"cele mai de jos ale pamantului"

[vsovivivi]

Aud mereu că Domnul prin înviere a căpătat nu ştiu ce trup luminos de slavă care trece prin orice şi ca atare de aia a putut trece prin uşile încuiate la apostoli sau prin piatra de la uşa mormântului, prăvălită apoi de înger pentru mironosiţele ce veneau la mormânt să aducă miresme. Complet Fals!

Păi Domnul din totdeauna putea şi poate trece prin orice creat sau necreat, văzut sau nevăzut, dar El este Cel ce stă la uşă şi bate şi nu intră nechemat sau dacă nu I se deschide şi nu ia ce nu-i dăruie omul ... deci n-a căpătat nimic în plus prin înviere decât a înviat şi a reintrat în ceea ce avea dintotdeauna şi era exact la fel ca şi până atunci...

Doar când pe cruce a fost părăsit de Dumnezeu, de sfânta Treime, înclusiv de El însuşi ca Fiu al Lui Dumnezeu rămânînd doar cu firea umană, atunci a trebuit să rabde puşcăria păcatelor noastre şi puşăcria creaţiei de parcă ar fi fost El păcătos, abea atunci nu mai putea trece prin nimic, dar nu şi-a pierdut credinţa ci şi-a lăsat viaţa chinuită şi moartea în mâna Tatălui şi a sfintei Treimi.

Deci ce s-a întâmplat? Păi Iisus Hristos care era şi este Fiul lui Dumnezeu întrupat şi care putea trece prin orice din todeauna şi nu numai de la naşterea din fecioara pe care a lăsat-o tot fecioară, de bună voie şi nesilit de nimeni, crezând în Tatăl şi împlinindu-I Voia prin Duhul, şi-a dus Crucea dată Lui de omenire spre slava sfintei Treimi, adică şi-a lepădat mărirea şi supremaţia împărătească şi puterea şi a devenit un simplu om slujitor de Dumnezeu pentru om şi aşa a ascultat fără păcat de la naştere la moarte şi înviere ca om şi dintotdeauna ca Fiu al Lui Dumnezeu deci din veşnicie în veşnicie avea această putere a slavei lui Dumnezeu... dar ce s-a întâmplat?

Păi pe cruce El s-a părăsit pe Sine împreună cu Tatăl şi cu Duhul şi a rămas pe cruce doar Iisus Hristos Fiul Omului care nu mai putea ieşi din cuie, din răstignire, nu se mai putea opune chiar dacă ar fi vrut, nu mai putea să facă nici vre-o minune, nu mai putea căci acum era ca orice om păcătos care ispăşea pedeapsa şi moartea de parcă ar fi fost vina lui... şi atunci a strigat de durere: ''Tată pentru ce m-ai părăsit?'' Dar Tatăl şi sfânta Treime L-a părăsit ca El să poată să moară împlinind voia Tatălui şi ca să-L îndumnezeiască pe Fiul Omului prin credinţa Lui în învierea dăruită de sus de la Tatăl şi prin răbdarea acelor clipe de puşcărie şi de groază şi de chin umilitor şi dureros.

Iar apoi după ispăşire şi înviere Iisus Fiul Omului a recăpătat puterea Dumnezeiască şi din nou putea trece prin orice aşa ca întotdeauna dar acum chiar fără sfânta Treime căci omul acela Iisus Fiul Omului se îndumnezeise, căci sfinţenia în Cuvânt îi conferea această putere. Dar s-a socotit pe sine spurcat şi a cerut Mariei Magdalena venită la mormânt cu miruri să nu-L atingă pentru ca să nu se spurce ea căci el nu se suise încă la Tatăl, la sfânta Treime. Deci practic atunci era doar firea omenească, era doar Fiul Omului, care fusese mort şi care înviase dar se socotea spurcat căci orice mort era socotit spurcat după Lege şi prooroci. Apoi însă suindu-se la Tatăl s-a reunit cu Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, adică cu El însuşi şi rugându-se Tatălui a primit binecuvântarea şi lucrarea pe mai departe şi redevenind o singură fiinţă cu două firi Dumnezeieşti căci Fiul Omului era acum şi El Dumnezeu, aşa a intrat la apostoli prin uşile încuite în calitate de Dumnezeu şi de Fiu al Omului, căci acum era sfânta Treime asupra Lui şi El însuşi era una cu El ca Fiu al Omului şi al Lui Dumnezeu.

