Fara credinta in Dumnezeu, nici robia n-o poti indura si nici libertatea n-o poti mentine.

Pe portile oricarei tari crestine ar fi trebuit scrise cu litere mari cuvintele Apostolului Pavel: "Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; nimai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluj trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire"! (Gal.5.13)

Asadar, conform invataturii crestine, scopul libertatii este slujirea lui Dumnezeu a apropiatilor, o slujire din dragoste. Iar robia este o slujire a stapanului, dar nu o slujire de bunavoie, ci prin constrangere, fara demnitate personala si fara raspundere.

Cu cat libertatea e mai multa, cu atat trebuie sa fie mai mari slujirea fiecaruia si responsabilitatea fiecaruia. Iar sufletul omului se desavarseste si se apropie de Dumnezeu. Si Fiul Omului a venit nu pentru a sluji, ci ca sa slujeasca.

Din nefericire, pâna in ziua de azi, libertatea e folosita mai mult pentru a satisface dorintele trupesti. Dar nu poate continua mult asa, altfel nu va mai ramane libertate.

Dupa noi, trebuie sa vina o generatie mai intelectuala, mai constienta decat a noastra. O generatie care va intelege libertatea ca pe o relicva de neinchipuit fara adevar si fara mila.
Sfântul adevar, sfanta libertate si sfanta mila alcatuiesc o treime invizibila.

Adevarul nu limiteaza libertatea, ci ii da un sens, ii arata scopul si o pazeste de stricaciune, iar mila innobileaza pentru fapte bune.

Intr-adevar, de o astfel de libertate a oamenilor se va bucura Cerul si toate generatiile ce vor urma. (Nicolae Velimirovici, Tarâmul inaccesibil, Ed. Cathisma)