Citat:
În prealabil postat de iondan
Aduci niste argumente comice ,cum ca crestinismul nu reușeste sa explice realitatea, așa cum reușeste budismul si de aceea,probabil, vrei sa-l popularizezi .Nu exclud faptul ca tu, citind niste scrieri budiste, sa fi rămas fascinat de anumite idei care ti-au deschis niste " unghiuri " noi pe care ,crezi tu, camera de luat vederi crestina nu le vede. Intrebarea e, sunt utile acele unghiuri?
Ce dezvolta ele concret? Te ajută sa nu mai pacatuiesti,te fac mai bun, mai iubitor, mai linistit,mai smerit?...
Poti sa punctezi un loc in care budismul explica mai bine realitatea?
PS:afirmatia cu energiile impersonale (budism )si cele necreate(crestinism) nu e argument valid, caci e diferenta intre "nepersoana absoluta" si Absolutul Persoana.
|
Multumesc pentru intrebare.
--------------------------
Comparand cu celelalte culte crestine, ortodoxia este de departe
Regina.
Straluceste ca soarele.
In opinia mea detine cele mai profunde explicatii (scrierile patristice) si cele mai puternice lucrari ale Duhului.
Insa ca acestea sa lucreze in adancul inimii, credinciosul trebuie
sa se cultive, sa citeasca, sa-si hraneasca mintea cu vorbele si intelesurile ante-traitorilor. Poti sa fii ortodox doar cu numele, poti sa fii ortodox doar cu slujbele, poti sa fii ortodox avand intelegerile adanci ale Parintilor (in lucrarea virtutilor, isihie, rugaciunea inimii....)
As fi dorit din tot sufletul sa fi gasit in crestinism ceea ce am gasit in budism.
Asa cum in lucrare ortodoxia este desavarsita, as fi dorit sa fie rotunda si in explicatii.
---------------
In ce punct explica budismul mai bine realitatea? Si cu ce ne ajuta aceasta in lucrarea efectiva a virtutilor (smerenie, blandete, iubire, rabdare…)?
In esenta, budismul (
Calea de Mijloc, mai precis) elucideaza complet/ articuleaza logic principiile
apofatice de cunoastere a Lui Dumnezeu.
Negatia, ca forta cognitiva, in crestinism ramane la nivelul unor concepte si metafore ("
necunoasterea Lui Dumnezeu in Fiinta”), iar efectiv in rugaciune, la un nivel grosier de genul - “
ferirea de imaginatii/ neincrederea in aratari/ (negatii/respingeri brute).
Budismul a dezvoltat explicatii psihologice de mare rafinament privind metoda
apofatica de adancire a mintii in rugaciune (adancire in Prezenta Lui Dumnezeu). Respingerile/negatiile sunt foarte fine si penetrante (atunci cand
dependenta formei este identificata la un nivel profund).
In ortodoxie
, metoda apofatica a fost evidențiată în teologia patristică de Ioan Damaschin, Grigorie de Nissa, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Grigore Palama
.
Gasirea Lui Dumnezeu este ca si iesirea dintr-o cusca inghesuita si obscura, pe o pajiste intinsa, luminoasa, fara hotar. Este un sentiment coplesitor de mare slobozenie, de libertate neingradita, de miscare fara opreliste in orice directie.
O astfel de minte, care se misca sloboda in Dumnezeu, poate cultiva cu usurinta orice virtute. Inclusiv smerenia adanca, pentru ca pe sine se vede ca “nimic” (negarea sinelui /apofatismul sinelui). Este o minte fara hotar care poate contempla fara sa fie ingreunata de pareri (intiparirile pacatoase) bunatatile Lui Dumenzeu – iubirea de care se aprinde asa cum lemnul uscat este aprins de scanteie.
Fara aceasta slobozenie, cel ce lucreaza virtutile se aseamana cu cineva care are lanturi grele la maini si la picioare. Cand mintea se adanceste in Dumnezeu si devine sloboda, El preia comanda si le infaptuieste pe toate, in timp ce noi “
stam usori in palmele Sale”.