[vsovivivi]

Aud mereu că Domnul prin înviere a căpătat nu ştiu ce trup luminos de slavă care trece prin orice şi ca atare de aia a putut trece prin uşile încuiate la apostoli sau prin piatra de la uşa mormântului, prăvălită apoi de înger pentru mironosiţele ce veneau la mormânt să aducă miresme. Complet Fals!

Păi Domnul din totdeauna putea şi poate trece prin orice creat sau necreat, văzut sau nevăzut, dar El este Cel ce stă la uşă şi bate şi nu intră nechemat sau dacă nu I se deschide şi nu ia ce nu-i dăruie omul ... deci n-a căpătat nimic în plus prin înviere decât a înviat şi a reintrat în ceea ce avea dintotdeauna şi era exact la fel ca şi până atunci...

Doar când pe cruce a fost părăsit de Dumnezeu, de sfânta Treime, înclusiv de El însuşi ca Fiu al Lui Dumnezeu rămânînd doar cu firea umană, atunci a trebuit să rabde puşcăria păcatelor noastre şi puşăcria creaţiei de parcă ar fi fost El păcătos, abea atunci nu mai putea trece prin nimic, dar nu şi-a pierdut credinţa ci şi-a lăsat viaţa chinuită şi moartea în mâna Tatălui şi a sfintei Treimi.

Deci ce s-a întâmplat? Păi Iisus Hristos care era şi este Fiul lui Dumnezeu întrupat şi care putea trece prin orice din todeauna şi nu numai de la naşterea din fecioara pe care a lăsat-o tot fecioară, de bună voie şi nesilit de nimeni, crezând în Tatăl şi împlinindu-I Voia prin Duhul, şi-a dus Crucea dată Lui de omenire spre slava sfintei Treimi, adică şi-a lepădat mărirea şi supremaţia împărătească şi puterea şi a devenit un simplu om slujitor de Dumnezeu pentru om şi aşa a ascultat fără păcat de la naştere la moarte şi înviere ca om şi dintotdeauna ca Fiu al Lui Dumnezeu deci din veşnicie în veşnicie avea această putere a slavei lui Dumnezeu... dar ce s-a întâmplat?

Păi pe cruce El s-a părăsit pe Sine împreună cu Tatăl şi cu Duhul şi a rămas pe cruce doar Iisus Hristos Fiul Omului care nu mai putea ieşi din cuie, din răstignire, nu se mai putea opune chiar dacă ar fi vrut, nu mai putea să facă nici vre-o minune, nu mai putea căci acum era ca orice om păcătos care ispăşea pedeapsa şi moartea de parcă ar fi fost vina lui... şi atunci a strigat de durere: ''Tată pentru ce m-ai părăsit?'' Dar Tatăl şi sfânta Treime L-a părăsit ca El să poată să moară împlinind voia Tatălui şi ca să-L îndumnezeiască pe Fiul Omului prin credinţa Lui în învierea dăruită de sus de la Tatăl şi prin răbdarea acelor clipe de puşcărie şi de groază şi de chin umilitor şi dureros.

Iar apoi după ispăşire şi înviere Iisus Fiul Omului a recăpătat puterea Dumnezeiască şi din nou putea trece prin orice aşa ca întotdeauna dar acum chiar fără sfânta Treime căci omul acela Iisus Fiul Omului se îndumnezeise, căci sfinţenia în Cuvânt îi conferea această putere. Dar s-a socotit pe sine spurcat şi a cerut Mariei Magdalena venită la mormânt cu miruri să nu-L atingă pentru ca să nu se spurce ea căci el nu se suise încă la Tatăl, la sfânta Treime. Deci practic atunci era doar firea omenească, era doar Fiul Omului, care fusese mort şi care înviase dar se socotea spurcat căci orice mort era socotit spurcat după Lege şi prooroci. Apoi însă suindu-se la Tatăl s-a reunit cu Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, adică cu El însuşi şi rugându-se Tatălui a primit binecuvântarea şi lucrarea pe mai departe şi redevenind o singură fiinţă cu două firi Dumnezeieşti căci Fiul Omului era acum şi El Dumnezeu, aşa a intrat la apostoli prin uşile încuite în calitate de Dumnezeu şi de Fiu al Omului, căci acum era sfânta Treime asupra Lui şi El însuşi era una cu El ca Fiu al Omului şi al Lui Dumnezeu.

Deci iată cum Iisus era şi om şi Dumnezeu în acelaşi timp, de parcă trupul părăsit de Duh, de Fiul Lui Dumnezeu care era chiar El, a devenit ca un fel de altă fiinţă, alt duh.. acum doar duh de trup îndumnezeit, ca un Fiu al Omului, de parcă ar fi fost doi, şi acel trup a deventi pentru scurtă vreme despărţit de Dumnezeu şi apoi s-a reunit cu Dumnezeu astfel că în Iisus Hristos în veşnicie vor fi întotdeauna cele două firi: fire de Dumnezeu şi de Fiu al Omului care a fost îndumnezeit complet, adică mărturisim pe Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu: ''pe Unul şi Acelaşi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut, cunoscut în două firi în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit, deosebirea firilor nefiind desfiinţată nicidecum din cauza unirii, ci păstrându-se mai degrabă însuşirea fiecărei firi şi concurgând într-o persoană şi într-un ipostas, nu împărţit şi divizat în două persoane, ci pe Unul şi Acelaşi Fiu, Unul-Născut Dumnezeu-Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos“.

Practic deci după înviere dar şi înainte Iisus trupul ca un fiu al omului cât şi Fiul lui Dumnezeu puteau trece prin orice afară de momentul când a luat asupra sa păcatele omenirii şi când a fost părăsit de Tatăl, de sfânta Treime ca să poată să moară, moment şi timp până la înviere când era închis în puşcăria creaţiei (din pricina păcatelor) împreună cu păcatele omenirii, omenirea cea veche, ca să ispăşească pentru noi înaintea Dreptăţii Divine după Lege şi proorociile dăruite.

Deci nimic n-a căpătat în plus prin înviere, nicio putere şi nici un trup de slavă, ci El avea de la Tatăl acestea dintotdeauna ci doar le-a pierdut vremelnic ca să le recapete apoi adică să reintre în slava Tatălui pe care o avea din veşnicie.