Postul negru

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de vsovivivi

Deci ia să aflăm de ce anume era flămând Iisus?

Pentru că atunci cînd ții un post lung nu te deranjează foamea, doar pofta te încearcă și frica și reacțiile celor din jur care nu înțeleg de ce faci asta. Poate de aia e se spune că e mai bine să te retragi undeva unde nu te știe nimeni ca să postești cîteva săptămîni.

În post corpul consumă grăsimile, țesuturile moarte, lucrurile inutile, încearcă să metabolizeze tot ce se poate în energie ca să supraviețuiască. Iar cînd toate astea se termină, apare brusc FOAMEA și atunci sesiunea trebuie încheiată. Dacă nu mănînci ceva, corpul începe să consume din organele interne, din mușchi, în ordinea descrescătoare a importanței.

Hristos a fost și Om, cu toate cele omenești. Și El a flămînzit la urmă, la fel ca toți cei ce țin posturi lungi și foarte lungi.

[vsovivivi]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pentru că atunci cînd ții un post lung nu te deranjează foamea, doar pofta te încearcă și frica și reacțiile celor din jur care nu înțeleg de ce faci asta. Poate de aia e se spune că e mai bine să te retragi undeva unde nu te știe nimeni ca să postești cîteva săptămîni.

În post corpul consumă grăsimile, țesuturile moarte, lucrurile inutile, încearcă să metabolizeze tot ce se poate în energie ca să supraviețuiască. Iar cînd toate astea se termină, apare brusc FOAMEA și atunci sesiunea trebuie încheiată. Dacă nu mănînci ceva, corpul începe să consume din organele interne, din mușchi, în ordinea descrescătoare a importanței.

Hristos a fost și Om, cu toate cele omenești. Și El a flămînzit la urmă, la fel ca toți cei ce țin posturi lungi și foarte lungi.

Şi cu toate astea cum s-a îndreptat flămânzind şi ce anume dorea să mânce dacă zici că este scris că a flămânzit?.. sau crezi şi tu ca dracool că ştii mai bine că cică Iisus a flămânzit după pâine vrând să facă plecăciuni pe munte foarte foarte înalt şi râvnind siguranţa că cică sigur nu-i păcat şi că nu ţi se întâmplă nimic dacă născoceşti ispite pe aripa templului ca să-ţi dovedeşti credinţa prin necredinţă vicleană... căzând în păcăt ca p-rostul? Aşa crezi?

El flămânzise după Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu... din pământ căci asta este scris ca fiind hrana omului credincios: ''tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu''.

Iar ca îndreptare, nu este scris, dar precis că El s-a străduit 40 de zile şi 40 de nopţi să bage banii curaţi primiţi de la Tatăl direct între sânii pustioaicei păzindu-se ca nu cumva să-i vină să-şi învârtoşeze inima ca să se lase să-l pună dracool să bage bani murdari în chiloţii fetei morgana lăsând după ea sau să facă din banii curaţi nişte oribili bani murdari prin viclenia însuşirii iniţialelor luînd în primire în deşert cu naivă şi credulă p-rostie merite berorice...

Deci e vorba că El flămânzind ca orice om i se făcuse foame şi sete de.... dreptate... roditoare.

Şi spune tu acuma, după toate câte a făcut şi face pentru noi e drept oare să-l iubim atât de puţin?.. şi e drept oare să-l părăsim sau să ne facem că nu-L cunoaştem nevrând să-L primim?.. sau e drept oare să ne reîntoarcem la El fără iubire şi ca să nu-L iubim? E drept oare să lucrăm la nesfârşit făţărnicia şi ipocrizia pentru bani murdari? E drept să-L uităm pentru ca să păcătuim şi apoi să muncim în zadar pentru bani în timp ce noi nu suntem ceea ce lucrăm Lui?

Tocmai dulceaţa păcatelor este bătaia cu care suntem pedepsiţi de ele în avans ca o poftă păcălită de ispită prin saliva ce iese din buretele plin al limbii atunci când e apăsat cu degetul pentru ca sminteala gLumii din tine să înghită toate spurcăciunile ei crezând că scapă dacă se îndrăgosteşte de sine ca un pui drăgălaş de leviatan privirilegiat.

