Politica și conștiința creştină

Fara credinta in Dumnezeu, nici robia n-o poti indura si nici libertatea n-o poti mentine.

Pe portile oricarei tari crestine ar fi trebuit scrise cu litere mari cuvintele Apostolului Pavel: "Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; nimai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluj trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire"! (Gal.5.13)

Asadar, conform invataturii crestine, scopul libertatii este slujirea lui Dumnezeu a apropiatilor, o slujire din dragoste. Iar robia este o slujire a stapanului, dar nu o slujire de bunavoie, ci prin constrangere, fara demnitate personala si fara raspundere.

Cu cat libertatea e mai multa, cu atat trebuie sa fie mai mari slujirea fiecaruia si responsabilitatea fiecaruia. Iar sufletul omului se desavarseste si se apropie de Dumnezeu. Si Fiul Omului a venit nu pentru a sluji, ci ca sa slujeasca.

Din nefericire, pâna in ziua de azi, libertatea e folosita mai mult pentru a satisface dorintele trupesti. Dar nu poate continua mult asa, altfel nu va mai ramane libertate.

Dupa noi, trebuie sa vina o generatie mai intelectuala, mai constienta decat a noastra. O generatie care va intelege libertatea ca pe o relicva de neinchipuit fara adevar si fara mila.
Sfântul adevar, sfanta libertate si sfanta mila alcatuiesc o treime invizibila.

Adevarul nu limiteaza libertatea, ci ii da un sens, ii arata scopul si o pazeste de stricaciune, iar mila innobileaza pentru fapte bune.

Intr-adevar, de o astfel de libertate a oamenilor se va bucura Cerul si toate generatiile ce vor urma. (Nicolae Velimirovici, Tarâmul inaccesibil, Ed. Cathisma)

[antiecumenism]

"Fiind creştin ortodox şi tată de familie cu mulţi copii, am văzut că, dacă faci un pas către El, Dumnezeu face zece spre tine. Deşi mă îngrijorează mult viitorul copiilor mei, mai ales că imi doresc ca ei să trăiască în ţara aceasta care este şi a lor, cred în forţa de regenerare a neamului românesc, care are încă o credinţă puternică, pe care trebuie să şi-o poată afirma firesc. Pentru că Biserica este locul în care ne refugiem în vremuri de cumpănă şi ca persoane, şi ca neam. Suntem, încă, statul european cu cea mai mare credinţă din Europa – aşa o arată, în mod obiectiv, toate statisticile. Spun „încă” pentru că se duc campanii susţinute în presă şi pe internet pentru ca această proporţie zdrobitoare să fie modificată artificial la nivelul percepţiei publice. România creştină subzistă acestor presiuni permanente şi cred că nu mai trebuie să aştepte că să fie acceptată ca partener de discuţie. Această Românie tainică şi smerită poate să-şi recapete glasul pe care îl poartă dintru început.
Pentru că toate temele majore punctate aici lipsesc totalmente din dezbaterile de partid sau sunt complet marginale în cele publice, m-am gândit că implicarea mea în afirmarea acestei Românii creştine poate fi utilă la nivel european, unde îmi pot face auzită vocea şi de unde pot avea ecou şi la nivel naţional." Iulian Capsali

Cititi articolul integral: http://activenews.ro/de-ce-candidez-...e_1817824.html

[antiecumenism]

Parintele Calciu : „Biserica trebuie sa faca politica”

http://irinamonica.wordpress.com/201...faca-politica/

“În primul rând, ceea ce se întâmpla în America, Europa si în România, nu este politica, ci politicianism, ceea ce este cu totul altceva. Politica este implicarea cetateanului în treburile cetatii. O datorie nobila. Politicianismul este implicarea cetateanului în jefuirea cetatii si a locuitorilor ei. Când Hristos ajuta pe cel sarac, alunga pe speculanti din templu, îl numea pe Irod vulpe si pe farisei morminte spoite, facea politica nobila. Politicianismul vine cu o serie nesfârsita de institutii demonice dupa el, viata sociala este murdarita pâna în cele mai intime fibre.
Desigur, Biserica face politica si trebuie sa faca, dar politica Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cetatea se mântuieste prin Biserica. Daca Biserica sta în afara cetatii, înseamna ca a dezertat de la datoria ei: ea nu mai mustra pe conducatorul ticalos, nu mai apara pe cel sarac, nu mai propoveduieste cuvântul în societate, în închisori, în scoli, în lumea tinerilor pierduti, în casele bogatilor îndemnându-i la milostenie, restituind astfel macar o parte din bunurile furate de la cetatean, nu se mai ridica împotriva coruptiei.

În preajma ultimelor alegeri, am discutat cu tineri, cu preoti si chiar cu ierarhi posibilitatea ca Biserica sa vindece ranile tarii, sa moralizeze viata publica si, mai ales, lumea politica, prin implicarea preotilor în politica. Nu în sensul formarii unui partid crestin cu preoti si ierarhi în el, ceea ce ar fi constituit o abatere de la linia trasata de Hristos si o coborîre în arena politicianista, unde fiarele salbatice i-ar fi sfâsiat, ci prin promovarea unor persoane civile în viata politica. Asta însemna ca Biserica, în fiecare sat si oras, sa-si dedice o parte din timpul sau cetatii, în sens politic nobil, sa vada care sunt cetatenii buni, cei mai buni si necorupti pentru a fi promovati în alegeri. (…) Astfel, baza propagandei candidatilor nu s-ar mai fi facut cu cheltuieli enorme din furtul organizat, ci prin cuvântul Bisericii. Parea o utopie si era, atâta vreme cât ierarhia Bisericeasca, de la vladica si pâna la ultimul credincios – poporul lui Dumnezeu – nu întelegea misiunea politica a Bisericii, asa cum am aratat mai înainte.” (Parintele Gheorghe Calciu, „Biserica trebuie sa faca politica“)

[antiecumenism]

[antiecumenism]

[AlinB]

Se pare ca oamenii tot mai usor isi spun speranta in politica decat in Dumnezeu.

N-au invatat nimic din istorie si ce rezulta din amestecul religie-politica.

Imi este imposibil sa inteleg cum cineva ca par. Calciu poate fi un om atat de naiv vizavi de cum devine in practica, implicarea Bisericii in politica.