Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[iondan]

În prealabil postat de florin.oltean75

Agumentatia logica crestina privind explicarea realitatii prezinta zone de fractura si incongruenta evidente, chiar daca face apel la concepte "liant": “energii” / "energii necreate".

Aceasta pentru ca nu are explicatii cu privire la ceea ce este in mod esential “fiinta”, “persoana”, “energia” – orice fenomen in general.

Crestinismul le trateaza ca postulate / evidente in sine.

Din acest punct de vedere “persoana” detine un statut “tabu” fiind intangibila oricarei incercari de a fi explicata rational.


Este hilar sa areti cu degetul la “energii impersonale” si sa legitimezi in acelasi timp “energiile necreate”.

Aduci niste argumente comice ,cum ca crestinismul nu reuşeste sa explice realitatea, aşa cum reuşeste budismul si de aceea,probabil, vrei sa-l popularizezi .Nu exclud faptul ca tu, citind niste scrieri budiste, sa fi rămas fascinat de anumite idei care ti-au deschis niste " unghiuri " noi pe care ,crezi tu, camera de luat vederi crestina nu le vede. Intrebarea e, sunt utile acele unghiuri? Ce dezvolta ele concret? Te ajută sa nu mai pacatuiesti,te fac mai bun, mai iubitor, mai linistit,mai smerit?...

Poti sa punctezi un loc in care budismul explica mai bine realitatea?

PS:afirmatia cu energiile impersonale (budism )si cele necreate(crestinism) nu e argument valid, caci e diferenta intre "nepersoana absoluta" si Absolutul Persoana.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iondan

Aduci niste argumente comice ,cum ca crestinismul nu reuşeste sa explice realitatea, aşa cum reuşeste budismul si de aceea,probabil, vrei sa-l popularizezi .Nu exclud faptul ca tu, citind niste scrieri budiste, sa fi rămas fascinat de anumite idei care ti-au deschis niste " unghiuri " noi pe care ,crezi tu, camera de luat vederi crestina nu le vede. Intrebarea e, sunt utile acele unghiuri?

Ce dezvolta ele concret? Te ajută sa nu mai pacatuiesti,te fac mai bun, mai iubitor, mai linistit,mai smerit?...

Poti sa punctezi un loc in care budismul explica mai bine realitatea?

PS:afirmatia cu energiile impersonale (budism )si cele necreate(crestinism) nu e argument valid, caci e diferenta intre "nepersoana absoluta" si Absolutul Persoana.

Multumesc pentru intrebare.
--------------------------

Comparand cu celelalte culte crestine, ortodoxia este de departe Regina.

Straluceste ca soarele.

In opinia mea detine cele mai profunde explicatii (scrierile patristice) si cele mai puternice lucrari ale Duhului.

Insa ca acestea sa lucreze in adancul inimii, credinciosul trebuie sa se cultive, sa citeasca, sa-si hraneasca mintea cu vorbele si intelesurile ante-traitorilor. Poti sa fii ortodox doar cu numele, poti sa fii ortodox doar cu slujbele, poti sa fii ortodox avand intelegerile adanci ale Parintilor (in lucrarea virtutilor, isihie, rugaciunea inimii....)

As fi dorit din tot sufletul sa fi gasit in crestinism ceea ce am gasit in budism.
Asa cum in lucrare ortodoxia este desavarsita, as fi dorit sa fie rotunda si in explicatii.

---------------
In ce punct explica budismul mai bine realitatea? Si cu ce ne ajuta aceasta in lucrarea efectiva a virtutilor (smerenie, blandete, iubire, rabdare…)?

In esenta, budismul (Calea de Mijloc, mai precis) elucideaza complet/ articuleaza logic principiile apofatice de cunoastere a Lui Dumnezeu.

Negatia, ca forta cognitiva, in crestinism ramane la nivelul unor concepte si metafore ("necunoasterea Lui Dumnezeu in Fiinta”), iar efectiv in rugaciune, la un nivel grosier de genul - “ferirea de imaginatii/ neincrederea in aratari/ (negatii/respingeri brute).

Budismul a dezvoltat explicatii psihologice de mare rafinament privind metoda apofatica de adancire a mintii in rugaciune (adancire in Prezenta Lui Dumnezeu). Respingerile/negatiile sunt foarte fine si penetrante (atunci cand dependenta formei este identificata la un nivel profund).

