E pacat daca imi doresc sa mor?

În prealabil postat de cezar_ioan

Memoria Raiului înscrisă în codul ADN e, desigur, una din cele mai mari minuni care se pot imagina. Bate cu mult minunile cu luminiţe strălucitoare şi alte, minunate, minuni. E o culme a minunilor, o mega-giga minune, o bazaconie din vârful lanţului trofic al bazaconiilor minunate aşa încât, cu toată veneraţie ce se cuvine, eu i-aş acorda premiul Nobel.
Numai un om care iubeşte atât de mult iubirea, iubirea absolută, fără de trup şi ţară, fără naţiune, fără limbă şi popor, fără obiceirui şi tradiţii, iubirea goală aşadar, iubirea eterică supratranscendentă şi ultravaporoasă ar fi putut scorni gigantica bazaconie minunată.

Aveţi cumva idee ce sunt: Raiul, memoria, codonii şi ADN-ul?
Cam cât de idee aveţi?

Cu putina bunavointa, se poate observa ca Daniel_Ortodox a folosit un limbaj figurat referindu-se la faptul ca Adam si Eva au fost izgoniti din Rai. Noi tanjim, asadar, dupa Rai, in primul rand pentru ca de acolo au fost izgoniti stramosii nostri, Adam si Eva. De asemenea, avem in vedere misiunea divina incredintata Mantuitorului, Noul Testament si Scrierile Sfantilor Parinti.

Daca un poet spune ,,Padurea canta.", un om de stiinta poate stramba din nas daca n-a observat ca are in fata o poezie.

Dar hai mai bine sa vedem ce spun altii mai incercati duhovniceste decat noi:

,,Părintele îmi întinde mâna, zâmbind cu bunătate. Se reflectă pe chipul lui bucuria prilejuită de faptul că un tânăr din fundul temniţei visează să urmeze Teologia. Mă priveşte cu încredere şi zice:
- Neamul românesc a trecut prin multe momente grele în istoria sa, dar a răzbit şi a biruit întotdeauna prin credinţa în Dumnezeu şi prin speranţa în triumful final al binelui. Aşa se va întâmpla acum. Să răbdăm cu tărie şi smerenie suferinţa ce ni s-a dat.

Această mărturisire a părintelui suna ca un testament“.
Acelaşi pătimitor al temniţelor comuniste descrie momentele în care părintele Stăniloae ţinea în celulă adevărate prelegeri de teologie:
„Trebuie să beneficiez la maximum de prezenţa părintelui Stăniloae. Părintele se oferă să-mi ţină în fiecare seară un curs de teologie. Participă şi ceilalţi tineri, îndeosebi Gil Ioanid. În jurul patului părintelui Stăniloae, celula ia aspectul unui amfiteatru. Toţi ne aşezăm, unii sus, alţii jos, şi ascultăm cu atenţie. Părintele Stăniloae nu procedează ca părintele Ion Ageu, care mi-a predat teologia în cel mai pur stil didactic, ci ne prezintă diverşi teologi, de la Sfinţii Părinţi clasici la teologii ruşi. Deşi acum reţin mai puţine amănunte, în schimb, îmi măresc viziunea teologică. Sigur că nu lipsesc momentele filocalice.

Traducătorul Filocaliei în limba română este, desigur, cel mai competent în acest domeniu al nevoinţei spre desăvârşire. Acum am înţeles ceea ce până acum am intuit doar, faptul că gândirea şi simţirea Sfinţilor Părinţi sunt forme autentice ale creştinismului.
Cine vrea să cunoască despre Hristos, trebuie să citească Sfânta Evanghelie. Cine vrea să-L urmeze pe Hristos, trebuie neapărat să citească scrierile Sfinţilor Părinţi. Ei te învaţă din propria experienţă cum se obţine mântuirea“."

Sursa:

]http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...or/#more-69218