E greu de priceput postul negru dar şi mai greu este ca să-ţi fie el de folos lui Dumnezeu.

[vsovivivi]

Numărul pare fix, neschimbabil, şi e făcut idol al neschimbabilităţii... în păcătuire de către sminţişorii făţarnici care zidesc năravul şi vicliul în credincios. Te zidesc ei de viu corcindu-te ca să devi un corupt.

Vede cineva vreodată că numărul 2 devine 3 sau 4 sau vede cineva că vreodată numărul 6 devine 7 sau invers? NU! Ci pentru tot omul fraierit de păcălicii gLumii 6 rămâne 6 în veşnicie aşa fel încât din 666 omul îşi poate crea o 'sfântă' treime de om cu număr de om purtând în ea o socoteală de om nedreptăţit în lăcomie şi egoism ca să poată cumpăra şi vinde. Şi cu iluzia asta, cu lăcomia păcătuirii pentru cruzime se pecetluieşte pe mâna dreaptă sau pe frunte ca să poată împreună cu ea, că ştie că ea te sileşte şi atunci tu ca p-rostul ca să prinzi putere şi mărire de mare silicios stăpân faci păcatul şi înfuleci spurcăciunea şi te 'smereşti' ca să trădezi pentru că aia deduci că dacă ea sileşte prin viclenie atunci şi tu împreună cu ea vei sili şi silind pari puternic, de temut, îngrozitor şi deci de aia laşi după ea şi-i slujeşti.

Cine este ea? Păi ea este ceea ce-ţi place învârtoşat, invers, păcatul nespovedit al beţivei sadice, beată pentru că beţia îţi dă impresia de neputincios, de handicapat care totuşi poate prin puterea lui să iasă din handicap, şi ea e cea plină de pofta cruzimii pe Dumnezeu păcălindu-se în tot felul de naivităţi, în superstiţii şi credulităţi învăţându-te să scapi fără pocăinţă ci prin viclenia nemulţumirilor şi răzvrătirilor idolizând silnicia ca metodă de dezvăţare şi îndreptare.

Ea se manifestă prin joc şi prin JOCURI!
Întreabă-te: în faţa cui are ea dreptate, la cine merge cu pretenţia şi răzvrătirea să protesteze şi pe cine se răzbună?Dacă eşti bine atent vei observa cum te păcăleşte cu minciuna măririi de sine mituindu-te cu scăparea şi cu beroismul silniciei.

Deci jocul de orice tip: sportiv, actoricesc, de vedetă talentată ce face pe plac publicului precum şi talentul pervers şi dibăcia născocitoare ce se încurcă şi se descurcă este defapt CRUZIMEA.. lăcomiei întruchipată în luptă, în ironie decăzută ce te cade în aere de pilaş-şunter ce suferă de ispisălogirea dragostei, apoi în satiră satanică plină de aluzii inverse ce fac trimitere la spurcăciuni deschizând pofta şi 'plăcerea' de ele şi te mai şi încântă cu îndrăgostirea de tine însuţi şi cu beroismul absurd pentru că toate comediile astea viclene păzesc defapt pateul ateu şi nu Cuvântul şi te silesc linguşindu-te ca procurorii avocaţi să-ţi lepezi credinţa că cică nu-i nevoie de ea şi e mai simplu şi mai uşor fără învăţându-te mereu până cedezi ca să slujeşti cu mare încrâncenare şi ambiţie credinţa inversă adică să slujeşti cu mare râvnă credinţa aia pentru folosul necredinţei şi nerecunoştinţei ca nu cumva să te umileşti din moment ce meritele toate sunt ale tale!

Deci numărul e un joc idolesc ce stă pe loc ca numărul ce pare că niciodată nu se schimbă şi nu se va schimba dându-ţi impresia că vei fi învingător şi infailibil şi neîntinabil... în realitate faci păcate multe şi foarte multe şi ca naivul tu crezi că nici nu le faci ci că doar te joci cu talent nevinovat ca să fii puternic şi mare! De fapt eşti plin de lăcomia cruzimii lăudându-te ca beroul cât eşti tu de grozav trădând exact aşa ca toţi trădătorii ce nu-şi trădează jocul ci pe Hristos şi învăţătura Lui.