Deci iată cum Iisus era şi om şi Dumnezeu în acelaşi timp, de parcă trupul părăsit de Duh, de Fiul Lui Dumnezeu care era chiar El, a devenit ca un fel de altă fiinţă, alt duh.. acum doar duh de trup îndumnezeit, ca un Fiu al Omului, de parcă ar fi fost doi, şi acel trup a deventi pentru scurtă vreme despărţit de Dumnezeu şi apoi s-a reunit cu Dumnezeu astfel că în Iisus Hristos în veşnicie vor fi întotdeauna cele două firi: fire de Dumnezeu şi de Fiu al Omului care a fost îndumnezeit complet, adică mărturisim pe Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu: ''pe Unul şi Acelaşi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut, cunoscut în două firi în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărţit, nedespărţit, deosebirea firilor nefiind desfiinţată nicidecum din cauza unirii, ci păstrându-se mai degrabă însuşirea fiecărei firi şi concurgând într-o persoană şi într-un ipostas, nu împărţit şi divizat în două persoane, ci pe Unul şi Acelaşi Fiu, Unul-Născut Dumnezeu-Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos“.

Practic deci după înviere dar şi înainte Iisus trupul ca un fiu al omului cât şi Fiul lui Dumnezeu puteau trece prin orice afară de momentul când a luat asupra sa păcatele omenirii şi când a fost părăsit de Tatăl, de sfânta Treime ca să poată să moară, moment şi timp până la înviere când era închis în puşcăria creaţiei (din pricina păcatelor) împreună cu păcatele omenirii, omenirea cea veche, ca să ispăşească pentru noi înaintea Dreptăţii Divine după Lege şi proorociile dăruite.

Deci nimic n-a căpătat în plus prin înviere, nicio putere şi nici un trup de slavă, ci El avea de la Tatăl acestea dintotdeauna ci doar le-a pierdut vremelnic ca să le recapete apoi adică să reintre în slava Tatălui pe care o avea din veşnicie.

[vsovivivi]

Creaţia făcută de Dumnezeu la Facerea şi apoi refacerea ei prin Nue şi Arca lui plină se prezintă astfel:

Ne putem închipui două dungi:

Prima: Tăria Cerului pe deasupra căreia se plimbă soarele semisferic cu discul spre pământ şi pe dedesubtul căreia se plimbă semisfera lunii cu partea sferică spre noi.

A doua: Întăritura Pământului care are deasupra ţărâna de sub mări până sus la suprafaţa uscată de pe care apele s-au scurs numită Pământ şi dedesubt are tot ţărăna pământului până la apele de dedesubt ca nişte mări ce acoper[ complet toată ţărâna şi în care adâncul mărilor este spre această Întăritură spre care apa de acolo se adună, cade invers faţă de noi adică acolo apa cade spre noi.

Deci deasupra primei dungi urmează firmamentul cu stelele puse în zona de cer a cerului iar deasupra lor urmează această apă ca o mare, fără pic de uscat să iasă din ape, în care te duci la fund în direcţie inversă faţă de noi cei de pe pământ, te duci în jos venind spre noi până dai de dunga a doua, adică te trezeşti tras sub Întăritura Pământului.


