Prietena mea este sectanta

[stireana]

În prealabil postat de Barsaumas

...acum pe bune, chiar credeti ca sincretinismul ecumuist poate fi oprit de ironii? Nu, ci de predica. Predica vie, izvorind din fapte.

No, c-or fi şi copitaţi care bat cu furculiţa-n ceaun cât să adune norodu-n juru-le, se cocoaţă îndată pe poloboace-n mijlocu' gloatei, dreg glasurile ş-apoi turuie cuvintele ce par vii la primă auzire. Până o ieşi duhoarea din vorba lor şi s-o îngreuna aeru' cu pucioasa împrăştiată, s-or găsi şi unii mai puţintei la cuget care să caşte gura la "predicatori": "Tiii, da' ce fain le zâce!"


Faptă au deopotrivă - cine poate spune că nu? -, colbu' de pe ciubote, strâmţarii osteniţi de umblet şi bătăile-n porţile oamenilor grăiesc de la sine, mai mare mila când îi vezi atât de istoviţi. Cine-s ei? Cu cămăşuicile lor albe şi ghetele cu scârţ, cu pantalonaşii călcaţi la dungă ori cu fustiţele cu pliuri dese, îs misionarii-itineranţi, cei care numaidecât scot din paporniţă când Biblia Ortodoxă, când cea sectară, când scrierile Sfinţilor Părinţi, când vreo E. G. White, în funcţie de interlocutor.

Nu, eu nu cred că predica-i folositoare, şi nici măcar fapta - că unii batjocoresc orice ar auzi sau ar vedea din dreapta-credinţă -, însă dragostea de ortodoxie ar trebui să stopeze proliferarea ecumenistă. Când e, că dacă nu-i, eu zic "mulţumesc, Doamne" că nu-i bărbat, şi că-i muiere, că nu poa' s-ajungă preot, ci numa soaţă-n casa cuiva mai mintos, mai cucernic, mai cumpănit. De duduia anterior-citată pomenesc.

Acelea nu erau ironii, erau hăţuiri şi struniri la exaltări şi aprinderi sectare, că viaţa nu-i cu măgăruşi roz şi vată de zahăr, are unele aspecte care-i scapă din vedere.