Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Memoria Raiului înscrisă în codul ADN e, desigur, una din cele mai mari minuni care se pot imagina. Bate cu mult minunile cu luminițe strălucitoare și alte, minunate, minuni. E o culme a minunilor, o mega-giga minune, o bazaconie din vârful lanțului trofic al bazaconiilor minunate așa încât, cu toată venerație ce se cuvine, eu i-aș acorda premiul Nobel.
Numai un om care iubește atât de mult iubirea, iubirea absolută, fără de trup și țară, fără națiune, fără limbă și popor, fără obiceirui și tradiții, iubirea goală așadar, iubirea eterică supratranscendentă și ultravaporoasă ar fi putut scorni gigantica bazaconie minunată.
Aveți cumva idee ce sunt: Raiul, memoria, codonii și ADN-ul?
Cam cât de idee aveți?
|
Cu putina bunavointa, se poate observa ca Daniel_Ortodox a folosit un limbaj figurat referindu-se la faptul ca Adam si Eva au fost izgoniti din Rai. Noi tanjim, asadar, dupa Rai, in primul rand pentru ca de acolo au fost izgoniti stramosii nostri, Adam si Eva. De asemenea, avem in vedere misiunea divina incredintata Mantuitorului, Noul Testament si Scrierile Sfantilor Parinti.
Daca un poet spune ,,Padurea canta.", un om de stiinta poate stramba din nas daca n-a observat ca are in fata o poezie.
Dar hai mai bine sa vedem ce spun altii mai incercati duhovniceste decat noi:
,,Părintele îmi întinde mâna, zâmbind cu bunătate. Se reflectă pe chipul lui bucuria prilejuită de faptul că un tânăr din fundul temniței visează să urmeze Teologia. Mă privește cu încredere și zice:
- Neamul românesc a trecut prin multe momente grele în istoria sa, dar a răzbit și a biruit întotdeauna prin credința în Dumnezeu și prin speranța în triumful final al binelui. Așa se va întâmpla acum. Să răbdăm cu tărie și smerenie suferința ce ni s-a dat.
Această mărturisire a părintelui suna ca un testament“.
Același pătimitor al temnițelor comuniste descrie momentele în care părintele Stăniloae ținea în celulă adevărate prelegeri de teologie:
„Trebuie să beneficiez la maximum de prezența părintelui Stăniloae. Părintele se oferă să-mi țină în fiecare seară un curs de teologie. Participă și ceilalți tineri, îndeosebi Gil Ioanid. În jurul patului părintelui Stăniloae, celula ia aspectul unui amfiteatru. Toți ne așezăm, unii sus, alții jos, și ascultăm cu atenție. Părintele Stăniloae nu procedează ca părintele Ion Ageu, care mi-a predat teologia în cel mai pur stil didactic, ci ne prezintă diverși teologi, de la Sfinții Părinți clasici la teologii ruși. Deși acum rețin mai puține amănunte, în schimb, îmi măresc viziunea teologică. Sigur că nu lipsesc momentele filocalice.
Traducătorul Filocaliei în limba română este, desigur, cel mai competent în acest domeniu al nevoinței spre desăvârșire. Acum am înțeles ceea ce până acum am intuit doar, faptul că gândirea și simțirea Sfinților Părinți sunt forme autentice ale creștinismului.
Cine vrea să cunoască despre Hristos, trebuie să citească Sfânta Evanghelie. Cine vrea să-L urmeze pe Hristos, trebuie neapărat să citească scrierile Sfinților Părinți. Ei te învață din propria experiență cum se obține mântuirea“."
Sursa:
]
http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...or/#more-69218