Despre somn si cosmaruri...

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Dacă eu am întrecut orice măsură, negativă, te referi probabil, frate Ovidiu, tu să întreci mereu măsura iubirii. Iubind cît mai desăvîrşit posibil. Ca "nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi", cum ai ales să spui la semnătura ta. Adevărul-Hristos. Scripturistic. Alt adevăr nu există.
Şi cînd vei fi scuipat în faţă, înjurat, bătut, umilit, şi poate omorît, să aminteşti acelora, cît de mult îi iubeşte pe ei Domnul, chiar în acele clipe. Şi la fel cum ţi-a păsat acum, de nişte cuvinte ale mele, în loc să-ţi pese de sufletele ce se pierd, să-ţi pese şi atunci de sufletul tău, să nu-l pierzi, făcînd pe eroul, ca şi acum, ca să nu fi un neruşinat în faţa lui Hristos, şi a sfinţilor care te vor judeca, aşa cum eşti un neruşinat acum în faţa Lui şi a lor. (I Corinteni 6, 2)

Frate Neagu, mulţumesc pentru ironie ! Găsesc şi eu cîteodată potrivită, retorica şi ironia. Nu sunt părinte, preot, nu am studii înalte, sunt un muritor de rînd. Pe mine, numiţi-mă cum vreţi, atac la persoană, greşeli gramaticale, falsă iubire de semeni, mîndru, arogant, le am pe toate, şi sunt vrednic de iad, ştiu asta. Nu fac nici un raport la nimeni, că sunt vrednic de ele. Oricum dacă ajung în Rai, voi cere la Dumnezeu să lase pe un creştin ce a ajuns în iad, să vină în locul meu în Rai şi eu să merg în locul lui în iad, -ortodocşi, restul nu sunt creştini, au fost avertizaţi din belşug-. Deci mi-e indiferent de mine, mă puteţi şi ucide, nu mă tem de cei ce ucid trupul, nu-mi pasă de trup, ci de suflet. (Luca 12, 4)

Dar nu voi tăcea, niciodată, cînd un creştin cere ajutor, şi o creştină îi oferă otravă, învăţătură care nu doar că n-are nimic de-a face cu firea omului, crestinismul, dar promovează drept "medicale" elucubraţiile minţii unor anonimi, în articole fără autor şi bibliografie, dar, de jur împrejurul acelui articol, se promovează iadul. Lucrări de desfrînare, "cuplu şi sex" şi alte întunecimi. Să mai pun versete despre desfrînare, e în zadar, oricum am vorbit în zadar şi pînă acum.
Dacă s-a ajuns la promovarea şi susţinerea încă, a acelor articole, de creştine, şi mai apoi, dacă cineva le spune că greşeşte, şi tot ele să se supere, continuînd să promoveze iadul, cu pretextul că creştinul ce-a cerut ajutor, are de unde să aleagă, e grav cu sufletul acelor creştine. Să aleagă ce? Între un Sfînt Părinte şi un altul? Sau te-ai gîndit că aduci echilibru şi culoare, "Glykys"? Să mai fie şi altceva, nu numai Sfinţi Părinţi, nu? Ai adus iadul, scumpa mea. Să-ţi fie ruşine şi să-ţi mărturiseşti păcatul la duhovnic, că ai smintit pe aproapele tău.

Da, oricine citeşte acel tip de articole, va avea o viaţă grea, pentru că nu va accepta ce are, va fi nemulţumit, nu va înţelege, se va răzvrăti, pentru că iubirea nu e prioritate în viaţa lui. Mă refer la tine, "Glykys", să nu te miri de ce îţi va merge rău în viaţă, precum spuneam. Dar dacă dai prioritate la Matei 6, 33, tot precum spuneam, te vei schimba în bine. Mult în bine. Dacă nu, vei fi la fel ca alte mii şi mii de alte fete, nemulţumite şi frustrate, crezînd la o sclipire de idee că fac un bine, cînd defapt e încolăcit un monstru de ispită în jurul minţii lor. Rugăciune.

Mi-am făcut datoria de creştin, aşa cum am putut, de a mărturisi. Pilda semănătorului. Mai departe, cum e pămîntul inimii voastre, şi ce rod aduceţi, ştie fiecare.

Aici în acest topic, am spus tot ce trebuia spus.

