Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Dragul meu, cred că nu ai înțeles. Când ești între prieteni, oameni care necinstesc Biserica și de la care nu poți avea pretenții, le poți cere, ca din respect față de tine (care cinstești Biserica) să încheie discuțiile, tocmai pentru a evita o polemică și implicit, tulburarea. Nu uita că pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea. Iar dacă Dumnezeu a îngăduit să ai parte de o asemenea situație este tocmai pentru a-ți cerceta iubirea, răbdarea, smerenia.
Din punctul meu de vedere nu este creștinesc a-ți da prietenul afară din casă pentru faptul că el, înșelat de cel viclean, spune lucruri necuviincioase. Nu uita că Mântuitorul a spălat picioarele celui care urma să-L vândă, lucru pe care îl știa de mai înainte.
|
Din cate am inteles, smerenia nu inseamna a accepta din complezenta, blasfemia celorlalti, chiar prieteni fiind. Eu am ridicat tonul abia dupa ce ii spusesem ca nu-i frumos ca un intelectual care se pretinde ortodox si tine posturile pana si de ulei, sa aplece urechea la barfe si rautati care nu doar ca nu s-au confirmat in acesti doi ani, ci dimpotriva, lumea s-a lamurit cum stau lucrurile. Durerea a fost cand a pulsat spunand: "Ei lasa, ca in fata mea, preotii vostri sunt pe minus!" (Persoana respectiva fiind stilista!) Acest amanunt a umplut paharul! Nu stiu ce ai fi facut tu, dar eu nu m-am putut abtine. Preotii nu mi-au dat dreptate fiindca suntem noi "pe nou", ci fiindca nu poti face compromisuri intr-o astfel de situatie! Nu ma poti considera "pagan" (din moment ce noi n-am avea harul), dar sa ramai sub acelasi acoperis cu mine. Ori iti revizuiesti pozitia fata de Biserica in care cred, ori iti vezi de drum!