Și eu, dacă mi se pare că sunt nedreptățit, mă revolt, deși știu că dacă aș răbda mi-ar fi de folos și mie, și celuilalt.

Îmi amintesc de o întâmplare pe care nu mai țin minte cine o povestea, în care doi oameni aflându-se într-o celulă (sau chilie), iar unul, furios fiind, îl pălmuiește pe celălalt. Acesta se revoltă și-l întreabă de ce l-a lovit. La care primește răspunsul: „Dacă mi-ai fi întors și celălalt obraz, ar fi ieșit dracul din mine”. Căci fuge diavolul de omul smerit și răbdător, care dă dovadă de dragoste.

Și iarăși, s-a spus adesea și pe forum, că mai mare este pacea decât dreptatea. Bine este când poți răbda și să uiți palmele pe care le-ai primit; îți simți sufletul ușor și luminos, eliberat de răutăți.

Nu trebuie să te întrebi dacă vei fi luat de prost sau dacă îi vei face rău celui care te nedreptățește; din contră, îi vei face bine. Nu degeaba asta e considerată cea mai mare virtute creștinească: să-ți iubești vrăjmașul; să-l binecuvintezi pe cel ce te blestemă; să răspunzi răului cu bine. Nu există altă cale de combatere a răului.

Dar nu putem face acestea cu putere de la noi, ci doar cu ajutorul Celui care singur este bun. Să ne ținem aproape de El!