[vsovivivi]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pentru că atunci cînd ții un post lung nu te deranjează foamea, doar pofta te încearcă și frica și reacțiile celor din jur care nu înțeleg de ce faci asta. Poate de aia e se spune că e mai bine să te retragi undeva unde nu te știe nimeni ca să postești cîteva săptămîni.

În post corpul consumă grăsimile, țesuturile moarte, lucrurile inutile, încearcă să metabolizeze tot ce se poate în energie ca să supraviețuiască. Iar cînd toate astea se termină, apare brusc FOAMEA și atunci sesiunea trebuie încheiată. Dacă nu mănînci ceva, corpul începe să consume din organele interne, din mușchi, în ordinea descrescătoare a importanței.

Hristos a fost și Om, cu toate cele omenești. Și El a flămînzit la urmă, la fel ca toți cei ce țin posturi lungi și foarte lungi.

Şi cu toate astea cum s-a îndreptat flămânzind şi ce anume dorea să mânce dacă zici că este scris că a flămânzit?.. sau crezi şi tu ca dracool că ştii mai bine că cică Iisus a flămânzit după pâine vrând să facă plecăciuni pe munte foarte foarte înalt şi râvnind siguranţa că cică sigur nu-i păcat şi că nu ţi se întâmplă nimic dacă născoceşti ispite pe aripa templului ca să-ţi dovedeşti credinţa prin necredinţă vicleană... căzând în păcăt ca p-rostul? Aşa crezi?

El flămânzise după Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu... din pământ căci asta este scris ca fiind hrana omului credincios: ''tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu''.

Iar ca îndreptare, nu este scris, dar precis că El s-a străduit 40 de zile şi 40 de nopţi să bage banii curaţi primiţi de la Tatăl direct între sânii pustioaicei păzindu-se ca nu cumva să-i vină să-şi învârtoşeze inima ca să se lase să-l pună dracool să bage bani murdari în chiloţii fetei morgana lăsând după ea sau să facă din banii curaţi nişte oribili bani murdari prin viclenia însuşirii iniţialelor luînd în primire în deşert cu naivă şi credulă p-rostie merite berorice...

Deci e vorba că El flămânzind ca orice om i se făcuse foame şi sete de.... dreptate... roditoare.

Şi spune tu acuma, după toate câte a făcut şi face pentru noi e drept oare să-l iubim atât de puţin?.. şi e drept oare să-l părăsim sau să ne facem că nu-L cunoaştem nevrând să-L primim?.. sau e drept oare să ne reîntoarcem la El fără iubire şi ca să nu-L iubim? E drept oare să lucrăm la nesfârşit făţărnicia şi ipocrizia pentru bani murdari? E drept să-L uităm pentru ca să păcătuim şi apoi să muncim în zadar pentru bani în timp ce noi nu suntem ceea ce lucrăm Lui?

Tocmai dulceaţa păcatelor este bătaia cu care suntem pedepsiţi de ele în avans ca o poftă păcălită de ispită prin saliva ce iese din buretele plin al limbii atunci când e apăsat cu degetul pentru ca sminteala gLumii din tine să înghită toate spurcăciunile ei crezând că scapă dacă se îndrăgosteşte de sine ca un pui drăgălaş de leviatan privirilegiat.

E greu de priceput postul negru dar şi mai greu este ca să-ţi fie el de folos lui Dumnezeu.