Prietena mea este sectanta

[laurastifter]

În prealabil postat de guardian knight

Femeia trebuie sa-si urmeze barbatul ! E scris si in biblie ! Numai asa,prin acest sacrificiu in anumite aspecte,ea poate demonstra prin fapte, si nu prin vorbe,iubirea pe care o are !
Daca nu poate face acest mic sacrificiu, insemana ca nici iubire suficienta nu are ! Nu ?!
In schimb barbatul ai ofera fidelitate si credinta,sprijin si ajutor in orice situatie !
In orice relatie inter-umana fiecare trebuie sa dea ceva celuilalt !
O relatie in care numai unul da si lasa de la el in mai multe aspecte, iar celalalt nu face nici un compromis, e deja suspecta si falsa !

Femeia să-şi urmeze bărbatul... în privinţa credinţei?
Cred că, mai degrabă, fiecare dintre parteneri are datoria de a-şi păstra credinţa, respectând, în numele iubirii, convingerile celuilalt.
Dvs aţi scris atât de frumos şi pertinent argumentat, într-un mesaj anterior, că religia se cuvine a fi trăită ca liant între oameni şi că suntem datori de a păstra o atitudine tolerantă faţă de credinţele celorlalţi.
Dacă în relaţiile cu străinii avem această datorie sfântă (de a le respecta libertatea conştiinţei), cu atât mai mult (şi mai uşor) suntem datori să respectăm, cu grijă şi delicateţe, convingerile religioase ale celor dragi şi apropiaţi ai noştri.
Faptul de a-ţi părăsi credinţa nu este doar "un mic sacrificiu", credinţa fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt şi scump în viaţă.
De aceea, consider că, fără a face vreun compromis în privinţa credinţei proprii, putem continua o relaţie mixtă, prin bună înţelegere, toleranţă, profund respect faţă de libertatea de conştiinţă a celui/ celei pe care îl/ o iubim.
P. S. 1. Desigur, pot exista cazuri în care unul dintre parteneri se converteşte, din convingere personală, la credinţa celuilalt. În aceste situaţii, desigur că se va ajunge ca amândoi să aibă aceeaşi credinţă şi astfel orice posibilă neînţelegere va dispărea.
În schimb, dacă nici unul dintre cei doi nu îşi doreşte convertirea la credinţa celuilalt, consider că relaţia poate continua, pentru că "dragostea este binevoitoare, nu se mânie...". Dacă fiecare va şti să respecte libertatea de credinţă a celuilalt, atunci... unde ar mai fi obstacolul?... Pentru că, într-o iubire autentică, nu poate exista constrângere, şantaj emoţional sau concurenţă.
P. S. Tot în Biblie scrie că "bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă". Prin urmare, este posibil ca şi bărbatul să-şi urmeze soţia întru credinţă... :) Nu credeţi?... :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

Femeia să-şi urmeze bărbatul... în privinţa credinţei?
Cred că, mai degrabă, fiecare dintre parteneri are datoria de a-şi păstra credinţa, respectând, în numele iubirii, convingerile celuilalt.
Dvs aţi scris atât de frumos şi pertinent argumentat, într-un mesaj anterior, că religia se cuvine a fi trăită ca liant între oameni şi că suntem datori de a păstra o atitudine tolerantă faţă de credinţele celorlalţi.
Dacă în relaţiile cu străinii avem această datorie sfântă (de a le respecta libertatea conştiinţei), cu atât mai mult (şi mai uşor) suntem datori să respectăm, cu grijă şi delicateţe, convingerile religioase ale celor dragi şi apropiaţi ai noştri.
Faptul de a-ţi părăsi credinţa nu este doar "un mic sacrificiu", credinţa fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt şi scump în viaţă.
De aceea, consider că, fără a face vreun compromis în privinţa credinţei proprii, putem continua o relaţie mixtă, prin bună înţelegere, toleranţă, profund respect faţă de libertatea de conştiinţă a celui/ celei pe care îl/ o iubim.

La noi a fost aşa: eu am fost "pescuit" primul, când eram adînc în nebunie şi pregustam iadul. Apoi, văzînd cum am devenit, cum mă comport, ce simţiri noi am, şi văzînd că eu şi Tudor mergeam des la biserică şi făceam rugăciuni seara, dimineaţa, la masă etc., soţia mea a venit şi ea, timid la început, cu noi.
Astăzi ne depăşeşte cu mult, zic eu, în ce pot numi o credinţă vie, trăită. Mă rog, o mai concurează Tudor, cât de cât dar pe mine m-a lăsat cu multe bărci în urmă...