Ca desen sugestiv, de sus în jos până sus şi de la dreapta la stânga până la dreapta avem cam aşa toată creaţia universală:

1. Cerul cerului numit şi firmament pe care sunt puse stelele.
2. Cerul, Tăria pe care umblă Soarele semisferic de apă şi foc deasupra şi Luna semisferică de apă şi frig dedesubt. Ele împreună la eclipsa de soare formează o sferă perfectă iar când nu este eclipsă de soare noi vedem acelaşi disc solar şi aceiaşi faţă semisferică a lunii chiar dacă ar fi ele la răsărit, apus sau zenit din pricina refracţiei luminii prin mediu cam aşa curb cum se pune în evidenţă fenomenul la curcubeu dar invers, adică razele se curbează cu atât mai mult cu cât distanţa prin mediu e mai mare ca o pâlnie curbă şi apoi din oglinda plană mări-pământ iarăşi se curbează razele ca o pâlnie curbă şi aşa lovesc luna iar imaginea lunii şi a soarelui se formează şi ea de parcă ar fi rotită spre noi astfel că la răsărit sau la apus noi vedem de jos imaginea astrelor pe care o vedem la zenit.
3. Linia-graniţă numită de oameni : trecerea de la imponderabilitate la căderea-strângerea apelor de sub cer ca să formeze mările, adică linia sub care avem atracţie gravitaţională după teoria lui Newton.
4. Pământul de deasupra mărilor de pe care apele s-au scurs şi sub care se află ţărână tot aşa cum şi sub mări şi oceane se află ţărână multă până la Întăritura Pământului.
5. Întăritura pământului sau întăritura ţărânei ca o dungă şi ca o suprafaţă finită.
6. Sub întăritura asta se află iar ţărâna pământului îndesându-se în sus spre Întăritura Pământului.
7. Apele de sub ţărâna de sub Întăritura Pământului, zonă în care apele curg şi se adună în mări şi cad spre dunga a doua, spre Întăritura Pământului.
8. Linia-graniţă numită trecerea de la căderea inversă a apei la imponderabilitatea din zona Cerul Cerului.
9. Cerul Cerului pe care sunt stelele adică din nou zona 1.

În zona 7 până la 8 se află apă ce depăşeşte nivelul ţărânei şi acolo e iadul şi acolo clocăie balaurii şi dracii distrându-se în batjocuriri şi îngroziri, acolo stau ei în apele de sub ţărâna de sub Întăritura Pământului (dunga-suprafaţa finită 5).

Deci acolo poţi să ajungi fie dacă faci în jos o gaură până acolo şi după Întăritura Pământului ţi se va părea că urci până dai de apă şi ea o să te inunde căci ea se strânge spre întăritura pământului formând mările... , ...fie dacă tragi o rachetă spre cer care să ajungă în zona cerească de imponderabilitate ca să mai aibă ceva inerţie aşa fel încât nelovind nimic, la un moment dat, va ajunge atât de sus încât trecând de linia-graniţa a doua de imponderabilitate va cădea în mările alea de dincolo de Cerul Cerului ajungând în apele cele mai dedesubt, în apele de sub ţărâna de sub Întăritura Pământului de sub ţărâna de sub mări şi de sub ţărâna de sub Pământul de pe care apele sau scurs, Pământ pe care păşim noi şi rămân urmele lui Dumnezeu.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Creaţia făcută de Dumnezeu la Facerea şi apoi refacerea ei prin Nue şi Arca lui plină se prezintă astfel:

Ne putem închipui două dungi:

Prima: Tăria Cerului pe deasupra căreia se plimbă soarele semisferic cu discul spre pământ şi pe dedesubtul căreia se plimbă semisfera lunii cu partea sferică spre noi.

A doua: Întăritura Pământului care are deasupra ţărâna de sub mări până sus la suprafaţa uscată de pe care apele s-au scurs numită Pământ şi dedesubt are tot ţărăna pământului până la apele de dedesubt ca nişte mări ce acoper[ complet toată ţărâna şi în care adâncul mărilor este spre această Întăritură spre care apa de acolo se adună, cade invers faţă de noi adică acolo apa cade spre noi.

