Diavolul

În prealabil postat de catalois

Mintea oamenilor este capabila sa intelega legile acestei lumi, dar nu este capabila sa inteleaga legile metalumii. La ce ne foloseste mintea? De ce ni s-a dat aceasta minte? Mintea mea ma deranjeaza in efortul de a ma mantui, sau ma ajuta?

Îmi pare că te cramponezi de dorința de a pătrunde cu mintea tot, fie el creat sau necreat. Cred că gândești metacosmosul în termenii cosmosului socotindu-l pe alt plan, însă de aceeași natură. Nu este vorba despre o altă dimensiune spațio-temporală (care ar putea fi gândită și percepută tot cu mijloace create), ci este vorba despre ceea ce transcende spațiu-timpul (acestea fiind create de Dumnezeu - este un capitol în Dogmatică).

Dacă ipoteza problemei este greșită nu ne putem aștepta decât ca și rezultatul să fie greșit.
Cunoașterea lui Dumnezeu este posibilă, El însuși chemându-ne la aceasta; și pentru asta ne-a dăruit Duhul, despre care a spus că „vă va învăța pe voi toate”. Deci cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu în Duhul Sfânt Îl va cunoaște (în harul Duhului Sfânt, căci Persoanele Sfintei Treimi în sine sunt neîmpărtășibile; ca orice persoană, de altfel).

Cu privire la modurile de cunoaștere, Părintele Galeriu vorbea adesea de cele trei lumini: a ochilor (cea fizică), a minții și a harului (prin credință). Deci fără credință, printr-o cercetare analitică nu se pot înțelege tainele dumnezeiești. Analitic, de altfel, nu vei putea înțelege taina nici măcar a unei persoane omenești, pe care, însă, o vei putea cunoaște iubind-o.

Duminica trecută a fost cinstit Sfântul Grigorie Palama - teologul harului dumnezeiesc. Predica părintelui Galeriu la această duminică ar putea să-ți lămurească multe. O poți găsi pe arhiva-ortodoxă, atât text, cât și audio.