Trăiesc o mare bucurie că nu doar eu ci întreaga familie suntem duminica în aceeaşi biserică şi facem seara, împreună, măcar un minut de rugăciune.

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

La noi a fost aşa: eu am fost "pescuit" primul, când eram adînc în nebunie şi pregustam iadul. Apoi, văzînd cum am devenit, cum mă comport, ce simţiri noi am, şi văzînd că eu şi Tudor mergeam des la biserică şi făceam rugăciuni seara, dimineaţa, la masă etc., soţia mea a venit şi ea, timid la început, cu noi.
Astăzi ne depăşeşte cu mult, zic eu, în ce pot numi o credinţă vie, trăită. Mă rog, o mai concurează Tudor, cât de cât dar pe mine m-a lăsat cu multe bărci în urmă...

Trăiesc o mare bucurie că nu doar eu ci întreaga familie suntem duminica în aceeaşi biserică şi facem seara, împreună, măcar un minut de rugăciune.

Ce minunat!!!
Domnul să vă sporească tuturor credinţa!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

[guardian knight]

În prealabil postat de laurastifter

Femeia să-şi urmeze bărbatul... în privinţa credinţei?
Cred că, mai degrabă, fiecare dintre parteneri are datoria de a-şi păstra credinţa, respectând, în numele iubirii, convingerile celuilalt.
Dvs aţi scris atât de frumos şi pertinent argumentat, într-un mesaj anterior, că religia se cuvine a fi trăită ca liant între oameni şi că suntem datori de a păstra o atitudine tolerantă faţă de credinţele celorlalţi.
Dacă în relaţiile cu străinii avem această datorie sfântă (de a le respecta libertatea conştiinţei), cu atât mai mult (şi mai uşor) suntem datori să respectăm, cu grijă şi delicateţe, convingerile religioase ale celor dragi şi apropiaţi ai noştri.
Faptul de a-ţi părăsi credinţa nu este doar "un mic sacrificiu", credinţa fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt şi scump în viaţă.
De aceea, consider că, fără a face vreun compromis în privinţa credinţei proprii, putem continua o relaţie mixtă, prin bună înţelegere, toleranţă, profund respect faţă de libertatea de conştiinţă a celui/ celei pe care îl/ o iubim.
P. S. 1. Desigur, pot exista cazuri în care unul dintre parteneri se converteşte, din convingere personală, la credinţa celuilalt. În aceste situaţii, desigur că se va ajunge ca amândoi să aibă aceeaşi credinţă şi astfel orice posibilă neînţelegere va dispărea.
În schimb, dacă nici unul dintre cei doi nu îşi doreşte convertirea la credinţa celuilalt, consider că relaţia poate continua, pentru că "dragostea este binevoitoare, nu se mânie...". Dacă fiecare va şti să respecte libertatea de credinţă a celuilalt, atunci... unde ar mai fi obstacolul?... Pentru că, într-o iubire autentică, nu poate exista constrângere, şantaj emoţional sau concurenţă.
P. S. Tot în Biblie scrie că "bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă". Prin urmare, este posibil ca şi bărbatul să-şi urmeze soţia întru credinţă... :) Nu credeţi?... :)

Se stie foarte bine, ca in urma pacatului originar, cand femeia l-a inselat pe Dumnezeu cu diavolul vina ei a fost incomensurabila !
Desigur, ca mai apoi, prin Sfanta Fecioara Maria, Preabunul Atoatestapinitor s-a indurat si a ridicat cea mai mare parte din pacat !
Insa a lasat o mica parte, asa ca pentru o continua ispasire si aducere-aminte,ca femeia sa fie supusa si sa urmeze barbatului sau !!!

Ca sa ma intelegeti mai bine voi face o analogie a legaturii dintre femeie si barbat,pe care eu o vad asemenea calatoriei pe mare cu un vas,un velier imens cu panze albe,foarte fumos,dealtfel.
Se stie foarte bine, ca viata si siguranta intregului echipaj depind intr-o masura decisiva ,atat de iscusinta capitanului cat si de disciplina si supunerea care domnesc pe acel vas, adica in sanul echipajului !
De aceea e foarte important ,ca toti membrii acelui echipaj sa aiba o legatura puternica si aceleasi pareri,pentru a se evita razvratirea si insubordonarea,lucuri grave care strica forta echipajului chiar cand are nevoie de ea mai mult,adica in furtuna si vrme rea !

