Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Dilemele tale au bătaie prea lungă pentru o discuție pe internet, însă sunt importante și cred că merită să ne învârtim puțin în jurul lor. Nu există răspunsuri standard care să satisfacă nevoia profundă de a găsi sensul existenței personale, încadrat într-un sens general al ființării.
Dacă vrei teorii, îți recomand să iei la rând metafizicile și sistemele religioase ale omenirii. Absolut toate pretind că răspund, parțial sau exhaustiv, la întrebările ultime ale omului, propunând în același timp soluții de integrare într-o anumită ordine a lumii.
"De ce există ființare și nu, mai degrabă, nimic?". Această întrebare, formulată de Martin Heidegger în secolul trecut, este considerată și astăzi un fel de capăt al interogațiilor umane, cel mai avansat mesager al gândirii umane în miezul marelui mister al existenței.
Sunt curios ce răspunsuri avem fiecare la întrebarea de mai sus.
|
De ce au dilemele bataie lunga?
Ca ar fi foarte simplu sa STIM de acum ceea ce vom sti dupa ce murim. Si nu ar mai fi dileme. Am fi condamnati la fel ca Lucifer: ati stiut nemijlocit si totusi ati ales raul. Dar nu, noi nu stim nemijlocit, noi trebuie sa credem si sa realizam ceva bazat pe aceasta credinta care se poate ramifica in fel si fel de chipuri. Lucifer nu avea ce sa ramifice: stia nemijlocit ca Dumnezeu este Cel ce l-a creat si ca NU EXISTA alta cale decat a-L asculta si lauda. Dar noi nu, nu stim decat ce ne ofera trupul, restul este INTERPRETABIL, este credinta.
Heidegger a generat antropomorfismul, cu toate formele lui lumesti. Ca orice filosof si ca orice filosofie, dezvaluieste doar un aspect al existentei, este neintegrator.