Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

Dragi denigratori ai parintelui Arsenie Boca:

Daca suntei preocupati de corectitudine, vă astept pe topice destinate ecumenismului, pecetluirii, luptei impotriva sclaviei sexuale, masoneriei etc. Deocamdata, cele trei filmultete postate drept marturii denigratoare despre parintele Arsenie Boca contin doar cateva comentarii apreciative. Cu restul comentariilor ce s-a facut? Daca se doreste un dialog real, atunci se pastreaza toate comentariile, nu doar ce convine.

Adica veniti aici sa ne spuneti ca parintele Arsenie Boca a fost un curvar si un vrajitor care nu merita sa fie cinstit. N-ar fi mai bine sa mergeti si voi la Prislop de ziua parintelui Arsenie Boca si sa convingeti lumea sa nu mai mearga pe acolo? Inapoiatii astia de crestini nu se rusineaza sa ceara de la Parintele Arsenie Boca minuni si ajutor. Spune-ti-le sa ceara de la voi atunci. Fiţi si voi vrajitori si curvari ca parintele Arsenie Boca si faceti ce-a facut el. Sa vina lumea dupa ajutor si la voi!

Acri mai sunt strugurii, daca nu ajungem la ei!

Dragi denigratori ai parintelui Arsenie Boca:

Daca sunteţi preocupati de corectitudine, vă astept pe topice destinate ecumenismului, pecetluirii, luptei impotriva sclaviei sexuale, masoneriei etc. Deocamdata, cele trei filmultete postate drept marturii denigratoare despre parintele Arsenie Boca contin doar cateva comentarii apreciative. Cu restul comentariilor ce s-a facut? Daca se doreste un dialog real, atunci se pastreaza toate comentariile, nu doar ce convine.

Adica veniti aici sa ne spuneti ca parintele Arsenie Boca a fost un curvar si un vrajitor care nu merita sa fie cinstit. N-ar fi mai bine sa mergeti si voi la Prislop de ziua parintelui Arsenie Boca si sa convingeti lumea sa nu mai mearga pe acolo? Inapoiatii astia de crestini nu se rusineaza sa ceara de la Parintele Arsenie Boca minuni si ajutor. Spune-ti-le sa ceara de la voi atunci. Fiţi si voi vrajitori si curvari ca parintele Arsenie Boca si faceti ce-a facut el. Sa vina lumea dupa ajutor si la voi!

Acri mai sunt strugurii, daca nu ajungem la ei!

[cristirg]

În prealabil postat de antoniap

Dragi denigratori ai parintelui Arsenie Boca:

Daca suntei preocupati de corectitudine, vă astept pe topice destinate ecumenismului, pecetluirii, luptei impotriva sclaviei sexuale, masoneriei etc. Deocamdata, cele trei filmultete postate drept marturii denigratoare despre parintele Arsenie Boca contin doar cateva comentarii apreciative. Cu restul comentariilor ce s-a facut? Daca se doreste un dialog real, atunci se pastreaza toate comentariile, nu doar ce convine.

-acest video[https://www.youtube.com/watch?v=w9AAI9iwvkM] eu l-am urcat pe youtube si am lasat toate comentariile chiar si asta :

"HUUOOOOO SECTARE.ecumenistule,masonule,antiortodoxule!!!Te ascunzi dupa nume(numele contului).VAI TIE! daca ai fi fost ortodox nu postai asa ceva chiar si adevarat daca ar fi fost. DEZBINATORULE!!!Cu astfel de parinti(Arsenie Papacioc si Ioanichie Balan) vrei sa faci lumea sa te creada?Cand acesti parinti nici macar cu gandul nu judecau.Ma mir cum de nu ai indraznit sa pui cu Parintele Cleopa astfel de facaturi.NU CREDETI FRATILOR ASTFEL DE PRELUCRARI AUDIO.De ce nu-i si arati pe parinti?Facaturi dastea face oricine si oricand.Asa vrei tu sa provoci tulburare ortodoxilor?Stai calm.Alte metode nu ai mai gasit? CE,NU-L POATE DIAVOLUL SUFERI PE PARINTELE ARSENIE?diavolul din tine?"

[IvanTurbinca]

În prealabil postat de cristirg

-Vorbind despre unirea creştinilor, care ar trebui să fie şi pe care să o facem noi cei de acum, părintele spunea că se va ajunge la unire numai când oamenii vor avea astfel de suferinţe îndurate de la alţii, care vor cere să nu se mai facă sfânta Liturghie, încât abia poate atunci le va veni în minte să se unească, ca să poată împreună rezista încercărilor mari care vor veni asupra lumii prin lucrarea lui Antihrist.