Deci deasupra primei dungi urmează firmamentul cu stelele puse în zona de cer a cerului iar deasupra lor urmează această apă ca o mare, fără pic de uscat să iasă din ape, în care te duci la fund în direcţie inversă faţă de noi cei de pe pământ, te duci în jos venind spre noi până dai de dunga a doua, adică te trezeşti tras sub Întăritura Pământului.


Ca desen sugestiv, de sus în jos până sus şi de la dreapta la stânga până la dreapta avem cam aşa toată creaţia universală:

1. Cerul cerului numit şi firmament pe care sunt puse stelele.
2. Cerul, Tăria pe care umblă Soarele semisferic de apă şi foc deasupra şi Luna semisferică de apă şi frig dedesubt. Ele împreună la eclipsa de soare formează o sferă perfectă iar când nu este eclipsă de soare noi vedem acelaşi disc solar şi aceiaşi faţă semisferică a lunii chiar dacă ar fi ele la răsărit, apus sau zenit din pricina refracţiei luminii prin mediu cam aşa curb cum se pune în evidenţă fenomenul la curcubeu dar invers, adică razele se curbează cu atât mai mult cu cât distanţa prin mediu e mai mare ca o pâlnie curbă şi apoi din oglinda plană mări-pământ iarăşi se curbează razele ca o pâlnie curbă şi aşa lovesc luna iar imaginea lunii şi a soarelui se formează şi ea de parcă ar fi rotită spre noi astfel că la răsărit sau la apus noi vedem de jos imaginea astrelor pe care o vedem la zenit.
3. Linia-graniţă numită de oameni : trecerea de la imponderabilitate la căderea-strângerea apelor de sub cer ca să formeze mările, adică linia sub care avem atracţie gravitaţională după teoria lui Newton.
4. Pământul de deasupra mărilor de pe care apele s-au scurs şi sub care se află ţărână tot aşa cum şi sub mări şi oceane se află ţărână multă până la Întăritura Pământului.
5. Întăritura pământului sau întăritura ţărânei ca o dungă şi ca o suprafaţă finită.
6. Sub întăritura asta se află iar ţărâna pământului îndesându-se în sus spre Întăritura Pământului.
7. Apele de sub ţărâna de sub Întăritura Pământului, zonă în care apele curg şi se adună în mări şi cad spre dunga a doua, spre Întăritura Pământului.
8. Linia-graniţă numită trecerea de la căderea inversă a apei la imponderabilitatea din zona Cerul Cerului.
9. Cerul Cerului pe care sunt stelele adică din nou zona 1.

În zona 7 până la 8 se află apă ce depăşeşte nivelul ţărânei şi acolo e iadul şi acolo clocăie balaurii şi dracii distrându-se în batjocuriri şi îngroziri, acolo stau ei în apele de sub ţărâna de sub Întăritura Pământului (dunga-suprafaţa finită 5).

Deci acolo poţi să ajungi fie dacă faci în jos o gaură până acolo şi după Întăritura Pământului ţi se va părea că urci până dai de apă şi ea o să te inunde căci ea se strânge spre întăritura pământului formând mările... , ...fie dacă tragi o rachetă spre cer care să ajungă în zona cerească de imponderabilitate ca să mai aibă ceva inerţie aşa fel încât nelovind nimic, la un moment dat, va ajunge atât de sus încât trecând de linia-graniţa a doua de imponderabilitate va cădea în mările alea de dincolo de Cerul Cerului ajungând în apele cele mai dedesubt, în apele de sub ţărâna de sub Întăritura Pământului de sub ţărâna de sub mări şi de sub ţărâna de sub Pământul de pe care apele sau scurs, Pământ pe care păşim noi şi rămân urmele lui Dumnezeu.

Cam aşa ceva este scris în scripturi de la Moise şi până la Cuvântul lui Dumnezeu şi aşa este de la Adam şi Eva şi până acuma şi deci cam aşa se poate descrie Cerul şi Pământul, Creaţia toată făcută acum 7500 de ani de către Dumnezeu prin Cuvântul Său şi prin Mâna Sa şi prin Suflarea Sa... de Viaţă dătătoare.