Un cărturar ce se credea credincios şi înţelept a venit după Iisus şi auzind Domnul lăudăroşenia acestuia naivă i-a răspuns din milă ce este defapt cochilia unui melc codobelc, simbolic vorbind şi duhovniceşte, adică despre locul unde era gata acela să-L urmeze: ''Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi dar Fiul Omului n-are unde să-şi plece capul'' deci orice cuib şi orice vizuină, orice căsuţă făcută de omul păcătos ce se dă slujitor de Dumnezeu pentru că i se pare că face parte din cler este defapt un bordel al trădării... şi acolo credinţa slujeşte necredinţei! Crezi foarte pentru ca să nu crezi, pentru că nu crezi şi pentru că ai vrea şi tu, ţi-ar place să sileşti împreună cu ea, cu gLumea care nu s-a pocăit şi are păcate ascunse care speră ea că vor trece prin nemulţumiri viclene sau griji... prin lăudăroşenie şi mândrie şi destăinuire stripteurzică!

Nu vor trece viciile ci te vor duce din rău în mai rău dându-ţi impresia că sileşti ca sminţişorii ce privesc la constanţa şi neschimbabilitatea numărului!

[vsovivivi]

Făţarnicool cu multul, viclean cu multul, pare vrednic cu multul căci a judecat mult cu răutate!.. necrezând lui Dumnezeu.

''Cu măsura cu care măsori vei fi măsurat şi cu judecata cu care judeci vei fi judecat şi cu sita prin care sităleşti vei fi sitălit... iar dacă vei fi dus înaintea maimarilor ca să fi dovedit drept păcătos sau rău înaintea oamenilor n-avea grija apărării tale şi nu te acuza singur căci procurorii trebuie să-ţi dovedească faptele rele şi nu tu însuţi ca să le faci pe plac şefilor sau gâzilor crezând că scapi mai uşor şi dacă n-ai niciogrijă poţi fi sigur că te va apăra Hristos.. mai ales dacă ai căutat în viaţa ta să nu judeci cu răutate pe nimeni.

Iar dacă ai judecat şi judeci pe alţii pentru păcatele şi faptele lor rele oare nu înseamnă asta că ştii şi să te aperi şi singur? Deci s-ar putea ca Iisus să-ţi respecte opţiunea de mare judecător 'vrednic' şi să te lase să te aperi singur din moment ce faci parte din cler şi din breasla avocaţilor şi procurorilor şi ai şi judecat de păcate pe fraţii tăi şi pe surorile tale dându-le un dispreţ şi o răzbunare ca să le ţină minte şi ca să fie un exemplu pentru toţi păcătoşii.

Deci precum ai judecat aşa vei fi apărat... după formula 9. ''Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău'' ci dacă tot vrei să ridici mărturie atunci mai degrabă ridică mărturie adevărată în favoarea aproapelui tău... cu multul! Tu vei fi adevărat căutând să faci voia Tatălui Ceresc şi a părinţilor şi vei ruga pe Dumnezeu şi pe dreptul judecător cu multul în favoarea aproapelui tău pentru iertare şi îndreptare spre slava Domnului. Fă-o tainc că altfel s-ar putea fie să împrăştii neghină vopsită sub formă de ouă de şarpe fie să faci streaptease ca beroul prefăcându-te smerit smorit ca să iei slavă de la oameni în primire... sau mai rău o să te ascunzi în gaură de şarpe ca nu cumva să fii văzut de cineva păzind ca Basmodeu pateul ateu ca să fie bine mâncat tot împărţit în prăjiturele nedospite şi nebăgate la cuptor făcute din aluatul acela bun de tot care sminteşte!

[Florin-Ionut]

L-am întrebat pe guru despre postul fără apă și mi-a răspuns.

http://www.fastingconnection.com/for...-fasting#21683

[AlinB]

Intr-adevar, atunci cand slabim consumand (oxidand practic) grasimea, ea se transforma in apa si CO2.
Carbonul din grasime il expiram sub forma de CO2, iar H se elimina sub forma de apa.

http://en.wikipedia.org/wiki/Fat

A fat's constituent fatty acids may also differ in the C/H ratio. When all three fatty acids have the formula CnH(2n+1)CO2H, the resulting fat is called "saturated". Values of n usually range from 13 to 17. Each carbon atom in the chain is saturated with hydrogen, meaning they are bonded to as many hydrogens as possible. Unsaturated fats are derived from fatty acids with the formula CnH(2n-1)CO2H.

