[anonimA]

Mi s-a intamplat ceva minunat, am intalnit tineri cu o gandire crestineasca. Slava Domnului pentru mila Lui,r a lucrat in mod minunat si neprevazut si iata-ma cunoscand oameni tineri si plini de ravna catre cele dumnezeiesti.
Ce pot spune e ca prietenul meu era incercat de o oarecare simtire, iar in ultima luna parca mai bine ar face orice altceva decat sa citim carti duhovnicesti, iar la Sf Liturghie nu mai are de gand sa vina.
Pentru el e o joaca cat a baut azi sau de cat timp bea in fiecare zi e un motiv de bravura si caterinca, atat timp cat are aceasta conceptie, nu exista modalitate prin care sa-l conving.
Mai intai trebuie sa se recunoasca bolnav pentru a fi vindecat.
Citind din cartea "Cum sa biruim mandria" am tras o concluzie ca el se afla aproape pe culmile mandriei, un lucru f primejdios, si care poate fi indreptat doar de Insusi Dumnezeu.
Schimbarea lui a fost declansata doar de frica de a-l parasi ,acum, cu sacii in caruta isi vede de ale sale in continuare.
Cred ca mai bine i-ar fi fara mine, plecarea mea poate ii va atrage un semnal de alarma, acum sau alta data.
Inteleg ca ma credeti josnica, dar viciul nu il alimentez ci chiar proprii parinti.