Eu nu observ decât o fată căreia îi trebuie puțină încurajare și îndrumare. Azi mă gândeam la titlul pe care l-a dat: ”Dumnezeu nu vrea sa avem familie?”. Mi-a venit în minte un răspuns: Dumnezeu nu vrea să avem familie păgână. Este atât de iubitor, atât de zelos încât măcar pe unul ar vrea să-l câștige dacă s-ar putea. Despărțirea vine de la credință; cum s-ar spune, în mod ironic, fallen este cea care provoacă ruptura. Este ceea ce Hristos a spus că: ”N-am venit să aduc pace, ci sabie!”. Adică nu pacea lumii care trăiește în păcat ci sabia cuvântului care desparte pe cel credincios de cel răzvrătit. Dar cum se face că sunt atâtea familii care trăiesc fără Dumnezeu și au pace? Acum au, poate și mâine, dar Dumnezeu îi cheamă și de va voi măcar unul, se va schimba, iar de nu...
2. Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei.
3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.
4. Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei.
5. De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți.
6. Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia.
7. Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală.
8. Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus.
9. Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul.
10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește că ei sunt plini de zile bune
11. Și zice: "Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt?
12. Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați.”
13. Iar eu am zis: "Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14. Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață".
15. Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16. Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17. Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi:
18. Într-adevăr, pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau,
19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
Până astăzi am crezut că familia este năzuința cea mai de preț, aici, pe pământ, și desigur că este un lucru foarte bun. Și aceasta este calea firească pentru cei mai mulți.
Dar întâi să fim creștini și apoi ne va rândui Dumnezeu calea, iar nu invers, adică să alergăm după căsătorie speriați să nu îmbătrânim singuri, apoi să ne dăm seama că Dumnezeu nu poate intra în familia noastră. Cam târziu, multe lacrimi și copii nefericiți...
”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.”
|