Citat:
În prealabil postat de Barsaumas
...acum pe bune, chiar credeti ca sincretinismul ecumuist poate fi oprit de ironii? Nu, ci de predica. Predica vie, izvorind din fapte. |
No, c-or fi și copitați care bat cu furculița-n ceaun cât să adune norodu-n juru-le, se cocoață îndată pe poloboace-n mijlocu' gloatei, dreg glasurile ș-apoi turuie cuvintele ce par vii la primă auzire. Până o ieși duhoarea din vorba lor și s-o îngreuna aeru' cu pucioasa împrăștiată, s-or găsi și unii mai puțintei la cuget care să caște gura la "predicatori": "Tiii, da' ce fain le zâce!"
Faptă au deopotrivă - cine poate spune că nu? -, colbu' de pe ciubote, strâmțarii osteniți de umblet și bătăile-n porțile oamenilor grăiesc de la sine, mai mare mila când îi vezi atât de istoviți. Cine-s ei? Cu cămășuicile lor albe și ghetele cu scârț, cu pantalonașii călcați la dungă ori cu fustițele cu pliuri dese, îs misionarii-itineranți, cei care numaidecât scot din paporniță când Biblia Ortodoxă, când cea sectară, când scrierile Sfinților Părinți, când vreo E. G. White, în funcție de interlocutor.
Nu, eu nu cred că predica-i folositoare, și nici măcar fapta - că unii batjocoresc orice ar auzi sau ar vedea din dreapta-credință -, însă
dragostea de ortodoxie ar trebui să stopeze proliferarea ecumenistă. Când e, că dacă nu-i, eu zic "mulțumesc, Doamne" că nu-i bărbat, și că-i muiere, că nu poa' s-ajungă preot, ci numa soață-n casa cuiva mai mintos, mai cucernic, mai cumpănit. De duduia anterior-citată pomenesc.
Acelea nu erau ironii, erau hățuiri și struniri la exaltări și aprinderi sectare, că viața nu-i cu măgăruși roz și vată de zahăr, are unele aspecte care-i scapă din vedere.