Spuneti NU vaccinurilor-VACCINAREA: EROAREA MEDICALA A SECOLULUI

[laurastifter]

Doamne ajută!
Acuma, mă implic şi eu în discuţie, ca măraru-n ciorbă şi ca Pilat în Crez, fiind total neavizată... :)
Recunosc, am citit doar câteva mesaje din întreg topic-ul şi, în primul rând, nu sunt medic.
Totuşi, mă gândesc la un aspect imposibil de neglijat:
de când se practică vaccinarea copiilor, s-au eradicat o mulţime de boli grave, unele chiar incurabile. Cunosc personal o familie care, cu zeci de ani în urmă, şi-a pierdut copilaşul din cauza poliomielitei. Îmi arătau, îndureraţi, poza copilului şi-mi povesteau... şi au mai existat atâtea alte cazuri similare.
Mama mea, care a fost asistent medical (s-a reprofilat demult, din motive personale, dar este, în continuare, pasionată de medicină), m-a vaccinat când eram mică, pentru a se asigura că voi fi protejată de boli care, altă dată (de fapt, până acum câteva decenii), ameninţau fără milă vieţile oamenilor, aşa cum se-ntâmplă acum cu afecţiuni precum cancerul.
Cât de bine ar fi să se creeze un vaccin împotriva cancerului, nu-i aşa?
Aţi fi împotrivă?
Cred că nu!
De ce?
Fiindcă toţi ştim, observând ceea ce se petrece în jurul nostru (uneori, chiar în vieţile celor dragi ai noştri...), faptul că această boală cumplită constituie unul dintre cele mai grave pericole ale vremii noastre, un duşman aproape invincibil (astăzi) al omenirii, un adversar care, uneori, nu-i iartă nici chiar pe copilaşi...
Dacă ne gândim că la fel de periculoase erau alte boli care acum nu mai există şi că acele boli au dispărut (sau nr. cazurilor de îmbolnăvire a scăzut enorm) datorită acestor vaccinuri, ţinând cont şi de principiul creştin al deschiderii şi încrederii în ştiinţă, cred că ar fi bine să fim şi noi deschişi, încrezători în medici, în ştiinţă, în progres.
Medicina este binecuvântată de Dumnezeu (evident, atunci când este practicată moral, potrivit scopului pentru care a apărut în istorie) şi, mai mult decât atât, n-ar putea exista fără ajutorul divin.
Aceasta este opinia mea. Mă înşel, oare, sau are sens ceea ce scriu?...