Citat:
Īn prealabil postat de Yasmina
Tocmai ca femeile prin darul asta al lor,de a purta copiii sunt devantajate de a face cariera intr-un domeniu.
Cele care au o cariera nu au copii multi,doar 1 sau 2 maxim pt a putea tine pasul cu studiatul si programul dur;unele nu au nici sot.
Exemplul tau este unul singural,particular...si apoi cariera trebuie intretinuta cu noi cursuri in domeniu,ca altfel esti depasita.
Nu poti sa mergi in 2 luntre,ori cariera fara viata de familie(sau una compromisa) ori femeie casnica cu familie numeroasa.
Ar fi chiar indecent ca o femeie cu 5 copii(sa spunem)sa-i neglijeze apoi lasandu-i cu bunicii,cu vecinii sau cu bonele cand pleaca in deplasari,cand are examene sau cand se concentreaza pe cercetare.
Ah,iara avem o problema cu definitia carierei?
Daca vb despre "cariera" unei femei care este casiera la banca...nu-I de mirare ca ajungem cu discutia aici.
|
Cred ca am putea sa ne intrebam cum se influenteaza reciproc casnicia si viata profesionala. Si sa raspundem avand in vedere doua perspective: 1)
strict lumeasca si 2)
crestina.
Din perspectiva strict
lumeasca femeia se ia la intrecere cu barbatii, se bate pe functii, eventual calca si peste cadavre pentru a le obtine sau recurge la compromisuri daca e nevoie. Important este sa se afirme si sa castige cat mai multi bani. Daca are un copil il vede dimineata si seara, considera ca i-a asigurat conditii daca odrasla are telefon ultimul racnet, bona, televizor si calculator. Important pentru ea este sa aiba un mostenitor si sa iasa din cand in cand cu copilul la plimbare pe care il priveste ca pe un bibelou, ramanand straina de ceea ce inseamna cu adevarat educatia unui copil.
Daca privim lucrurile asa, atunci familia o cam impiedica pe femeie sa-si relizeze toate dorintele pe plan profesional... Mai vrea si sotul o mancare gatita, mai vrea si copilul o poveste, uneori mai face o febra ori o gripa, ehei... Chiar daca e unul singur, necesita aproape tot atata timp cat ar necesita vrei cinci-sase. Caci sfaturile date le asculta cu totii si se mai invata si unul pe altul!
Daca privim lucrurile din perspectiva strict
crestina, atunci problema se pune un pic diferit. Femeia este educata sa-si aleaga o profesie care sa-i permita sa se ocupe de viitoarea familie, apoi un sot crestin. Femeia a fost chemata la viata pentru ca sa dea viata si sa nasca si sa educe barbati si femei. Daca femeia isi abandoneaza menirea, intreaga societate sufera. Femeia crestina are spirit de jertfa.
Ea vegheaza ca intreaga familie sa duca o viata placuta lui Dumnezeu, copiii sa se roage, sa ia dimineata Anafura si Aghiasma, se roaga ea insasi, fiind un exemplu pentru intreaga familie. Se roaga impreuna, se duc la biserica. Copiii sunt impartasiti cat mai des. Atunci cand observa unele porniri prea patimase la copii, ia atitudine pentru a nu se trezi ca patimile cresc odata cu varsta, se roaga pentru copii si pentru intreaga familie.
(Daca mama nu are timp sa observe aceste porniri patimase cand sunt copiii mici, ba chiar se amuza de ele, atunci sa nu se mire ca atunci cand sunt mari, copiii nu mai sunt receptivi la sfaturi.)
Femeia crestina lupta cu ea insasi pentru a se debarasa de egoism si de trufie atat in viata de familie cat si la serviciu. Scopul ei este sa daruiasca ce are mai bun ca specialista si ca mama, discret, fara a incerca sa obtina maximum de profit ori demnitati inalte.
Femeia crestina isi fixeaza niste limite ale ambtiilor profesionale. Nu va lupta sa obtina ea insasi totul. Daca va educa in familie niste oameni vrednici, intreaga societate va avea de castigat.
Adesea obtinerea unor avantaje materiale si a unor functii poate fi insotita de compromisuri in masura sa afecteze viata de familie sau viata duhovniceasca.
,,Sa nu faci tot ce poti, sa nu crezi tot ce auzi si sa nu spui tot ce stii'' ne invata parintele Paisie Olaru, pentru a fi feriti de ispite.