Credeam că prin unirea cu Hristos rezistăm încercărilor mari. Oare la începuturile creștinismului, pe când se strângeau pe ascuns prin grote și prin alte locuri tainice erau amestecați creștinii cu alți păgâni la săvârșirea Sfintei Liturghii? De erau doar o mână de oameni și erau prinși, mureau mărturisind. Încercări mari avem permanent iar unii cedează încă de pe acum rușinându-se a-și face cruce în public de trec pe lângă o biserică. Iar multe ”credincioase”, vin la biserică ca la nuntă îmbrăcate, ca să nu fie considerate, poate, ”înapoiate”. Pentru unii ”încercările mari” sunt prea mari încă de pe acum.

Dacă suntem slabi în credință și ne unim cu alții, strâmbi în credință, vom ”rezista împreună încercărilor mari”? Singur, cu credința nu te mântuiești, mai trebuie și oleacă de minte.

Edit: ce s-a făcut cu suportul de limba română? Mai contează diacriticele sau trecem la ortodoxia în stil american?

[cristirg]

Replica la articolul “PRIGONIT ȘI DUPĂ TRECEREA LA CELE VEȘNICE – PĂRINTELE ARSENIE BOCA – Radu Iacoboaie,
[COLOR=windowtext]http://theologiepatristica.wordpress.com/2014/08/06/replica-la-articolul-prigonit-si-dupa-trecerea-la-cele-vesnice-parintele-arsenie-boca-radu-iacoboaie-6-august-2014-sarbatoarea-schimbarea-la-fata-a-domnului/[/COLOR]

Se pare ca problema zeificarii duhovnicilor este una destul de acuta in randul ortodocsilor de azi. Observ ca din ce in ce mai putin conteaza invatatura Bisericii pentru multi, prioritara devenid evlavia oarba dupa anumiti duhovnici a caror sfintenie este discutabila. Si asta nu o spun eu sau altii pentru ca, asa cum insinueaza autorul articolului, avem chef de o prigoana impotriva marilor duhovnici (cata ipocrizie numai sa afirmi asa ceva) ci pur si simplu ca unele elemente din viata si invatatura lor sunt incompatibile cu invatatura Bisericii. Aceasta invatatura a Bisericii este accesibila oricui, si inainte sa se apuce sa arunce cu noroi in cei care incearca sa o readuca in prim-plan, ar fi bine ca acesti oameni sa o studieze putin, pentru ca in mod inconstient, si sub o masca de falsa evlavie, o denigreaza. Si ce poate fi mai rau decat sa te ridici chiar impotriva Trupului lui Hristos?
Ce spune acest articol?
Și dacă stăm să ne gândim bine, cei care au lovit în ultima vreme în părintele Iustin Pârvu, în monahul Teodot (ucenicul său), în părintele Arsenie Papacioc și mai recent în PĂRINTELE ARSENIE BOCA, au legături mai mult sau mai puțin cu francmasoneria sau slujesc intereselor acesteia.
Deja se incepe bine. Daca discuti teologic o problema, dar atentezi la pietismul eretic poti fi suspectat de colaborare cu masoneria…
Și mă întreb firește de ce abia ACUM după atâția ani, după 25 de ani, este pusă la îndoială sfințenia părintelui Arsenie Boca, în contextul atacării altor duhovnici, monahi și opoziției Patriarhiei Române față de canonizarea sfinților închisorilor comuniste.
Simplu. Pentru ca nebunia cu pr. Arsenie este recenta si mediatizata de curand. E normal ca un astfel de fenomen sa traga totusi atentia si sa fie studiat, mai ales ca inselarile stim bine ca vin in masa.
Eu văd totul ca pe un atac concertat la adresa ortodoxiei prin denigrarea marilor duhovnici ai poporului român. Ca lumea să nu mai aibă atâta evlavie la ei. Întrebarea este cine sunt aceste slugi care fac voia diavolului care arde de nerăbdare să termine odată cu ei. Se zice că la mormântul părintelui, diavolul și acum se tânguie… De ce? Pentru că mulți creștini s-au întărit prin sfinția sa…
Eu vad ca un “atac concertat la adresa ortodoxiei” mai degraba neglijarea predaniilor ortodoxe in favoarea invataturilor ciudate ale unor duhovnici. Tot un astfel de atac este cand incerci sa scuzi unele scapari chiar eretice ca deh….banuim noi ca respectivul despre care vorbim e un sfant. Ce a mai ramas din sfatul Sfantului Ioan Teologul care ne spune sa cercetam duhurile (1 Ioan4,l)? Cat despre crestinii care s-au intarit….depinde in ce s-au intarit…
Un alt comentator, ayannis întreba: ,,Sunteți sigur, sigur că Pr. Arsenie Boca a pictat erezii? De unde știți că nu a fost o pictură profetică? Era perioada când nu avea voie să vorbească cu nimeni. I se luase dreptul de a fi preot monah, nu mai putea să răspândească prin predică Ortodoxia, nu mai putea mângâia suflete așa cum o făcea înainte astfel încât picta ce vedea. Erau mesaje pictate. Nu putea nimeni să-i ia asta. Și nu s-au prins. Știți ce e dureros, destui care pretind că sunt ortodocși nu recunosc că nu au puterea de a înțelege profunzimile acestui mare om, iar infirmitatea aceasta au convertit-o într-o armă cu care atacă memoria Părintelui. Se vede ca această memorie arde … teribil. Ce duh au în ei acești detractori de nu-și găsesc pacea că numai ortodocși nu sunt?”