Pe mare,exista desigur o multime de alte vase,care calatoresc, fiecare avand insa pavilionul lui,si echipajul lui cu convingerile si atmosfera specifice acelui vas !
Vasele intre ele, desi, diferite,cand se intalnesc intamplator pe mare pot trage slave de tun in semn de salut si nu de atac sau distrugere a celuilalt vas, numai pentru ca poarta alt pavilion ! Dimpotriva, respectul cel mai adanc poate domni intre vase diferite pe aceeasi mare !

In mod analog, parerea mea este ,ca intr-o familie, trebuie sa domneasca acelasi climat spiritual,pentru a conferi unitate, si nu dezbinare, pentru ca menirea familei este unitatea !!!

Dvs. spuneti : "Faptul de a-ţi părăsi credinţa nu este doar "un mic sacrificiu", credinţa fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt şi scump în viaţă.

Insa aceasta atitudine se poate interpreta si ca egoism pur,adica mie sa-mi fie bone, si eu sa fiu mantuit ca celalalt nu prea conteaza !
Dar ce iubire mai poate fi aceasta,in care sa nu existe si o atitudine de sacrificiu !
Eu cred, ca insusi Dumnezeu, este primul care sa inteleaga acest sacvrificiu facut in numele iubirii de aproape,si sa nu-l condamne ! Pentru ca Dumnezeu vrea sa-i uneasca pe oameni nu sa-i desparta !
Asta,cred ,ca nu inteleg unii crerstini care pun un accent deplasat pe ritual si dogme, in defavoarea faptei concrete si a sacrificiului pentru aproapele !!!
Maretul Arhitect al Universului,cred ca uneori isi permite sa fie mai non-conformist, decat am banui noi ,oamenii pacatosi,si sa sfideze canoanele, regulile si obisnuintele,pe care tot oamenii le-au facut. pe unele !
Insasi mesajul lui Cristos e unul al sfidarii vechilor reguli ,al scandalizarii "oamenilor de bine ",a datului peste bot moralei filistine !
Cristos e un personaj divino-uman puternic si scandalizant, un non-conformist revolutionar !
Coincidentia opositorum, si concordia discors, Cristos apare atat in ipostaza intoarcerii obrazului, cat si in cea a punerii mainii pe bici,pentru a-i croi cu violenta pe bisnitarii din Templu !
Tot El, sta cu curvele si hotii la masa, band si cinstindu-se cu ei,in timp ce isi bate joc de intelectuali spunandu-le sa se nasca a doua oara !
Ce poate fi mai frumos, mai tainic si mai complex, decat acest Dumnezeu care ne scandalizeaza ???

[cezar_ioan]

În prealabil postat de guardian knight

Se stie foarte bine, ca in urma pacatului originar, cand femeia l-a inselat pe Dumnezeu cu diavolul vina ei a fost incomensurabila !
Desigur, ca mai apoi, prin Sfanta Fecioara Maria, Preabunul Atoatestapinitor s-a indurat si a ridicat cea mai mare parte din pacat !
Insa a lasat o mica parte, asa ca pentru o continua ispasire si aducere-aminte,ca femeia sa fie supusa si sa urmeze barbatului sau !!!

Ca sa ma intelegeti mai bine voi face o analogie a legaturii dintre femeie si barbat,pe care eu o vad asemenea calatoriei pe mare cu un vas,un velier imens cu panze albe,foarte fumos,dealtfel.
Se stie foarte bine, ca viata si siguranta intregului echipaj depind intr-o masura decisiva ,atat de iscusinta capitanului cat si de disciplina si supunerea care domnesc pe acel vas, adica in sanul echipajului !
De aceea e foarte important ,ca toti membrii acelui echipaj sa aiba o legatura puternica si aceleasi pareri,pentru a se evita razvratirea si insubordonarea,lucuri grave care strica forta echipajului chiar cand are nevoie de ea mai mult,adica in furtuna si vrme rea !

Pe mare,exista desigur o multime de alte vase,care calatoresc, fiecare avand insa pavilionul lui,si echipajul lui cu convingerile si atmosfera specifice acelui vas !
Vasele intre ele, desi, diferite,cand se intalnesc intamplator pe mare pot trage slave de tun in semn de salut si nu de atac sau distrugere a celuilalt vas, numai pentru ca poarta alt pavilion ! Dimpotriva, respectul cel mai adanc poate domni intre vase diferite pe aceeasi mare !

