Citat:
În prealabil postat de Daniel_Ortodox
Frate Neagu, mulțumesc pentru ironie ! Găsesc și eu cîteodată potrivită, retorica și ironia. Nu sunt părinte, preot, nu am studii înalte, sunt un muritor de rînd.
|
Frate Daniel, imi pare rau ca s-a ajuns unde s-a ajuns. Macar poate reusim sa invatam cate ceva din asta. In mod firesc, asta am inteles in momentul in care mi-ai specificat ca imi scrii in "duh patristic". Eu alt duh patristic nu-l vad decat la cel care a fost hirotonit si pentru care s-a strigat: "Vrednic este". Si fiind putin bulversat, am indraznit sa-mi arunc o privire peste mesajele tale anterioare. De acolo am aflat:
îmi dau licența din dogmatică (...) sunt la doua facultate, pastorala. Uneori, lucrurile nu merg in directia in care dorim noi sa mearga, ci in sens invers, in momentul in care incercam sa ne mandrim cu lucruri despre care... nu ne intreaba nimeni. Multi sfinti nestiutori de carte, au existat pe lume, care cunosteau Scriptura mai bine decat orice carturar cu titlu si staif. Harul, oricat ne-am stradui, tot de la Dumnezeu vine, daca-l meritam. Iar daca nu-l avem inca (pentru ca nu-l simtim dar si pentru ca nu convingem) inseamna ca undeva gresim.
Fratilor (si surorilor), daca chiar ne dorim sa-l iubim pe aproapele, atunci sa facem antrenamentul asta zilnic si in orice conditii, fiindca Dumnezeu nu ne lasa neispititi, cand avem teluri inalte. Daca insa, una spunem, si alta simtim in inima noastra, sa nu ne asteptam ca adevarul sa nu se iveasca printre randuri...
Cineva "lucreaza" la asta, si mai devreme sau mai tarziu, cadem in propria capcana. Cu cat pretindem ca "noi nu", cu atat mai mult il provocam pe vrajmas, iar Dumnezeu ii va ingadui sa ne faca de ras.
Citat:
În prealabil postat de Daniel_Ortodox
Oricum dacă ajung în Rai, voi cere la Dumnezeu să lase pe un creștin ce a ajuns în iad, să vină în locul meu în Rai și eu să merg în locul lui în iad
|
Imi pare foarte rau de tine, fiindca poti gandi astfel. De aici se intelege cat esti de tanar si lipsit de experienta. Tu nu stii ce ceri! Nu vorbi fara sa gandesti. Nu ma refer la jertfa de care multi dintre noi suntem gata sa vorbim... desi eu stiu ca in caz de nevoie, suntem de nerecunoscut... Pana la urma... tocmai asta ne smereste mai mult: acest sentiment de vinovatie ca, desi am judecat pe altii si desi am promis despre noi ca vom fi, vom face si vom drege, am cazut exact unde strigam la ceilalti ca sunt nerusinati, ca sunt nebuni (asta cu nebunia... chiar ca e grava, pentru un bun crestin). E foarte trist ca, iata, vorbim noi intre noi despre ceea ce de altfel ni se pare ca deja ne-am insusit: smerenie, dragoste, rabdare, jertfa, intelepciune... Sa nu ne dea Dumnezeu mai mult decat putem duce, ca va fi vai si-amar de sufletele noastre, dar si de a celor ce vin dupa noi... Ispititorul noteaza, iar cand iti va veni randul, vei fi judecat dupa vorbele tale. Vrednic de Rai, nu e nimeni. Ce sa spun eu ca, daca ajung acolo... voi darui iubire... Atunci nu mai foloseste nimanui... Nici macar tie! Pana atunci e bine s-o avem, dar sa ne sacrificam, nu viata, ci mandria si vanitatea. Asta vrea Dumnezeu de la noi.
Sunt multe de spus. Vad multa frustrare... De ce? De ce ne pasa? Sa ne pese cand altul este la pamant, si totusi este lovit. Cand e vorba de noi... singura aparare "agresiva" este atunci cand ni se cere sa renuntam la ce avem mai sfant... Dar... teoretic, asta o stim cu totii!... Din pacate... nu se intampla asa... Fiecare tine minte raul personal, fiecare are un dinte impotriva cuiva care nu e de acord cu... etc, etc...Omul nu-l schimbi cu forta, ci prin puterea exemplului!...