[IvanTurbinca]

În prealabil postat de cristirg

-Vorbind despre unirea creştinilor, care ar trebui să fie şi pe care să o facem noi cei de acum, părintele spunea că se va ajunge la unire numai când oamenii vor avea astfel de suferinţe îndurate de la alţii, care vor cere să nu se mai facă sfânta Liturghie, încât abia poate atunci le va veni în minte să se unească, ca să poată împreună rezista încercărilor mari care vor veni asupra lumii prin lucrarea lui Antihrist.

Credeam că prin unirea cu Hristos rezistăm încercărilor mari. Oare la începuturile creștinismului, pe când se strângeau pe ascuns prin grote și prin alte locuri tainice erau amestecați creștinii cu alți păgâni la săvârșirea Sfintei Liturghii? De erau doar o mână de oameni și erau prinși, mureau mărturisind. Încercări mari avem permanent iar unii cedează încă de pe acum rușinându-se a-și face cruce în public de trec pe lângă o biserică. Iar multe ”credincioase”, vin la biserică ca la nuntă îmbrăcate, ca să nu fie considerate, poate, ”înapoiate”. Pentru unii ”încercările mari” sunt prea mari încă de pe acum.

Dacă suntem slabi în credință și ne unim cu alții, strâmbi în credință, vom ”rezista împreună încercărilor mari”? Singur, cu credința nu te mântuiești, mai trebuie și oleacă de minte.

Edit: ce s-a făcut cu suportul de limba română? Mai contează diacriticele sau trecem la ortodoxia în stil american?