Puteţi crede liniştiţi căci de la Adevărul ştim şi El vă va confirma şi vă va face liberi... liberi să credeţi.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Cam aşa ceva este scris în scripturi de la Moise şi până la Cuvântul lui Dumnezeu şi aşa este de la Adam şi Eva şi până acuma şi deci cam aşa se poate descrie Cerul şi Pământul, Creaţia toată făcută acum 7500 de ani de către Dumnezeu prin Cuvântul Său şi prin Mâna Sa şi prin Suflarea Sa... de Viaţă dătătoare.

Puteţi crede liniştiţi căci de la Adevărul ştim şi El vă va confirma şi vă va face liberi... liberi să credeţi.

Mai îmi trebuia să vă reamintesc doar că stelele se rotesc în jurul axei cereşti polare şi în jurul axei cereşti sudice, axe paralele. Mişcarea stelelor produce curent şi câmp electro-magnetic care vine prin axa polară şi iese prin axa cerească sudică. Stelele din partea de nord se învârt în sens invers faţă de stelele din partea de sud aşa fel încât la mijlocul distanţei, la ecuator, stelele au acelaşi sens de mişcare. Învârtirea lor se face păstrându-se semnele, simbolurile de pe cer ce se pot forma prin unirea formaţiunilor stelare: carul mic, carul mare, capricorn... se vede cum se păstrează forma, semnul, simbolul în toată această rotire fie în jurul axei ce trece prin steaua polară care rămâne fixă fie în jurul centrul ceresc sudic unde nu avem o stea în acel centru fix.

Liniile de câmp magnetic trec pe deasupra pământului şi a apei mărilor şi oceanelor închizându-se deasupra cerului, deasupra cerului cerului, adică pe suprafaţa apei de deasupra cerului, mare inversă descrisă la punctul 7-8.

Busola pune în evidenţă exact aceste linii de câmp magnetice ce se deschid de pe axă în nord şi se reînchid pe axă în sud. Centurile Van Hallen pun in evidenţă existenţa radiaţiilor din câmpul ceresc gigant electro-magnetic, adică existenţa unor curenţi de mare intensitate care împreună cu cele două bobine stelare formează un rotor perpetuu care are nevoie de credinţă ca să se învârtă frumos.

Pământul şi ţărâna lui nu este o planetă sferică, nu există sistem planetar şi galaxii făcute din ţărână ci sus corpurile cereşti sunt fie din apă, fie din foc, fie din gaze, fie din ghiaţă.

Iar izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului s-au închis ca să nu mai fie potop prin credinţa Domnului cu îngerii cerului împreună cu Nue robul Său şi împreună cu Arca lui preaminunată. Izvoarele apelor pot avea sursă fie presiunea mult mai mare a apelor de dedesubtul Întăriturii Pământului, care străbătând întăritura ţâşnesc la noi sau sunt izvoare care ies din pricina greutăţii munţilor ce apasă pe pungile de apă, sau pot să apară fie din pura credinţă care face minuni bune.

E bine de ştiut şi de crezut căci asta a Făcut Dumnezeu! Cine nu crede să fie sănătos căci are mare nevoie de sănătate şi nu de sătănate!

[vsovivivi]

Iată că v-am explicat de sus şi vouă şi mie, că de acolo am primit pe Adevărul în dar, de sus ..şi citind şi pricepând veţi putea şi voi înţelege drept şi corect lucrarea milostivă a Domnului Dumnezeu cu Omul şi cu toată făptura.

Nu mai credeţi în minciunile omului descoperitor de născoceli care păcăleşte o gLume întreagă să-i înveţe teoriile absurde! Treziţi-vă şi credeţi ceea ce este bine, drept şi adevărat răbdând până la sfârşit!

[vsovivivi]

Cam aşa arată o secţiune prin creaţie...

