Nevoie de ajutor de la fratii intru Hristos!

[anonimA]

Mi s-a intamplat ceva minunat, am intalnit tineri cu o gandire crestineasca. Slava Domnului pentru mila Lui,r a lucrat in mod minunat si neprevazut si iata-ma cunoscand oameni tineri si plini de ravna catre cele dumnezeiesti.
Ce pot spune e ca prietenul meu era incercat de o oarecare simtire, iar in ultima luna parca mai bine ar face orice altceva decat sa citim carti duhovnicesti, iar la Sf Liturghie nu mai are de gand sa vina.
Pentru el e o joaca cat a baut azi sau de cat timp bea in fiecare zi e un motiv de bravura si caterinca, atat timp cat are aceasta conceptie, nu exista modalitate prin care sa-l conving.
Mai intai trebuie sa se recunoasca bolnav pentru a fi vindecat.
Citind din cartea "Cum sa biruim mandria" am tras o concluzie ca el se afla aproape pe culmile mandriei, un lucru f primejdios, si care poate fi indreptat doar de Insusi Dumnezeu.
Schimbarea lui a fost declansata doar de frica de a-l parasi ,acum, cu sacii in caruta isi vede de ale sale in continuare.
Cred ca mai bine i-ar fi fara mine, plecarea mea poate ii va atrage un semnal de alarma, acum sau alta data.
Inteleg ca ma credeti josnica, dar viciul nu il alimentez ci chiar proprii parinti.

[anonimA]

Eu nu profit de pe urma nimanui, caci a profita este un scop.

Stam intr-o casa mare, cu o gradina de un hectar cu multe animale si multa treaba. Eu nu profit de pe urma nimanui, daca o farfurie de mancare si un loc de dormit a ajuns un scop, e f rau.
Si nimeni nu ameninta pe nimeni cu nimic aici, el si parintii lui sunt oameni buni in fond, iar el nu are astfel de frustrari.
Cand am dorit sa-l parasesc, parintii sai care ma indragesc, m-au rugat sa raman la ei ca sa termin facultatea.
N-am putut sa il las pentru ca am crezut ca e speranta de schimbare catre Adevar, pe masura ce voi fi de neconvins voi face si ultimul pas.
Faptul ca deja eu ma indrept catre cele duhovnicesti, asa cum pot, iar el urmeaza calea sa, nu ne mai ramane nimic in comun decat istoria.
Si inca un lucru, nu ma tem sa fiu pe cont propriu, chiar deloc, nu ma tem sa ies din zona de confort.Cum as putea sa ma tem cand il am pe Domnul ca preaputernicul meu ajutor.