Din punct de vedere chimic, pare corect, exista apa, s-ar putea calcula si o valoare teoretica,

Avand in vedere ca in grasimie (saturata/nesaturata) sunt cca. de 2 ori mai multi atomi de hidrogen, cu masa moleculara mica (1) decat carbonul cu masa moleculara mare (12), iar prn legara a 2 atomi de hidrogen de o molecula de oxigen (16) se poate aproxima ca prin arderea unei cantitati de 100g grasime se produce putin mai multa apa, sa zicem cca 120g (se pot face calcule mai exacte, dar nu am timp acum).

Pornind de la ideea ca 1kg grasime genereaza 7000 calorii si corpul produce cca. 2000kcal din necesarul ideal de 2500 pentru o persoana sedentara, dat fiind ca se reduce metabolismul, zilnic se ard cca. 350g grasime (iarasi, valoare aproximativa).

Deci maxim, se produc cca. 500grame(ml) de apa.

Ori, doar prin respiratie se pierde aceasta cantitate, poate chiar si mai mult, iar prin transpiratie la fel.

Deci ingrasat in timpul postului negru "uscat" - total exclus.

Faptul ca ar putea corpul consuma mai multa grasime pentru a produce mai multa apa - ma indoiesc, energia rezultata trebuie sa se manifeste cumva: agitatie, temperatura crescuta, ori stim f. bine ca asta nu se intampla in timpul postului negru, fie el cat de uscat.

Acum, o nota practica, am obs. ca in timpul postului negru cu apa, pierderile de greutate pot fi mai mari, chiar si 1kg pe zi in timpul primelor 7 zile desi la unele persoane poate fi si de doar 2-300g/zi.

Nu am o explicatie pentru pierderile astea mari, fara doar si poate este si multa apa in acele cantitati, continutul traseului digestiv putand fi probabil si 1/4 din acea cantitate.

Problema ingrijoratoare, cum am subliniat, e alta, daca nu exista excretie, inseamna ca nici toxinele nu se elimina.
Teoretic, s-ar putea ca sa existe cat de cat, prin piele (transpiratia) dar intr-o zi normala nu cred ca depaseste 500-1000 ml/zi si nu stiu in ce masura functia excretoare a pieleii o poate inlocui pe cea a rinichiului.

Mai sunt unii care spun ca plamanii pot capta apa din aer.
Destul de indoielnic ca ar fi o cantitate semnificativa care ar trece din plamani in circuitul sangvin, astfel.

Eu sunt totusi curios daca si in ce masura se produce urina in timpul postului "uscat".
Ai gasit referinte in acest sens?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Faptul ca ar putea corpul consuma mai multa grasime pentru a produce mai multa apa - ma indoiesc, energia rezultata trebuie sa se manifeste cumva: agitatie, temperatura crescuta, ori stim f. bine ca asta nu se intampla in timpul postului negru, fie el cat de uscat.

Ce pot spune e că am citit din postările celor ce au postit fără apă că sînt niște diferențe față de cel cu apă, cum ar fi că temperatura corpului nu mai scade spre extremități, fiind străbătuți de valuri neobișnuite de căldură, că postul uscat e mult mai ușor de ținut nefiindu-ți foame în primele zile cum știi că se întîmplă dacă bei apă.

Acum, o nota practica, am obs. ca in timpul postului negru cu apa, pierderile de greutate pot fi mai mari, chiar si 1kg pe zi in timpul primelor 7 zile desi la unele persoane poate fi si de doar 2-300g/zi.

Nu am o explicatie pentru pierderile astea mari, fara doar si poate este si multa apa in acele cantitati, continutul traseului digestiv putand fi probabil si 1/4 din acea cantitate.

Și toxinele au greutatea lor, dar nu știu dacă o poți estima. Dacă nu ai mai postit niciodată, la prima sesiune pierderile sînt relativ mari. La mine de fiecare dată au fost 10 kg (în total) în 10 zile, am citit că e o medie la cei ce practică sportul ăsta.

