Citat:
În prealabil postat de AlinB
Motivatia e o componenta de baza a naturii umane care poate fi valorificata in multe feluri.
Ar fi cumva mai bine sa faca pentru Iad?
Si tu de ce o faci? De ce nu esti atee? Ca gandire nu esti f. departe de sistemul ateu.
Atunci?
Ti-e frica ca s-ar putea "sa-ti mearga rau in viata", ca te pui rau cu un ipotetic Dumnezeu care poate totusi exista cumva?
|
1. Motivatia respctiva poate fi si o constrangere. Orice motivatie poate deveni si constrangere.
2. Cred pentru ca sunt sigura ca Universul a fost creat de cineva. Si cred ca totul in jurul nostru a fost creat cu un scop si inca nu stim scopul respectiv si probbil nici nu il vom sti. Cred ca Dumnezeu l-a trimis pe Iisus ca sa ne ofere un exemplu de cum ar trebui sa fim ca oameni, dar la fel cred ca Dumnezeu ne-a trimis pe toti pe Pamant cu un scop, scop pe care noi nu il stim. Si mai stiu ca fiecare persoana in parte contribuie intr-o oarecare masura la tot ce se intampla. Si mai cred ca Dumnezeu nu ne judeca tinand cont in primul rand de ce credinta avem, ci tinand in primul rand de FAPTELE pe care le facem in viata asta. Nu cred ca Dumnezeu ii va judeca pe ortodocsi dupa alte criterii decat pe musulmani sau hindusi. Din cate stiam eu, Dumnezeu nu e partinitor, nu face diferente intre oameni, toti suntem fii Lui, fie ca suntem ortodocsi, crestini, musulmani sau orice religie am avea. Daca era asa, atunci se putea demonstra in toate felurile care credinta e cea adevarata. Exista un singur adevar, si anume ca Dumnezeu lucreaza prin fiecare si "nebanuite sunt caile lui Dumnezeu."
Nu vad de ce un hindus ar merge in Iad pentru ca e hindus, sau nu va de ce un riminal in serie ar merge in Rai doar pentru ca pe patul de moarte i-a parut rau; faptele cred ca vorbesc mai mult decat religia.
Si exista fapte fara credinta, dar si credinta fara fapte, precum exista si credinta cu fapte, desi credinta fiecaruia poate sa difere de la un neam la altul.