In mod analog, parerea mea este ,ca intr-o familie, trebuie sa domneasca acelasi climat spiritual,pentru a conferi unitate, si nu dezbinare, pentru ca menirea familei este unitatea !!!

Dvs. spuneti : "Faptul de a-ţi părăsi credinţa nu este doar "un mic sacrificiu", credinţa fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt şi scump în viaţă.

Insa aceasta atitudine se poate interpreta si ca egoism pur,adica mie sa-mi fie bone, si eu sa fiu mantuit ca celalalt nu prea conteaza !
Dar ce iubire mai poate fi aceasta,in care sa nu existe si o atitudine de sacrificiu !
Eu cred, ca insusi Dumnezeu, este primul care sa inteleaga acest sacvrificiu facut in numele iubirii de aproape,si sa nu-l condamne ! Pentru ca Dumnezeu vrea sa-i uneasca pe oameni nu sa-i desparta !
Asta,cred ,ca nu inteleg unii crerstini care pun un accent deplasat pe ritual si dogme, in defavoarea faptei concrete si a sacrificiului pentru aproapele !!!
Maretul Arhitect al Universului,cred ca uneori isi permite sa fie mai non-conformist, decat am banui noi ,oamenii pacatosi,si sa sfideze canoanele, regulile si obisnuintele,pe care tot oamenii le-au facut. pe unele !
Insasi mesajul lui Cristos e unul al sfidarii vechilor reguli ,al scandalizarii "oamenilor de bine ",a datului peste bot moralei filistine !
Cristos e un personaj divino-uman puternic si scandalizant, un non-conformist revolutionar !
Coincidentia opositorum, si concordia discors, Cristos apare atat in ipostaza intoarcerii obrazului, cat si in cea a punerii mainii pe bici,pentru a-i croi cu violenta pe bisnitarii din Templu !
Tot El, sta cu curvele si hotii la masa, band si cinstindu-se cu ei,in timp ce isi bate joc de intelectuali spunandu-le sa se nasca a doua oara !
Ce poate fi mai frumos, mai tainic si mai complex, decat acest Dumnezeu care ne scandalizeaza ???

E drept că femeia a fost frumos comparată, de către poeţi, cu o corabie (criteriul fiind mândra ei anatomie),
însă de aici până la a considera, precum zici, că "femeia L-a înşelat pe Dumnezeu cu diavolul", e ... un ocean de abisuri.
Cum de îi supravieţuieşti? Nu te dor braţele de la înot?

[AlinB]

În prealabil postat de guardian knight

Se stie foarte bine, ca in urma pacatului originar, cand femeia l-a inselat pe Dumnezeu cu diavolul vina ei a fost incomensurabila !

In aceeasi masura a gresit si barbatul.

Insa a lasat o mica parte, asa ca pentru o continua ispasire si aducere-aminte,ca femeia sa fie supusa si sa urmeze barbatului sau !!!

Aiurea.
Daca barbatul e cretin spiritual si femeia cu ceva mai multa minte din pct asta de vedere, ar trebui sa se intample exact invers.

Se stie foarte bine, ca viata si siguranta intregului echipaj depind intr-o masura decisiva ,atat de iscusinta capitanului cat si de disciplina si supunerea care domnesc pe acel vas, adica in sanul echipajului !
De aceea e foarte important ,ca toti membrii acelui echipaj sa aiba o legatura puternica si aceleasi pareri,pentru a se evita razvratirea si insubordonarea,lucuri grave care strica forta echipajului chiar cand are nevoie de ea mai mult,adica in furtuna si vrme rea !

Nu si cand capitanul nu este cu adevarat capitan, adica e corijent la navigatie duhovniceasca si veninos fata de cei silitori in privinta asta.

In mod analog, parerea mea este ,ca intr-o familie, trebuie sa domneasca acelasi climat spiritual,pentru a conferi unitate, si nu dezbinare, pentru ca menirea familei este unitatea !!!

Unitatea in jurul unui sistem de valori autentic, nu a unui barbat habauc.

Insa aceasta atitudine se poate interpreta si ca egoism pur,adica mie sa-mi fie bone, si eu sa fiu mantuit ca celalalt nu prea conteaza !

Pai hai sa fim pragmatici, daca celalat vrea sa intre in iad cu mine de gat ce e mai bine, sa salvez o persoana (eu sa zicem) sau sa piara doua?

Dar ce iubire mai poate fi aceasta,in care sa nu existe si o atitudine de sacrificiu !

Sa nu confundam sinuciderea, mai ales cea spirituala cu sacrificiul spiritual.