Problema ingrijoratoare, cum am subliniat, e alta, daca nu exista excretie, inseamna ca nici toxinele nu se elimina.
Teoretic, s-ar putea ca sa existe cat de cat, prin piele (transpiratia) dar intr-o zi normala nu cred ca depaseste 500-1000 ml/zi si nu stiu in ce masura functia excretoare a pieleii o poate inlocui pe cea a rinichiului.

Există eliminare la postul hidratat, dar se întîmplă de obicei după ceva vreme. Am înțeles că dacă postești 30-40 de zile, minim o dată la 15 zile trebuie să stai pe veceu. Acum dacă ești pe uscat, mecanismele pot fi diferite și probabil se grăbește eliminarea deșeurilor grosiere în caz de nevoie.

Eu sunt totusi curios daca si in ce masura se produce urina in timpul postului "uscat".
Ai gasit referinte in acest sens?

Nu prea e documentație, n-am găsit nimic în afară de acest Filonov. Majoritatea resping ideea asta și foarte puțini o practică.

Îmi rămîne să fac o încercare de cîteva zile, dar trebuie să mai citesc, să înțeleg exact cînd trebuie să întrerup - adică să beau apă.

[vsovivivi]

Făţarnicool cu multul, viclean cu multul, pare vrednic cu multul căci a judecat mult cu răutate!.. necrezând lui Dumnezeu.

''Cu măsura cu care măsori vei fi măsurat şi cu judecata cu care judeci vei fi judecat şi cu sita prin care sităleşti vei fi sitălit... iar dacă vei fi dus înaintea maimarilor ca să fi dovedit drept păcătos sau rău înaintea oamenilor n-avea grija apărării tale şi nu te acuza singur căci procurorii trebuie să-ţi dovedească faptele rele şi nu tu însuţi ca să le faci pe plac şefilor sau gâzilor crezând că scapi mai uşor şi dacă n-ai niciogrijă poţi fi sigur că te va apăra Hristos.. mai ales dacă ai căutat în viaţa ta să nu judeci cu răutate pe nimeni.

Iar dacă ai judecat şi judeci pe alţii pentru păcatele şi faptele lor rele oare nu înseamnă asta că ştii şi să te aperi şi singur? Deci s-ar putea ca Iisus să-ţi respecte opţiunea de mare judecător 'vrednic' şi să te lase să te aperi singur din moment ce faci parte din cler şi din breasla avocaţilor şi procurorilor şi ai şi judecat de păcate pe fraţii tăi şi pe surorile tale dându-le un dispreţ şi o răzbunare ca să le ţină minte şi ca să fie un exemplu pentru toţi păcătoşii.

Deci precum ai judecat aşa vei fi apărat... după formula 9. ''Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău'' ci dacă tot vrei să ridici mărturie atunci mai degrabă ridică mărturie adevărată în favoarea aproapelui tău... cu multul! Tu vei fi adevărat căutând să faci voia Tatălui Ceresc şi a părinţilor şi vei ruga pe Dumnezeu şi pe dreptul judecător cu multul în favoarea aproapelui tău pentru iertare şi îndreptare spre slava Domnului. Fă-o tainc că altfel s-ar putea fie să împrăştii neghină vopsită sub formă de ouă de şarpe fie să faci streaptease ca beroul prefăcându-te smerit smorit ca să iei slavă de la oameni în primire... sau mai rău o să te ascunzi în gaură de şarpe ca nu cumva să fii văzut de cineva păzind ca Basmodeu pateul ateu ca să fie bine mâncat tot împărţit în prăjiturele nedospite şi nebăgate la cuptor făcute din aluatul acela bun de tot care sminteşte!

Satana blestemată din tine te sfătuie cu cuvinte şi fără cuvinte, cu ispite şi învârtoşeli.. să pui botu' ca credoolul şi să crezi ca p-rostul încântat şi eliberat că cică păcatul nu-i păcat ci ceva bun şi de dorit şi că ispita neascultării nu-i o ispită ca un laţ şi ca o capcană ci e un viitor frumos şi plăcut şi că cică viciul nu-i un viciu amar şi chinuitor ca o sclavie rea în care eşti biciuit de toate viciile acompaniatoare-oare care se distrează de tine batjocorindu-te ştiind că nu le poţi face faţă şi dându-ţi ordine şi munci păcătoase de făcut ca să scapi cică păcălindu-te că cică o să şi profeeţi... adică cică viciul nu-i un ban murdar ci defapt e chiar unul foarte curat ce-ţi dă o putere minunată, un dar ascuns, un talent foarte bun pentru orice joc 'sportiv longeviv'. Nu-ţi zice nimeni însă că e vorba de cruzime şi trădare plină de răceală şi încruntare geroasă care te izbeşte de toţi pereţii!

