Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Ca să-mi pun un memo online pentru mai încolo, ar mai fi două argumente indirecte că în zorii creștinismului metoda postirii presupunea nemîncarea: la 1 Corinteni 7 (parcă) și dezlegarea de la post (!) a femeilor însărcinate.
|
1. Pavel ne
sfătuiește așa:
”Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.”
Din experiența mea
și a altora am dedus că într-o perioadă de abstinență totală de la mîncare, organismul activează un mecanism de conservare a energiei esențiale pentru funcționarea organelor importante supraviețuirii. După cele 3 zile metabolismul se schimbă și starea de ketoză începe cu o serie de modificări printre care presiunea sîngelui redusă în membre și alte ”periferice”. Pofta sexuală se diminuează pînă la 100%, aproape orice activitate la bărbat încetează pînă ce corpul primește din nou hrană.
Mai mult, însăși ideea de a cheltui o cantitate enormă de energie practicînd împreunarea în timpul unui post negru e un nonsens. Din contra, postul corect presupune odihnă cît de multă pentru regenerare, reparații și dezintoxicare. Se pare că Pavel știa ce spune cînd a scris textul de mai sus. Pe de altă parte, orice post cu mîncare vegetală diversă și pe săturate nu slăbește poftele, iar împreunarea nu este decît o opțiune sau o ascultare de duhovnic, nicidecum nu e o consecință naturală a conservării energiei.
2. Biserica spune că femeile însărcinate și cele care alăptează au voie să nu țină post. Cred cu tărie că derogarea asta e o consecință deformată de-a lungul vremii de la regula care la început se referea la postul negru. În perioada abținerii de la mîncare, în organismul mamei și în general al omului se declanșează un proces de eliminare a toxinelor acumulate, care vor fi eliminate pe toate căile posibile. Asta poate cauza intoxicarea fătului sau a copilului alăptat. Dumnezeu însă a gîndit totuși și aspectul ăsta, drept urmare femeilor care alăptează li se oprește laptele dacă nu mai mănîncă vreo cîteva zile - din motive independente de voința lor. Urmează o perioadă cînd atît mama, cît și copilul postesc de nevoie, pînă găsesc hrană, după care lucrurile reintră în firesc. S-a constatat că în situații extreme, nou născuții au rezistat 18 zile fără mîncare, deci un copil poate trăi mult mai mult fără să mănînce, într-o situație nedorită de supraviețuire.
Cît despre femeile însărcinate, nu e de dorit să se facă experimente, dar probabil că fătul e afectat de postul mamei. Dar logic ar fi ca mama să jertfească resursele în scopul menținerii dezvoltării normale a fătului.
Oricum, e clar că mama nu are voie să postească (nemîncînd o perioadă deloc, ca să nu existe dubii) pînă naște și nici după. Pe cînd la atîta diversitate de vegetale la alegere orice mamă poate duce o sarcină cu brio fără deficiențe. Evident că părerile sînt împărțite, dar ideea de bază e că regula dezlegării la alimente de origine animală pentru viitoarele și proaspetele mame e o simplă confuzie care s-a produs o dată cu scurgerea veacurilor.