In ortodoxie, metoda apofatica a fost evidențiată în teologia patristică de Ioan Damaschin, Grigorie de Nissa, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Grigore Palama.

Gasirea Lui Dumnezeu este ca si iesirea dintr-o cusca inghesuita si obscura, pe o pajiste intinsa, luminoasa, fara hotar. Este un sentiment coplesitor de mare slobozenie, de libertate neingradita, de miscare fara opreliste in orice directie.

O astfel de minte, care se misca sloboda in Dumnezeu, poate cultiva cu usurinta orice virtute. Inclusiv smerenia adanca, pentru ca pe sine se vede ca “nimic” (negarea sinelui /apofatismul sinelui). Este o minte fara hotar care poate contempla fara sa fie ingreunata de pareri (intiparirile pacatoase) bunatatile Lui Dumenzeu – iubirea de care se aprinde asa cum lemnul uscat este aprins de scanteie.

Fara aceasta slobozenie, cel ce lucreaza virtutile se aseamana cu cineva care are lanturi grele la maini si la picioare. Cand mintea se adanceste in Dumnezeu si devine sloboda, El preia comanda si le infaptuieste pe toate, in timp ce noi “stam usori in palmele Sale”.

În prealabil postat de florin.oltean75

Insa ca acestea sa lucreze in adancul inimii, credinciosul trebuie sa se cultive, sa citeasca, sa-si hraneasca mintea cu vorbele si intelesurile ante-traitorilor. Poti sa fii ortodox doar cu numele, poti sa fii ortodox doar cu slujbele, poti sa fii ortodox avand intelegerile adanci ale Parintilor (in lucrarea virtutilor, isihie, rugaciunea inimii....)

As fi dorit din tot sufletul sa fi gasit in crestinism ceea ce am gasit in budism.
Asa cum in lucrare ortodoxia este desavarsita, as fi dorit sa fie rotunda si in explicatii.

Noi, ortodocsii, nu facem decat 1% pentru a ne curati inima; restul face Dumnezeu din mila Lui.
Vrei sa spui ca budistul face singur ceea ce face pentru ortodox Dumnezeu?!?
Depinde de tine, cat de ortodox esti, cat te rogi, cat te cureti de pacate si patimi; dar cu toate acestea, tot Dumnezeu cu mila Sa te curata si te face aidoma Lui, adica te indumnezeieste.
In budism gasesti o iluzie, nimic altceva, comparativ cu crestinismul. Dar, atentie: nu le poti practica pe amandoua! Trebuie sa alegi.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Comparand cu celelalte culte crestine, ortodoxia este de departe Regina.
Straluceste ca soarele.
In opinia mea detine cele mai profunde explicatii (scrierile patristice) si cele mai puternice lucrari ale Duhului.

Daca ai uitat deja, revin cu citate, dar din ce ai scris pana acum deja eu am inteles altceva:
1. Crestinismul e incomplet, insuficient fata de budhism,
2. Explicatiile Patristice nu sunt suficient de bune, mai bune sunt cele care le gasesti tu cu mintea ta, chit ca vin in conflict flagrant cu acestea si transforma crestinismul intr-o mascarada.

As fi dorit din tot sufletul sa fi gasit in crestinism ceea ce am gasit in budism.
Asa cum in lucrare ortodoxia este desavarsita, as fi dorit sa fie rotunda si in explicatii.

Da, nu trebuie sa mai caut ca ai venit singur cu mostra care contrazice ce ai scris mai sus.

Intr-adevar, budhismul iti oferea ceea ce e mai greu de obtinut din crestinism pentru a satisface desavarsit orgoliul de intelectual - o filosofie goala, fara cine stie ce aplicabilitate practica in directia mantuirii.

In ce punct explica budismul mai bine realitatea? Si cu ce ne ajuta aceasta in lucrarea efectiva a virtutilor (smerenie, blandete, iubire, rabdare…)?

Cu nimic.
Daca ai cunoaste crestinismul macar un sfert din cat ai pretentia ca stii despre buhism, ai sti ca aceste virtuti nu se obtin printr-un efort rational ci unul ascetic si haric.
Fara rugaciunea catre o Persoana anume, care in budhism NU EXISTA, sfintenia este innacesibia.