Defapt satana din om şi dracool diversionist de afară vrea să laşi după ei ţie când tu trebuia să laşi după ei lor, nu şi ţie ci doar lor, că şi aşa oricum n-ai ce-i face dacă nu vor să asculte până la sfârşit şi nu vor să plece şi să piară de la faţa Domnului şi din Calea dată omului spre topirea sfatului lor viclean ca ceara şi risipirea lui ca fumul... şi dacă nu vor atunci eşti nevoit să-i rabzi pe ei însă nu şi viciul lor blestemat căci deajuns ţie Harul Domnului. Dă afară viciile răbdând!

Practic tu trebuie să laşi mereu după Iisus, după Dumnezeu, dar urmându-L că dacă laşi după El lepădându-L sau abandonându-L n-ai făcut decât să-L amărăşti şi să-L contrazici cu viclenie ca să arunci vina pe alţii..cu multul ca să ţi să pară în suflet că auto-îndrăgostirea asta de sine negativistă de tip victimă crEMOasă ar putea fi luată drept înţelepciune de fraierele drăgăLaşe ce cred cu credulitate şi ele miturile şi basmele gLumii.

Problema ascultării şi îndreptării însă se pune nu numai la televizor ci mai ales atunci când ajungi între fete, adică ce faci tu oare atunci cînd ajungi între tot felul de fete în tot felul de locuri şi de situaţii?

Oare nu foloseşti fata care-ţi place ca să-ţi strici pământul ispitindu-te la trădare că cică o să-ţi vezi scularea şi întărirea şi vei fi potrivit pentru mecanica robotică a trădării căci fiind mai mare şi mai gros ca de obicei vei putea forţa nota asemănându-te cu băieţii deştepţi din energie? Lucru care cică fetelor le-ar plăcea de minune, căci aşa este mitul malahiştilor şi aşa te îndeamnă basmele şi poeziile fermecaţilor auto-încântaţi de ei înşişi. Oare nu vezi că e cruzime şi trădare aicea pe undeva? Nu vezi că te pregăteşti să faci din Domnul Iisus un gigolo şi din Tatăl ceresc o satană-rege ca să le faci Lor pe plac cică prin duhul rău de mare sminţişor ce vine din erete şi nu prin porumbelul alb al păcii, adică nu Lor ci fireşte că instituţiilor pe care le proiectezi în ei cu credulitate ca să scapi. Tu satanei, dracoolui şi proorocului mincinos vrei să le faci pe plac cu ardoare, da' tu din păcate nu-ţi dai seama fiindcă vrând împreună cu viciul te pui şi aperi voia ta viciată, corcită, voia aia de a-ţi deschide ochii curioşi, ochii martorului pârâcios ce se vrea a se vedea şi a se revedea păcătuind din greu de parcă s-ar lovi ca să ia aminte şi să se îndrepte. Şi privind şi poftind şi stricând pământu' cel bun, pământu' făgăduinţei, chiar strici pământul cu fata pe care o placi să o foloseşti ca să strici şi să pătezi căci şerpochiului propriu îi dărâmi puşcăria, îi scoţi frâul de pe bot şi lesa de pe grumaz cică din 'milă' de şarpe defapt e milă de viciu şi nu-ţi dai seama că buretochiul din tine situat pe stomac odată stors prin apăsarea privirii cu degetul ţi se umple imediat în tine de tot felul de spurcăciuni pe care le iei în primire drept bune din pricina credulităţii căci tu chiar crezi ca p-rostul că: ''...şi totuşi e bună păcatul...'' după cum te-a sfătuit satana şi pe tine ca pe Eva şi Adam care era de faţă.