Eu cred, ca insusi Dumnezeu, este primul care sa inteleaga acest sacvrificiu facut in numele iubirii de aproape,si sa nu-l condamne ! Pentru ca Dumnezeu vrea sa-i uneasca pe oameni nu sa-i desparta !

Dumnezeu vrea ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina, dar daca unul vrea sa piara nu inseamna ca trebuie sa-l ia si pe celalat care are ceva mai muta minte, in Iad cu el.

Asta,cred ,ca nu inteleg unii crerstini care pun un accent deplasat pe ritual si dogme, in defavoarea faptei concrete si a sacrificiului pentru aproapele !!!

Binenteles ca acei "unii crestini" sunt cei care nu vor sa-ti impartaseasca parerile tale aiuristice, superficiale cu pretentii de gandire spirituala.

Maretul Arhitect al Universului,

Hopa. Uite unde se ascundea omuletul cu echerul si compasul.

cred ca uneori isi permite sa fie mai non-conformist, decat am banui noi ,oamenii pacatosi,si sa sfideze canoanele, regulile si obisnuintele,pe care tot oamenii le-au facut. pe unele !

Sau poate nu oamenii le-au facut, dar daca pe tine atat te duce mintea..

Insasi mesajul lui Cristos e unul al sfidarii vechilor reguli ,al scandalizarii "oamenilor de bine ",a datului peste bot moralei filistine !
Cristos e un personaj divino-uman puternic si scandalizant, un non-conformist revolutionar !

Mai ai oleaca si-l faci mason si pe El.

Coincidentia opositorum, si concordia discors, Cristos apare atat in ipostaza intoarcerii obrazului, cat si in cea a punerii mainii pe bici,pentru a-i croi cu violenta pe bisnitarii din Templu !
Tot El, sta cu curvele si hotii la masa, band si cinstindu-se cu ei,in timp ce isi bate joc de intelectuali spunandu-le sa se nasca a doua oara !
Ce poate fi mai frumos, mai tainic si mai complex, decat acest Dumnezeu care ne scandalizeaza ???

Si betivul scandalizeaza, si prostul care se crede intelept, dar asta nu inseamna ca orice scandal si mai ales rasturnarea unor valori autentice pentru inocularea altora sub pretextul revolutiei ca virtute absoluta, are un iz divin.

[Florinvs]

Bineinteles ca este de preferat ca si femeia de care se indragoste un barbat ortodox sa fie tot ortodoxa!
Insa, daca (si aici va spun cum as proceda personal, ca sa nu fie "povesti din auzite"") s-ar intampla ca un barbat ortodox sa se indragosteasca de o femeie de alta religie sau atee, atunci ar trebui procedat astfel: ca bun ortodox barbatul are datoria a-i explica de ce credinta ortodoxa este cea corecta, cu multa rabdare si tact.
Daca cu toate acestea, femeia zice ca totusi vrea sa ramana cu religia ei, atunci cadem de acord sa nu mai abordam aceste subiecte, si fiecare sa-si pastreze propria credinta.
Doi oameni maturi, care se iubesc cu adevarat, sunt convins ca vor gasi o modalitate de a trece peste aceste diferente pentru a fi impreuna.

O situatie mai delicata ar fi de exemplul atunci cand unul din parteneri ar face parte din secta ""Martorii lui Iehova"": deoarece acestia refuza transfuzia de sange, in cazul unor accidente sau boli, ar putea aparea probleme! Totusi, atunci cand stii ca viata femeii iubite depinde de o transfuzie de sange, cu toate ca probabil aceasta nu ar fi de acord, le-as spune medicilor sa-i faca aceea transfuzie, pentru a-i salva viata.
Aici poate ar trebui adoptata si o lege, in sensul ca persoanele care sunt aduse la urgenta, victimile unui accident sau agresiuni, indiferent de conceptiile lor filozofice ori religioase, sa li se faca absolut toate tratamentele medicale posibile, pentru a le salva viata sau integritatea corporala, chiar daca familia lor se opune efectuarii unor proceduri medicale, pe considerente religioase ori filozofice!

