[Fani71]

[quote=AlinB;543572Si la fel de bine si smerenia Sf. Maxim Marturisitorul se poate pune sub semnul intrebarii.
Iar la vremea respectiva nici macar nu avea titlul de sfant.[/QUOTE]

Nu vazusem continuarea asta la mesajul tau cand am inceput sa raspund.

Totusi, este putin de rea credinta felul tau de a argumenta, daca imi permiti. Nimeni nu este recunoscut sfant din timpul vietii.
Asta ce inseamna? In ideea ca nu suntem sfinti (si aici ii raspund si lui Dobrin, caruia ii dau si dreptate pe de alta parte: daca nu suntem sfinti, suntem toti chemati sa devenim sfinti, si sunt multe cai intr-acolo) nu putem risca sa iesim din fagaselele care par cele bune la un moment dat, intr-un anumit context? Oare duhovnicia adevarata nu inseamna si asumarea unor riscuri (inclusiv duhovnicesti)? Oare faptul ca avem pacate, si slabiciuni, etc, inseamna ca nu ar treui sa indraznim nimic, si sa ramanem 'la coada vacii' (duhovnicesti) din principiu? Nu asa.. NU!

Cred ca este chiar o dovada de smerenie sa spui: constiinta imi spune ca eu am dreptate desi majoritatea (sau oficialitatile, bisericesti si lumesti), nu ma sustin sau chiar ma persecuta; s-ar putea sa ma insel: dar, cu Dumnezeu inainte, trebuie sa fac ce imi spune constiinta. Daca ma Insel, imi cer iertare. (Poate asa a gandit si Luther; si cine stie daca nu va fi in rai inaintea unora dintre noi, TOTUSI, macar din cauza asta?)

Ar fi dovada de lasitate de a face ascultare din frica de a ne insela.
Imparatia lui Dumnezeu se ia cu 'violenta'. (traducerea franceza). Nu cu o atitudine de pisoi speriat.

Uite, ca iar m-am bagat in polemica desi nu am vrut.