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Cam aşa arată o secţiune prin creaţie...

Intraţi aici pentru continuare.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Cam aşa arată o secţiune prin creaţie...

Intraţi aici pentru continuare.

Explicaţia e foarte simplă:

Dacă am presupune că pământul este sferic şi am măsura greutatea unui obiect la ecuatorul sferei care s-ar învârti în jurul unei axe ce trece prin poli atunci ar trebui ca din forţa gravitaţională aceiaşi peste tot să scădem forţa centrifugă şi rezultanta asta ar fi forţa cu care este apăsat cântarul care fireşte că ar trebui să arate o greutate măsurată mai mică faţă de greutatea măsurată la poli.

Deci cântarele electronice ar trebui să sesizeze diferenţa de greutate cu cât ne-am deplasa de la ecuator la poli, cu atât mai mult cu cât oamenii vorbesc de o turtire a pământului la poli din pricina învârtirii sferei pămntului, turtire obligatorie din pricina calculelor în care ţin ei seama de raza imensă a pământului dedusă din suprafaţa pământului şi de viteza de rotaţie în jurul axei sale ce implică o viteză tangenţială la suprafaţa sferei destul de mare.

Acest lucru nu se întâmplă ci corpurile au aceiaşi greutate şi la ecuator şi la poli deci cu siguranţă pământul dacă ar fi sferic nu se învârte!

Această deducţie simplă ne-ar putea duce la acceptarea unei teorii în care pământul e sferic şi fix şi în jurul lui se rostesc soarele sferic, luna sferică şi stelele sferice.

Iar această teorie cum poate fi ea valabilă dacă linia de imponderabilitate este între pământul sferic şi lună şi soare şi stele? Deci cum se poate manifesta o forţă de atracţie între corpuri ca să fie echilibrată ea cu forţa centrifugă din moment ce cosmonauţii trimişi în spaţiu, aflaţi pe staţii geostaţionare sau în sateliţi geostaţionari sesizează clar că dincolo de linia de separaţie între zona unde corpurile şi apa cad şi zona unde există imponderabilitate, deci dincolo de această linie spre lună şi spre soare nu mai există atracţie între pământ şi rachetă sau staţie şi nici între corpurile din rachetă sau de pe staţie nu se poate pune în evidenţă o forţă de atracţie.

Cum nu există nicăieri forţă gravitaţională de atracţie între două corpuri să se poată pune în evidenţă şi nu este atracţie gravitaţională între pământ şi lună sau pământ şi soare dincolo de această linie de imponderabilitate şi sigur nu există pentru că ea nu se manifestă în staţiile orbitale geostaţionare atunci rămâne doar ca forţa centrifugă să depărteze soarele şi luna şi stelele de pământ treptat, lucru care nu se întâmplă...

Deci iată că nici teoria cu pământul sferic şi fix în jurul cărora se învârt soarele sferic şi luna sferică şi stelele sferice nu e valabilă pentru că forţa centrifugă ar trebui să le depărteze de pământ întrucât dincolo de linia de imponderabilitate nu se manifestă căderea apei şi a corpurilor spre pământ.

Luna trecând pe deasupra pământului nu prin atracţie gravitaţională între corpuri induce apariţia mareelor ca o rezultantă ce scade gravitaţia în zona respectivă căci greutatea apei şi a corpurilor rămâne aceiaşi în zona de sub lună ci ea trecând impune legile cereşti peste tot pe unde ea trece şi astfel apele mărilor şi corpurile acolo nu se mai adună spre jos la fel ca acolo unde ea nu-şi manifestă trecerea şi astfel apa se poate duce în orice direcţie şi ea se ridică mai sus acolo din pricina presiunii apei ce vine din părţi... şi aşa apar fluxul şi refluxul.

Sper că acum vă e mai uşor să credeţi că scripturile sunt valabile şi nu născocirile explicaţioniste ale savanţilor absurzi ai gLumii!