Vă mulțumesc pentru că îmi dați cuvântul. Iată alegerea mea:
"Rugăciunea oferită lui Dumnezeu în adevăr e nepieritoare. Acum și atunci putem uita lucrul pentru care ne-am rugat, dar Dumnezeu păstrează rugăciunea noastră în veci. În Ziua Judecății, tot binele pe care l-am făcut în timpul vieților noastre va fi de partea noastră, spre slava noastră. Și invers: răul pentru care nu ne-am căit, ne va osândi și ne va azvârli în întunericul cel din afară. Căința poate desființa efectele păcatului. În puterea lui Dumnezeu, viața poate fi restaurată în toată plinătatea sa - desigur nu printr-o intervenție unilaterală din partea lui Dumnezeu, ci întotdeauna numai cu consimțământul nostru. Dumnezeu nu face nimic cu omul fără împreună-lucrarea omului."
Dacă mă gândesc bine, și acest fragment arată frumusețea ortodoxiei :-)
Succes!
|