[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Vă mulţumesc pentru că îmi daţi cuvântul. Iată alegerea mea:

"Rugăciunea oferită lui Dumnezeu în adevăr e nepieritoare. Acum şi atunci putem uita lucrul pentru care ne-am rugat, dar Dumnezeu păstrează rugăciunea noastră în veci. În Ziua Judecăţii, tot binele pe care l-am făcut în timpul vieţilor noastre va fi de partea noastră, spre slava noastră. Şi invers: răul pentru care nu ne-am căit, ne va osândi şi ne va azvârli în întunericul cel din afară. Căinţa poate desfiinţa efectele păcatului. În puterea lui Dumnezeu, viaţa poate fi restaurată în toată plinătatea sa - desigur nu printr-o intervenţie unilaterală din partea lui Dumnezeu, ci întotdeauna numai cu consimţământul nostru. Dumnezeu nu face nimic cu omul fără împreună-lucrarea omului."

Dacă mă gândesc bine, şi acest fragment arată frumuseţea ortodoxiei :-)

Succes!

Fragmentul de mai sus aparţine Arhimandritului Sofronie Saharov şi se găseşte în frumoasa carte a sfinţiei sale intitulată "Rugăciunea, experienţa vieţii veşnice"

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=104