Întrebare pentru susţinătorii ideii de ascultare necondiţionată

[Fani71]

[quote=AlinB;543572Si la fel de bine si smerenia Sf. Maxim Marturisitorul se poate pune sub semnul intrebarii.
Iar la vremea respectiva nici macar nu avea titlul de sfant.[/QUOTE]

Nu vazusem continuarea asta la mesajul tau cand am inceput sa raspund.

Totusi, este putin de rea credinta felul tau de a argumenta, daca imi permiti. Nimeni nu este recunoscut sfant din timpul vietii.
Asta ce inseamna? In ideea ca nu suntem sfinti (si aici ii raspund si lui Dobrin, caruia ii dau si dreptate pe de alta parte: daca nu suntem sfinti, suntem toti chemati sa devenim sfinti, si sunt multe cai intr-acolo) nu putem risca sa iesim din fagaselele care par cele bune la un moment dat, intr-un anumit context? Oare duhovnicia adevarata nu inseamna si asumarea unor riscuri (inclusiv duhovnicesti)? Oare faptul ca avem pacate, si slabiciuni, etc, inseamna ca nu ar treui sa indraznim nimic, si sa ramanem 'la coada vacii' (duhovnicesti) din principiu? Nu asa.. NU!

Cred ca este chiar o dovada de smerenie sa spui: constiinta imi spune ca eu am dreptate desi majoritatea (sau oficialitatile, bisericesti si lumesti), nu ma sustin sau chiar ma persecuta; s-ar putea sa ma insel: dar, cu Dumnezeu inainte, trebuie sa fac ce imi spune constiinta. Daca ma Insel, imi cer iertare. (Poate asa a gandit si Luther; si cine stie daca nu va fi in rai inaintea unora dintre noi, TOTUSI, macar din cauza asta?)

Ar fi dovada de lasitate de a face ascultare din frica de a ne insela.
Imparatia lui Dumnezeu se ia cu 'violenta'. (traducerea franceza). Nu cu o atitudine de pisoi speriat.

Uite, ca iar m-am bagat in polemica desi nu am vrut.

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Totusi, este putin de rea credinta felul tau de a argumenta, daca imi permiti. Nimeni nu este recunoscut sfant din timpul vietii.

Tocmai asta era si ideea, nu vad unde ai gasit tu "reaua credinta".
Cine i-a validat, la modul absolut, actiunile pe timpul cat a trait?
Nimeni, doar timpul a facut-o si fara doar si poate ca erau ca el multi altii, insa el a ramas ca un simbol.

Un simbol care din pacate poate fi si denaturat, a se vedea mesajul de mai sus pentru Catalin.

Asta ce inseamna? In ideea ca nu suntem sfinti (si aici ii raspund si lui Dobrin, caruia ii dau si dreptate pe de alta parte: daca nu suntem sfinti, suntem toti chemati sa devenim sfinti, si sunt multe cai intr-acolo) nu putem risca sa iesim din fagaselele care par cele bune la un moment dat, intr-un anumit context?

Cum sa nu, poti sa risti ce vrei tu, doar sa-ti aduci aminte ca nu esti la cazinou, de unde poti sa pleci chiar in pielea goala, dar pleci si o iei de la capat, e vorba de vesnicie.

Oare duhovnicia adevarata nu inseamna si asumarea unor riscuri (inclusiv duhovnicesti)? Oare faptul ca avem pacate, si slabiciuni, etc, inseamna ca nu ar treui sa indraznim nimic, si sa ramanem 'la coada vacii' (duhovnicesti) din principiu? Nu asa.. NU!

Eu zic sa mai meditezi la retorica asta.

Cred ca este chiar o dovada de smerenie sa spui: constiinta imi spune ca eu am dreptate desi majoritatea (sau oficialitatile, bisericesti si lumesti), nu ma sustin sau chiar ma persecuta; s-ar putea sa ma insel: dar, cu Dumnezeu inainte, trebuie sa fac ce imi spune constiinta.

Constiinta in sine nu iti poate spune ce este bine si ce este rau, ci doar sa urmezi ceea ce prin dar de la Dumnezeu, judecata sau educatie sau experienta de viata, abitii (nu neaparat pozitive) etc. ai ajuns sa clasifici ca fiind bine sau rau si chiar si asa doar in masura in care este exersata si nu calcata sistematic in picioare, corupta, etc.

Si da, ambitia prosteasca si orgoliul, mandria pot fi confundante cu constiinta.

Daca ma Insel, imi cer iertare.

Serios? Si cu sminteala cum ramane? Stii ce spune Sf. Scriptura despre sminteala?

Daca ai pus oameni pe un drum gresit, si ei nu mai vor sa se intoarca, chiar daca tu te-ai intors sau mai rau, au murit in acea greseala a lor, cum poti da socoteala pentru sufletele lor?

E o abordare atat de superficiala..

(Poate asa a gandit si Luther; si cine stie daca nu va fi in rai inaintea unora dintre noi, TOTUSI, macar din cauza asta?)

Deci a murit in gresala care i-a trimis pe altii in Iad, si prin greseala lui i-ai trimis pe multi altii pe drumul spre Iad, nu doar in decursul generatiei lui ci multe altele dupa, si tu crezi ca ar putea fi totusi in Rai, motivul pana la urma, fiind...care?

Ca a schimbat o forma de coruptie cu alta, ca a schimbat o minciuna cu alta si mai mare, pana la urma doar intentia pe care o asumam noi (cu buna speranta, ca realitatea ramane discutabila) contand?
Chiar n-ai auzit cu ce este pavat drumul spre Iad?

Ar fi dovada de lasitate de a face ascultare din frica de a ne insela.

A-ti juca mantuirea pe o carte motivata doar prin "constiinta" nu e tocmai o dovada de intelepciune.

Imparatia lui Dumnezeu se ia cu 'violenta'. (traducerea franceza). Nu cu o atitudine de pisoi speriat.

Din pacate, sensul Sf. Scripturi poate fi denaturat in atatea feluri..
Unul e chiar mai sus.

Cu alea doua randuri de sus, asa cum le-ai scris tu, se pot justifica cam orice violenta (da, inclusiv fizica dar nu numai) cu motivatie religioasa "crestina" si "de constiinta".

Uite, ca iar m-am bagat in polemica desi nu am vrut.

Eu am crezut ca este evident chiar din prima postare ca scopul este unul polemic.