...Şi apoi crezi pe mai departe că chiar e bun păcatul la ceva, aşa simţi, aşa pricepi şi aşa înţelegi ca teorie că sigur e bun şi face bine în general de parcă te-ar întinerii şi ţi-ar da şi ţie un viitor bun aşa ca oricărei oi din turmă, turmă pământească de blestemaţi fricoşi.. şi apoi chiar vrei chinul cel veşnic păcătos ca să-l cunoşti tot mai bine dând dreptate păcatului încât te iei la ceartă să contrazici pe Dumnezeu ca să te încurci de tot şi încurcându-te să laşi după sfatul ăsta absurd al şarpelui lacom şi pismaş şi lăsând după el să ajungi la marea realizare de a trăi conform cu el din neputinţă şi nepăsare şi delăsare ca să te odihneşti cică, să poţi trândăvii în săţietatea tuturor poftelor 'bune' de tot ca un bellfer până la sfârşit. Doar că sfârşitul nu vine ci repetarea obligatorie a păcatului cu o înmulţire a sa, asta e tot ce vine...

Însă cireaşa de pe tort a alintatului bun de nimic vine abea acuma căci nemulţumirea, plângerea vicleană, abea acuma porneşte la atac plină de reproşuri şi de trufaşa grijă a grijaniei gLumii, abea acuma începe să te joace ca pe ţambal disperarea 'constructivă' ca să te lauzi căci tot satana susţine şi tu-l crezi că cică mândria cu ispita neascultării, cu păcatul şi viciul e cel mai bun lucru ce ţi se putea întâmpla şi e cel mai gustos leac la orice şi vei fi până la urmă cel mai tare foto-model încât te vei pootea considera împreună cu gLumea ca cel mai mare berou al tuturor timpurilor, al întregii istorii, exact aşa ca satana un mare revoluţionar, defapt un revoluţionar căzut în propria sa gură ce-şi îndeamnă inima şi sufletul să se păgânizeşe şi să se sălbăticească prin tot felul de cuvinte rostite în ascuns în prorpia inimă slabă la lăcomia semeaţă de păcate şi batjocuri 'sfinte' ce te ajută să cazi în judecăţi 'înălţătoare' pline de ură şi răutate vicleană.

Deci e vorba de credulitate prostească şi de prostie credulă căci dulceaţa cireşei de pe tort eşti chiar tu pe post de mare prost măscărici fiindcă-ţi place să fii un prost, un păcălit, luat de tâmpit de toţi căci astfel crezi tu că eşti şi vei fii pe placul publicului şi al şefilor şi astfel crezi tu că ei vor pricepe mai bine gLuma ta foarte înţeleaptă care te va face vedetă cu nume mare.. de scenă: artist, poet, scriitor, om politic, de afaceri, inventator, cântăreţ, 'sfânt', 'duhovnic', mafiot, terorist şi tot felul de alte îndeletniciri seducătoare ce-ţi conferă statutul de mare pilaş privirilegiat.

Credulitatea e bună dacă nu e rea şi proastă şi superstiţioasă căci superstiţia e o spurcăciune în credinţa credulă!

Defapt e vorba de născocirea perpetuă a fanteziilor perverse cu aluzii spurcate şi ironii înscenate ce aruncă vina pe alţii făcând trimitere la trădare vicleană şi răzbunare... pe Dumnezeu ca o gLumă. Visezi şi vrei ceea ce crezi că e bun şi de dorit în gLume: bordele, baruri, bănci, jocuri semeţe şi crude cu mingea, lozuri, cazinouri, războaie, terorisme stradale şi bătăi de ţapi înverşi care vor să fie ei cât mai sus pe orice munte foarte înalt. Ţapul învârtoşat e avid de putere şi de stăpânire şi de conducere şi cârmuire ca să profite furând şi înşelând şi vrând cu orice preţ ca să fie slujit şi ascultat el şi temut şi nu cumva Dumnezeu ce te curăţă de păcat... şi aşa e viciul din om: se erijează la putere şi nu o mai cedează niciodată până te omoară de tot... duhovniceşte.

Deci te rog omule p-rost ce te-ai înhăitat cu păcatul să ai cu multul milă de fete şi nu-L mai lua pe Dumnezeu de la ele cu forţa sau cu ispita căci dacă nu le iubeşti cu Adevărat ca pe nişte surori ale tale atunci pentru ce le priveşti curios şi ce vrei de la ele?! Vrei să faci rele şi să le deposedezi de averea lor? Vrei să vă auto-îndrăgostiţi de voi înşivă împreună trădând cu cruzime dragostea curată şi tainică pentru lecuirea deznădejdii aşa ca-n orice joc neputincios născocit de om, de omul satanizat ce şi-a făcut idol din minge?