Îmi cer iertare celor pe care i-am smintit.

Bucurii.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Frate Neagu, mulţumesc pentru ironie ! Găsesc şi eu cîteodată potrivită, retorica şi ironia. Nu sunt părinte, preot, nu am studii înalte, sunt un muritor de rînd.

Frate Daniel, imi pare rau ca s-a ajuns unde s-a ajuns. Macar poate reusim sa invatam cate ceva din asta. In mod firesc, asta am inteles in momentul in care mi-ai specificat ca imi scrii in "duh patristic". Eu alt duh patristic nu-l vad decat la cel care a fost hirotonit si pentru care s-a strigat: "Vrednic este". Si fiind putin bulversat, am indraznit sa-mi arunc o privire peste mesajele tale anterioare. De acolo am aflat: îmi dau licenţa din dogmatică (...) sunt la doua facultate, pastorala. Uneori, lucrurile nu merg in directia in care dorim noi sa mearga, ci in sens invers, in momentul in care incercam sa ne mandrim cu lucruri despre care... nu ne intreaba nimeni. Multi sfinti nestiutori de carte, au existat pe lume, care cunosteau Scriptura mai bine decat orice carturar cu titlu si staif. Harul, oricat ne-am stradui, tot de la Dumnezeu vine, daca-l meritam. Iar daca nu-l avem inca (pentru ca nu-l simtim dar si pentru ca nu convingem) inseamna ca undeva gresim.
Fratilor (si surorilor), daca chiar ne dorim sa-l iubim pe aproapele, atunci sa facem antrenamentul asta zilnic si in orice conditii, fiindca Dumnezeu nu ne lasa neispititi, cand avem teluri inalte. Daca insa, una spunem, si alta simtim in inima noastra, sa nu ne asteptam ca adevarul sa nu se iveasca printre randuri...Cineva "lucreaza" la asta, si mai devreme sau mai tarziu, cadem in propria capcana. Cu cat pretindem ca "noi nu", cu atat mai mult il provocam pe vrajmas, iar Dumnezeu ii va ingadui sa ne faca de ras.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Oricum dacă ajung în Rai, voi cere la Dumnezeu să lase pe un creştin ce a ajuns în iad, să vină în locul meu în Rai şi eu să merg în locul lui în iad

Imi pare foarte rau de tine, fiindca poti gandi astfel. De aici se intelege cat esti de tanar si lipsit de experienta. Tu nu stii ce ceri! Nu vorbi fara sa gandesti. Nu ma refer la jertfa de care multi dintre noi suntem gata sa vorbim... desi eu stiu ca in caz de nevoie, suntem de nerecunoscut... Pana la urma... tocmai asta ne smereste mai mult: acest sentiment de vinovatie ca, desi am judecat pe altii si desi am promis despre noi ca vom fi, vom face si vom drege, am cazut exact unde strigam la ceilalti ca sunt nerusinati, ca sunt nebuni (asta cu nebunia... chiar ca e grava, pentru un bun crestin). E foarte trist ca, iata, vorbim noi intre noi despre ceea ce de altfel ni se pare ca deja ne-am insusit: smerenie, dragoste, rabdare, jertfa, intelepciune... Sa nu ne dea Dumnezeu mai mult decat putem duce, ca va fi vai si-amar de sufletele noastre, dar si de a celor ce vin dupa noi... Ispititorul noteaza, iar cand iti va veni randul, vei fi judecat dupa vorbele tale. Vrednic de Rai, nu e nimeni. Ce sa spun eu ca, daca ajung acolo... voi darui iubire... Atunci nu mai foloseste nimanui... Nici macar tie! Pana atunci e bine s-o avem, dar sa ne sacrificam, nu viata, ci mandria si vanitatea. Asta vrea Dumnezeu de la noi.

Sunt multe de spus. Vad multa frustrare... De ce? De ce ne pasa? Sa ne pese cand altul este la pamant, si totusi este lovit. Cand e vorba de noi... singura aparare "agresiva" este atunci cand ni se cere sa renuntam la ce avem mai sfant... Dar... teoretic, asta o stim cu totii!... Din pacate... nu se intampla asa... Fiecare tine minte raul personal, fiecare are un dinte impotriva cuiva care nu e de acord cu... etc, etc...Omul nu-l schimbi cu forta, ci prin puterea exemplului!...