Citat:
În prealabil postat de laurastifter
Femeia să-și urmeze bărbatul... în privința credinței?
Cred că, mai degrabă, fiecare dintre parteneri are datoria de a-și păstra credința, respectând, în numele iubirii, convingerile celuilalt.
Dvs ați scris atât de frumos și pertinent argumentat, într-un mesaj anterior, că religia se cuvine a fi trăită ca liant între oameni și că suntem datori de a păstra o atitudine tolerantă față de credințele celorlalți.
Dacă în relațiile cu străinii avem această datorie sfântă (de a le respecta libertatea conștiinței), cu atât mai mult (și mai ușor) suntem datori să respectăm, cu grijă și delicatețe, convingerile religioase ale celor dragi și apropiați ai noștri.
Faptul de a-ți părăsi credința nu este doar "un mic sacrificiu", credința fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt și scump în viață.
De aceea, consider că, fără a face vreun compromis în privința credinței proprii, putem continua o relație mixtă, prin bună înțelegere, toleranță, profund respect față de libertatea de conștiință a celui/ celei pe care îl/ o iubim.
P. S. 1. Desigur, pot exista cazuri în care unul dintre parteneri se convertește, din convingere personală, la credința celuilalt. În aceste situații, desigur că se va ajunge ca amândoi să aibă aceeași credință și astfel orice posibilă neînțelegere va dispărea.
În schimb, dacă nici unul dintre cei doi nu își dorește convertirea la credința celuilalt, consider că relația poate continua, pentru că "dragostea este binevoitoare, nu se mânie...". Dacă fiecare va ști să respecte libertatea de credință a celuilalt, atunci... unde ar mai fi obstacolul?... Pentru că, într-o iubire autentică, nu poate exista constrângere, șantaj emoțional sau concurență.
P. S. Tot în Biblie scrie că "bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă". Prin urmare, este posibil ca și bărbatul să-și urmeze soția întru credință... :) Nu credeți?... :)
|
Se stie foarte bine, ca in urma pacatului originar, cand femeia l-a inselat pe Dumnezeu cu diavolul vina ei a fost incomensurabila !
Desigur, ca mai apoi, prin Sfanta Fecioara Maria, Preabunul Atoatestapinitor s-a indurat si a ridicat cea mai mare parte din pacat !
Insa a lasat o mica parte, asa ca pentru o continua ispasire si aducere-aminte,ca femeia sa fie supusa si sa urmeze barbatului sau !!!
Ca sa ma intelegeti mai bine voi face o analogie a legaturii dintre femeie si barbat,pe care eu o vad asemenea calatoriei pe mare cu un vas,un velier imens cu panze albe,foarte fumos,dealtfel.
Se stie foarte bine, ca viata si siguranta intregului echipaj depind intr-o masura decisiva ,atat de iscusinta capitanului cat si de disciplina si supunerea care domnesc pe acel vas, adica in sanul echipajului !
De aceea e foarte important ,ca toti membrii acelui echipaj sa aiba o legatura puternica si aceleasi pareri,pentru a se evita razvratirea si insubordonarea,lucuri grave care strica forta echipajului chiar cand are nevoie de ea mai mult,adica in furtuna si vrme rea !
Pe mare,exista desigur o multime de alte vase,care calatoresc, fiecare avand insa pavilionul lui,si echipajul lui cu convingerile si atmosfera specifice acelui vas !
Vasele intre ele, desi, diferite,cand se intalnesc intamplator pe mare pot trage slave de tun in semn de salut si nu de atac sau distrugere a celuilalt vas, numai pentru ca poarta alt pavilion ! Dimpotriva, respectul cel mai adanc poate domni intre vase diferite pe aceeasi mare !
In mod analog, parerea mea este ,ca intr-o familie, trebuie sa domneasca acelasi climat spiritual,pentru a conferi unitate, si nu dezbinare, pentru ca menirea familei este unitatea !!!
Dvs. spuneti : "Faptul de a-ți părăsi credința nu este doar "un mic sacrificiu", credința fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt și scump în viață.
Insa aceasta atitudine se poate interpreta si ca egoism pur,adica mie sa-mi fie bone, si eu sa fiu mantuit ca celalalt nu prea conteaza !
Dar ce iubire mai poate fi aceasta,in care sa nu existe si o atitudine de sacrificiu !
Eu cred, ca insusi Dumnezeu, este primul care sa inteleaga acest sacvrificiu facut in numele iubirii de aproape,si sa nu-l condamne ! Pentru ca Dumnezeu vrea sa-i uneasca pe oameni nu sa-i desparta !
Asta,cred ,ca nu inteleg unii crerstini care pun un accent deplasat pe ritual si dogme, in defavoarea faptei concrete si a sacrificiului pentru aproapele !!!
Maretul Arhitect al Universului,cred ca uneori isi permite sa fie mai non-conformist, decat am banui noi ,oamenii pacatosi,si sa sfideze canoanele, regulile si obisnuintele,pe care tot oamenii le-au facut. pe unele !
Insasi mesajul lui Cristos e unul al sfidarii vechilor reguli ,al scandalizarii "oamenilor de bine ",a datului peste bot moralei filistine !
Cristos e un personaj divino-uman puternic si scandalizant, un non-conformist revolutionar !
Coincidentia opositorum, si concordia discors, Cristos apare atat in ipostaza intoarcerii obrazului, cat si in cea a punerii mainii pe bici,pentru a-i croi cu violenta pe bisnitarii din Templu !
Tot El, sta cu curvele si hotii la masa, band si cinstindu-se cu ei,in timp ce isi bate joc de intelectuali spunandu-le sa se nasca a doua oara !
Ce poate fi mai frumos, mai tainic si mai complex, decat acest Dumnezeu care ne scandalizeaza ???