Îmi pare că te cramponezi de dorința de a pătrunde cu mintea tot, fie el creat sau necreat. Cred că gândești metacosmosul în termenii cosmosului socotindu-l pe alt plan, însă de aceeași natură. Nu este vorba despre o altă dimensiune spațio-temporală (care ar putea fi gândită și percepută tot cu mijloace create), ci este vorba despre ceea ce transcende spațiu-timpul (acestea fiind create de Dumnezeu - este un capitol în Dogmatică).

Dacă ipoteza problemei este greșită nu ne putem aștepta decât ca și rezultatul să fie greșit.
Cunoașterea lui Dumnezeu este posibilă, El însuși chemându-ne la aceasta; și pentru asta ne-a dăruit Duhul, despre care a spus că „vă va învăța pe voi toate”. Deci cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu în Duhul Sfânt Îl va cunoaște (în harul Duhului Sfânt, căci Persoanele Sfintei Treimi în sine sunt neîmpărtășibile; ca orice persoană, de altfel).

Cu privire la modurile de cunoaștere, Părintele Galeriu vorbea adesea de cele trei lumini: a ochilor (cea fizică), a minții și a harului (prin credință). Deci fără credință, printr-o cercetare analitică nu se pot înțelege tainele dumnezeiești. Analitic, de altfel, nu vei putea înțelege taina nici măcar a unei persoane omenești, pe care, însă, o vei putea cunoaște iubind-o.

Duminica trecută a fost cinstit Sfântul Grigorie Palama - teologul harului dumnezeiesc. Predica părintelui Galeriu la această duminică ar putea să-ți lămurească multe. O poți găsi pe arhiva-ortodoxă, atât text, cât și audio.