuni precum cancerul.
Cât de bine ar fi să se creeze un vaccin împotriva cancerului, nu-i aşa?
Aţi fi împotrivă?
Cred că nu!
De ce?
Fiindcă toţi ştim, observând ceea ce se petrece în jurul nostru (uneori, chiar în vieţile celor dragi ai noştri...), faptul că această boală cumplită constituie unul dintre cele mai grave pericole ale vremii noastre, un duşman aproape invincibil (astăzi) al omenirii, un adversar care, uneori, nu-i iartă nici chiar pe copilaşi...
Dacă ne gândim că la fel de periculoase erau alte boli care acum nu mai există şi că acele boli au dispărut (sau nr. cazurilor de îmbolnăvire a scăzut enorm) datorită acestor vaccinuri, ţinând cont şi de principiul creştin al deschiderii şi încrederii în ştiinţă, cred că ar fi bine să fim şi noi deschişi, încrezători în medici, în ştiinţă, în progres.
Medicina este binecuvântată de Dumnezeu (evident, atunci când este practicată moral, potrivit scopului pentru care a apărut în istorie) şi, mai mult decât atât, n-ar putea exista fără ajutorul divin.
Aceasta este opinia mea. Mă înşel, oare, sau are sens ceea ce scriu?...

Dragă Laura, iartă-mă că mă văd silit să îţi dau tocmai eu o veste proastă: pe drumul din văzduhuri, la trecerea prin Vămi, vor veni unii care, indiferent câte lucruri bune vei fi făcut în viaţa ta, vor şti să scoată în relief toate neajunsurile tale şi toate păcatele, făcute cu voie sau fără voie. Vor mai pune şi de la ei, spre uluirea ta, păcate la care n-ai visat... Degeaba le vei spune "da, însă apoi m-am pocăit aşa şi aşa şi aşa...", ei vor şti să sublinieze cu multe linii groase şi adânci neajunsurile tale. Chiar dacă raportul dintre faptele tale bune şi neajunsuri va fi să zicem 1000000-1, ei vor paria pe acel 1.
Vestea bună e că vei avea şi sprijinitori care vor face invers: oricâte păcate vei avea ei vor spune "da, dar, a făcut aşa şi pe dincolo". Raportul dintre faptele tale rele va fi poate palid compensat de unele bune, să zicem tot un milion la 1. Îngerii lui Dumnezeu vor paria şi ei tot pe 1.
Va conta mult, în acest război teribil, dacă vor fi oameni pe urma ta care vor aduce rugăciuni pentru sufletul tău, vor face milostenie, vor aduce mărturie pentru faptele tale bune.

Ei bine, aşa şi cu vaccinurile. Precum ura şi rugina, detractorii nu vor înceta, preînchipuind lucrarea drăcească din văzduhuri, să sublinieze neajusurile. Chit că acestea sunt doar acel 1 din milionul de avantaje oferite de vaccinuri şi vaccinare.
Ce să facem, pe pământ şi-n văzduhuri sunt unii care văd partea goală a paharului în orice. Şi unii care văd partea plină chiar şi-n paharul gol.

Să ne obişnuim de pe acum cu avocaţii diavolului. Va trebui să îi înfruntăm personal, pe viaţă şi pe moarte, la cel mai propriu mod posibil.
O facem deja, în războiul nostru individual şi frăţesc, colectiv, cu patimile.
Răbdare, aşadar. Şi milă, multă milă pentru cei care şi-au ales deja întunericul, din raţiuni numai de Dumnezeu ştiute.