[cristirg]

[COLOR=#FF0000]Uite-l pe Francisc de Assisi:[/COLOR]

Daca privim treaba la rece, da, a pictat erezii. Iar afirmatia ca “picta cu duhul” e cel putin socanta pentru cineva care se pretinde ortodox si ar trebui sa se smereasca sub ascultarea Bisericii dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel. Sau “duhul” parintelui Arsenie e un duh diferit de cel al Sfintilor Parinti care au invatat erminia picturii? Care e Duhul cel Adevarat atunci? Cel care a inspirat canoanele picturii sau cel care l-a inspirat pe parintele Arsenie? Dar vedem iarasi aceeasi atitudine: se gasesc scuze pentru incalcarea predaniei Bisericii. Ca picta cu duhul, ca altii nu-l inteleg. Dar se naste aceeasi intrebare. De cine ascultam atunci? Biserica spune ceva, parintele Arsenie si fanii lui altceva. Imaginati-va o clipa ca fiecare picta sau facea in Biserica ce-l taia capul, pentru ca facea cu “duhul”. Ce ar fi iesit din asta? Degringolada pe care o vedem astazi, doar ca la cote mult mai mari (nu ca acum nu ar fi mari) ba si acuze ca cei care nu gandesc asa, nu sunt “ortodocsi”. Daca legam aceasta pictura si de marturiile din volumele 1 si 2 despre parintele Arsenie, in care parintele spune ca “Biserica Ortodoxa si cea catolica sunt doua strane ale aceleiasi biserici” deja avem o imagine completa. Chiar daca pe undeva parintele spunea ca “ecumenismul este erezia tuturor ereziilor” totusi trebuie sa decidem care din cele doua declaratii ii apartin, pentru ca se bat cap in cap!
Dar oricare ar fi spusele parintelui, pictura, care este sigur a sfintiei sale, este ne-ortodoxa. Si asta fara discutie. Cei care dau p-afara de ortodoxie dupa ureche ar face bine sa verifice invatatura ortodoxa despre pictura, inainte sa-i scuze parintelui “vedera cu duhul” care a dus la pictarea ereticilor in altar. (!!!)
În concluzie, miza acestui atac tot mai furibund împotriva marilor duhovnici ai românilor este de fapt împiedicarea canonizării sfinților închisorilor.
Concluzie falsa. Eu sunt pentru canonizarea sfintilor inchisorilor (si militez pentru asta) pe criteriile invataturii Bisericii si pe aceleasi criterii nu sunt de acord cu pictura de la Draganescu (nu ma bag in acuzele de yoga, hipnoza etc.).
Ii rog pe toti cei care insista cu sfintenia parintelui Arsenie sa aduca argumente din invatatura patristca a Bisericii in favoarea canonizarii, nu sentimentalisme ieftine, fara valoare cand vorbim de adevar. De asemenea ii rog sa nu arunce asa rapid cu apelative “frumoase” gen “masoni”, “inselati” etc. celor care au rezerve in privinta unor parinti contemporani, pe simplul motiv ca exista o discrepanta intre invatatura Sfintilor Parinti si invatatura acestora. Este absolut normal sa ai rezerve atunci cand vrei sa “cercetezi duhurile”.
Dupa cum au spus si altii, nimeni nu se grabeste sa-l condamne pe parintele Arsenie in mod direct. Dar e absolut normal sa fii precaut, mai ales cand scopul tau este sa asculti de Biserica in primul rand. Chiar crede cineva ca e un pacat asa de mare ca parintele sa nu fie considerat sfant din teama de a nu desconsidera invataturile Bisericii?
Andrei Dinu
Vezi si:
[COLOR=windowtext]Ispita “zeificarii” marilor duhovnici.[/COLOR]
