Citat:
În prealabil postat de AlinB
Imi pare rau ca a trebuit sa scrii atat de mult si inutil, dar n-am argument nimic pro-curvie.
Si nici n-am argumentat pentru o forma de "mandrie" nici din perspectiva iconomiei.
Ce am vrut sa sublinez este aceea ca sunt cuvinte care au mai multe sensuri si acelasi cuvant poate defini mai multe realitati cu valente morale diferite.
Si pentru dragoste e un singur cuvant, dar exista dragoste de Dumnezeu, dragoste de semeni, dragoste de sine (forma sanatoasa si forma narcisista), dragoste de bani, etc.
Daca inlocuim cuvantul mandrie din ecuatia in care i-am aratat valentele pozitive cu "satisfactia lucrului bine facut", "bucuria realizarii", se schimba cu ceva realitatea pe care am definit-o?
|
Păi am scris undeva că ai argumentat ceva pro-curvie?
Dacă recitești cu atenție, poate observi că am aplicat doar schema ta logică altor cuvinte care denumesc patimi în aceeași categorie cu mândria. N-ai de ce să te simți atacat, dezvoltarea îmi aparține.
Nu-i un capăt de țară să te simți mândru, oricare ar fi stimulentul mândriei. Cei mulți dintre noi nu trăim în pustie și nici n-am atins performanțe duhovnicești pe fundalul cărora să apară mândria în formele descrise de literatura ascetică. Nouă ne rămâne soluția onestității: să recunoaștem că suntem mândri și să nu căutăm tot felul de scuze care să ne amortizeze conștiința vulnerabilității noastre. O fi având mândria valențe morale pozitive, dar nu și în creștinism. Iar excesul polisemantic, spun lingviștii nu eu, apare în momentul când majoritatea vorbitorilor unei limbi nu mai au proprietatea cuvintelor. Doar atunci poate să apară confuzia dintre mândrie și bucurie, lăcomie și dragoste, curvie și tandrețe etc.