Jos dictatura viciului şi a p-rostiei amare!

[vsovivivi]

Ştiu că pare ciudat şi necreştin acest îndemn însă e cât se poate de corect şi serios:

Răsculaţi-vă şi vă revoltaţi şi depuneţi plângere numai la Hristos Cuvântul!.. dar căutaţi ca plângerea voastră să fie nemincinoasă şi nevicleană exact aşa cum au făcut sf. Ioan Botezătorul şi ucenicul Natanael.

Dacă vă vine revoluţia în suflet pornită din lăcomie sau nedreptăţire sau fiindcă vă aflaţi în situaţie grea, în capcană roşie, în prilej de păcătuire, în ispitire roşie, în patimi şi vicii spurcăcioase şi amare, în îndoieli şi trădări roşii şi în orice situaţie dificilă plângeţi-vă Domnului cât se poate de serios, nemincinos şi neviclean şi El sigur vă ajută să ieşiţi albi şi biruitori asupra oricărei pofte roşii, rele şi necuvincioase căci cuviinţa este biruinţă asupra satanei, antichristului roşu şi asupra proorocului mincinos, dar nu cuviinţa aia de faţadă şi prefăcută şi ţinută doar de ochii oamenilor şi nici politeţea aia de tip castă elevată şi exclusivistă de îndrăgostiţi de ei înşişi şi de valoarea lor roşie şi nici prefăcătoria aia prin care daţi impresia că nu vă prefaceţi deloc imitând beţivii sau foarte-apropiaţii joviali sau prietenii gLumeţi de la semeţi roşii asemănându-vă cu băieţii deştepţi şi competenţi roşii sau cu 'marii' duhovnici roşii ce răspândesc neghină vopsită şi ouă de şarpe 'înţelept' şi vă hrănesc cu aluat roşu de farisei făţarnici şi cu adunări roşii la ziduri de biserică instituţionalizate în roşu căci mâncarea asta nu e plăcută lui Dumnezeu şi aduce mânia asupra tuturor ci voi asemănaţi-vă în strigătele şi revoltele voastre cu sf. Ioan Botezătorul şi cu ucenicul Natanael!.. urmând sfinţii şi proorocii şi biserica cerească şi toată făptura ce slujeşte Domnului în iubire curată, jertfelnică şi tainică.

Nu vă lăsaţi încurcaţi ca să ajungeţi nehotărâţi în a face binele şi a veghea ca să nu faceţi răul căci acolo te păcăleşte corceala încurcată în încurcături ca încurcându-te să te delaşi şi de frică să-ţi pierzi hotărârea şi îndoindu-te sa ajungi nehotărât şi din nehotărâre în lene şi neputinţă căci te predai păcatului şi mitului malahist al gLumii şi păcatul înseamnă despărţirea de Dumnezeu şi pierderea războiului şi căderea în robia care te scoate din casă şi din pacea cu Dumnezeu.

Deci nu vă pierdeţi hotărârea în fidelitate faţă de credinţa în Dumnezeu prin tot felul de încurcări şi încurcături şi nehotărâri sau invers prin tot felul de false biruinţi şi mari hotărâri foarte grozave şi descurcăreţe şi foarte reci şi încruntate, lacome, arogante şi trădătoare! Fiţi calzi la faţă, la inimă, la duh, la dragoste şi Cuvânt.

[AlinB]

Mda, se pare ca atunci cand nu bei apa, parca nici foamea nu se declanseza.

Nu stiu daca are vreo legatura cu faptul ca a venit si caldura, si de obicei cand e cald scade pofta de mancare.

Iti zic mai sigur maine cand se fac primele 24h.

As vrea sa reusesc sa tin macar 48 sau 72h, pana se declanseaza ketoza si atunci foamea se reduce/dispare prin alte mecanisme.

Sa trec de cele 72h ar fi chiar o chestie interesanta versus ideea impregnata ca 3 zile fara apa este o limita biologica severa.

Poate in situatia limita e vorba de 3 zile cu mancare si fara apa..