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Bineinteles ca este de preferat ca si femeia de care se indragoste un barbat ortodox sa fie tot ortodoxa!
Insa, daca (si aici va spun cum as proceda personal, ca sa nu fie "povesti din auzite"") s-ar intampla ca un barbat ortodox sa se indragosteasca de o femeie de alta religie sau atee, atunci ar trebui procedat astfel: ca bun ortodox barbatul are datoria a-i explica de ce credinta ortodoxa este cea corecta, cu multa rabdare si tact.
Daca cu toate acestea, femeia zice ca totusi vrea sa ramana cu religia ei, atunci cadem de acord sa nu mai abordam aceste subiecte, si fiecare sa-si pastreze propria credinta.
Doi oameni maturi, care se iubesc cu adevarat, sunt convins ca vor gasi o modalitate de a trece peste aceste diferente pentru a fi impreuna.

Vesnica melodie, iubirea e mai puternica decat credinta sau mai bine zis decat dreapta credinta ca asa credinte sunt mai de tot felul.

O situatie mai delicata ar fi de exemplul atunci cand unul din parteneri ar face parte din secta ""Martorii lui Iehova"": deoarece acestia refuza transfuzia de sange, in cazul unor accidente sau boli, ar putea aparea probleme! Totusi, atunci cand stii ca viata femeii iubite depinde de o transfuzie de sange, cu toate ca probabil aceasta nu ar fi de acord, le-as spune medicilor sa-i faca aceea transfuzie, pentru a-i salva viata.
Aici poate ar trebui adoptata si o lege, in sensul ca persoanele care sunt aduse la urgenta, victimile unui accident sau agresiuni, indiferent de conceptiile lor filozofice ori religioase, sa li se faca absolut toate tratamentele medicale posibile, pentru a le salva viata sau integritatea corporala, chiar daca familia lor se opune efectuarii unor proceduri medicale, pe considerente religioase ori filozofice!

Discutabil, foarte discutabil si varianta asta e cu doua taisuri.

Oricum, pana la transfuzii vor fi alte puncte critice: botezul de exemplu, frecventarea carei biserici? etc.

ortodox-catolic au cat de cat sanse sa mai ajunga la un compromis, dar ortodox-neoprotestant, daca ambii sunt practicanti, e un chin.
Practic, cred ca nici unul nu ar recurge la un compromis. Repet, daca sunt practicanti (in sensul autentic nu ritualist/traditional).

“Ceea ce m-a salvat, a fost rugăciunea Părintelui Emilianos – cineva care se afla pe cealaltă parte a planetei, în mănăstirea sa, fără să fi pus vreodată piciorul în America”, interviu cu Maica Emiliani de la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Teba, Grecia





Maica Emiliani, Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Teba, Grecia

Interviu cu Maica Emiliani de la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Teba, Grecia
(în prezent stareţă la Mănăstirea Intrarea Maicii Domnului în Biserică, lângă Washington DC, n.n.), realizat de Teva Regule, apărut în „St Nina Quarterly”, Vol 3, Nr 4, septembrie 1999[/

Teva: Întâi, vreau să vă mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu și pentru că împărtășiţi gândurile dumneavoastră cititorilor revistei„St Nina Quarterly”. Sunteți de origine din Kansas și ați venit la Boston pentru a urma studiile superioare, la Universitatea Harvard. În timpul petrecut la Boston, ați fost primită în Biserica Ortodoxă. Ne vorbiți despre călătoria dumneavoastră către Biserică – ce v-a atras la Ortodoxie?

,,Maica Emiliani: Nu știam nimic despre Ortodoxie. Eram prietenă cu Mary Ford, acum profesoară la Sf .Tihon (Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon de Zadonsk – Pennsylvania) – prima persoană care mi-a vorbit despre Ortodoxie. Studia teologia și literatura la vremea aceea și era în măsură să îmi explice diferențele teologice – ce este teologia ortodoxă și cum definește Occidentul teologia.
Teologia Ortodoxă mi-a părut, în mod clar, mai adecvată, firească, pur și simplu… adevărată. Erau alte lucruri pe care nu le înțelegeam, nu-mi plăceau, sau le găseam respingătoare, dar un lucru pe pare l-am înțeles era acela că oamenii aceştia știau totul despre rugăciune. Știau despre legătura minții cu trupul. Înțelegerea acestor lucruri îmi era de ajuns. Aveam o relație de atracție-respingere cu biserica. A trebuit să mă întorc pe dos ca să pot intra în Biserică. (...)

Părintele Emilianos mi-a spus, cu mult mai târziu, că Dumnezeu pregăteşte şi aduce în viaţa fiecărui om, un hiatus (“Hyatt”, trimitere la tragedia de la Hotelul Regency Hyatt, nn.), ce reprezintă trecerea către o nouă viaţă."

Continuare:

http://sfantulmunteathos.wordpress.c...cu-maica-emil/