Este mandria tot timpul un pacat?

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Imi pare rau ca a trebuit sa scrii atat de mult si inutil, dar n-am argument nimic pro-curvie.
Si nici n-am argumentat pentru o forma de "mandrie" nici din perspectiva iconomiei.

Ce am vrut sa sublinez este aceea ca sunt cuvinte care au mai multe sensuri si acelasi cuvant poate defini mai multe realitati cu valente morale diferite.

Si pentru dragoste e un singur cuvant, dar exista dragoste de Dumnezeu, dragoste de semeni, dragoste de sine (forma sanatoasa si forma narcisista), dragoste de bani, etc.

Daca inlocuim cuvantul mandrie din ecuatia in care i-am aratat valentele pozitive cu "satisfactia lucrului bine facut", "bucuria realizarii", se schimba cu ceva realitatea pe care am definit-o?

Păi am scris undeva că ai argumentat ceva pro-curvie?

Dacă reciteşti cu atenţie, poate observi că am aplicat doar schema ta logică altor cuvinte care denumesc patimi în aceeaşi categorie cu mândria. N-ai de ce să te simţi atacat, dezvoltarea îmi aparţine.

Nu-i un capăt de ţară să te simţi mândru, oricare ar fi stimulentul mândriei. Cei mulţi dintre noi nu trăim în pustie şi nici n-am atins performanţe duhovniceşti pe fundalul cărora să apară mândria în formele descrise de literatura ascetică. Nouă ne rămâne soluţia onestităţii: să recunoaştem că suntem mândri şi să nu căutăm tot felul de scuze care să ne amortizeze conştiinţa vulnerabilităţii noastre. O fi având mândria valenţe morale pozitive, dar nu şi în creştinism. Iar excesul polisemantic, spun lingviştii nu eu, apare în momentul când majoritatea vorbitorilor unei limbi nu mai au proprietatea cuvintelor. Doar atunci poate să apară confuzia dintre mândrie şi bucurie, lăcomie şi dragoste, curvie şi tandreţe etc.