Sunt vicii care pot fi combatute prin disciplina sau pur si simplu de care unii oameni, prin natura lor, sunt feriti.
Dar lipsa aparenta a unor pacate, NU este sfintenie.

In esenta, budismul (Calea de Mijloc, mai precis) elucideaza complet/ articuleaza logic principiile apofatice de cunoastere a Lui Dumnezeu.

Haha, ce ironie crunta.
Poate afli si tu intr-o zi ca in budhism nu exista Dumnezeu sau in orice caz, existenta lui Dumnezeu e decarata irelevanta.

Si chiar daca in anumite forme moderne, adaptate pentru afi asimiate de gandirea Occidentala, exista ceva care s-ar putea numi astfe, e vorba de o entitate impersonala, cum ti s-a mai spus de atfel.
Nici vorba de Sfanta Treime, nici vorba de Dumnezeu Fiul, sau Sfantul Duh.

Chiar, tu crezi in Sfanta Treime sau e un concet care il consideri incompatibil cu orientarea ta budhista?

Negatia, ca forta cognitiva, in crestinism ramane la nivelul unor concepte si metafore ("necunoasterea Lui Dumnezeu in Fiinta”), iar efectiv in rugaciune, la un nivel grosier de genul - “ferirea de imaginatii/ neincrederea in aratari/ (negatii/respingeri brute).

Deci cam cu atat ai ramas din cunostitele tare sumare despre crestinism..

Gandirea ta e viciata din start, pentru ca tu ai impresia ca Dumnezeu poate fi cunoscut in Fiinta sa, prin jonglerii cu cuvinte si concepte, ca in budhismul din capul tau.

Ei bine, nu este asa, cunoasterea lui Dumnezeu este mai presus de efortul rational al omului, ceea ce ofera crestinsmul este contextul in care omul se poate curati pe sine pentru a primi aceasta cunoastere, atunci cand omul a sporit in curatie, smerenie si Dumnezeu crede de cuviinta.

Nimic din ceea ce tu ca om, cu aere de filosof, invarti in cap, nu te apropie nici macar 1mm de aceasta cunoastere.

Budismul a dezvoltat explicatii psihologice de mare rafinament privind metoda apofatica de adancire a mintii in rugaciune (adancire in Prezenta Lui Dumnezeu). Respingerile/negatiile sunt foarte fine si penetrante (atunci cand dependenta formei este identificata la un nivel profund).

Las-o mai, inca o data, cu prostiie astea, ca budhismul NU este o religie teista, macar atat ar trebui sa stii.

O fi utila cat de cat la nivel de filosofie, psihologie, dupa curatat de toate prostiie dar atat.

In ortodoxie, [url="http://dexonline.ro/definitie/apofatism"]metoda apofatica O astfel de minte, care se misca sloboda in Dumnezeu, poate cultiva cu usurinta orice virtute. Inclusiv smerenia adanca, pentru ca pe sine se vede ca “nimic” (negarea sinelui /apofatismul sinelui). Este o minte fara hotar care poate contempla fara sa fie ingreunata de pareri (intiparirile pacatoase) bunatatile Lui Dumenzeu – iubirea de care se aprinde asa cum lemnul uscat este aprins de scanteie.

Bati campii, in primul rand, omul asa cum e creat de Dumnezeu, nu e doar minte, este si afect (pe care budhismul nu da doi bani, il vede ca un reziduu, o iluzie) si vointa (si aici iarasi are o serie de concepte aiuristice).

Cand omul ajunge la Dumnezeu, ajunge cu toata fiinta sa, toata fiinta sa trebuit sa fie curata in acest sens.
In al doilea rand, smerenia este premiza pentru a ajunge acolo, nu o consecinta ulterioara.
Ca pe urma se poate adanci, este partea a doua.
Este premiza, dar nu singura si nu suficienta.

Fara aceasta slobozenie, cel ce lucreaza virtutile se aseamana cu cineva care are lanturi grele la maini si la picioare. Cand mintea se adanceste in Dumnezeu si devine sloboda, El preia comanda si le infaptuieste pe toate, in timp ce noi “stam usori in palmele Sale”.

Pai tocmai lucrarea virtutii, sub har, este cea care face pe om sa lepede lanturile de la maini si de la picioare.
Tu te-ai pacalit crezand ca ai gasit o scurtatura si poti sari peste asta, dar cum se zice, ai sarit din tigaia incinsa, direct in foc.