[COLOR=windowtext]Tot pe tema zeificarii duhovnicilor si a refuzului unor ortodocsi de a urma teologia Sfintilor Parinti, preferand miturile moderne.[/COLOR]
[COLOR=windowtext]Cazul parintelui Arsenie Boca, sau cum oamenii vor altceva decat pe Hristos[/COLOR]
[COLOR=windowtext]Aici [/COLOR]gasiti articolul cu pricina (a carui replica e acest articol)[COLOR=windowtext].[/COLOR]
P.S. Nici macar faptul a parintele Arsenie a fost prigonit de securitate nu-i confera calitatea de sfant. Daca acest argument era suficient, inseamna ca deja trebuie sa ne inchinam “sfintilor” Vladimir Ghika sau Anton Durcovici.
Completare binevenita din partea doamnei Oana Iftime:
“Ce urmari smintitoare are pictura pr Boca incepe sa se vada, deja. Pe un site ,,ortodox” ([COLOR=windowtext]http://bdi2.wordpress.com/2010/10/15/27/[/COLOR]), se poate descărca un document despre ,,Biserici cu moaşte în Bucureşti”, unde autorul i-a pus si pe ,,sfintii” catolici, cu justificarea urmatoare: “Notă: cu privire la sfinții catolici: atâta vreme cât Sf. Pr. Arsenie Boca l-a pictat pe Sf. Francisc cu aureolă de sfânt (și pe care scrie ‘Sfântul Francisc de Assisi’; oricine poate verifica la fața locului) la Biserica Drăgănescu, este de dorit ca (măcar cei mari) să fie recunoscuți ca făcând parte din Ceata Sfinților și de aceea au fost cuprinși în aceste liste.”
Adaug si o observatie sa zicem tehnica. Reprezentarea acelui „hristos” “eteric” din pictura pr Boca contravine cu invatatura ortodoxa, in maniera ereticului Origen, condamnat, printre altele, si pentru ideile sale privind pre-existenta sufletelor, respectiv necorporalitatea initiala a ceea ce aveau sa fie oamenii, rezultati din caderea din treapta de corporalitate in treapta de corporalitate a unor entitati initial imateriale. Biserica a sesizat ca asemenea idei lovesc si in Intruparea Domnului. Canonic, Hristos nu este NICIODATA reprezentat „eteric”. Si aici rog pe specialistii in arta bisericeasca sa ma corecteze, daca gresesc.
Iar daca este adevarat ce spun chiar admiratorii pr Arsenie, ca a fost mustrat de un ierarh pentru necanonicitatea picturii si ar fi raspuns ca picteaza asa fiindca astfel a vazut el personajele sfinte, este chiar foarte grav. Ce altceva decat aratari demonice pot fi astfel de viziuni, in care ‘hristos’ si ‘sfintii’ apar spectrali si diferit si in alte feluri de modul cum invata Biserica, de sute de ani, ca sunt ei si trebuie reprezentati? Intreb, in acest context- chiar suntem dispusi sa riscam sa ne inchinam la diavol, pictat sub forma unor imitatii ale Mantuitorului si sfintilor Sai? Numai fiindca acele picturi apartin pr Boca, fata de care avem o fascinatie lipsita de prudenta pe care o recomanda Biserica?”

[IvanTurbinca]

Personal, pictura de la Drăgănescu îmi repugnă. Este rece, agresivă vizual și încărcată de revoltă.

Ceea ce nu pot cuprinde cu mintea mulți credincioși este aceasta: cum să fie ”în înșelare” un duhovnic care vorbește așa de frumos și dă atâtea sfaturi bune? Simplu, ca să te pierzi nu este nevoie să fii ateu sau păgân. Dracul are răbdare și atâta te bate la cap până ce-ți sucește mințile dogmatic. Și începi să vorbești de Dumnezeu în alt fel. Canoanele nu se mai potrivesc, sinoadele ecumenice sunt învechite și deja simți că învățătura patristică te cam ”strânge”, că nu ai loc în ea. Se cere deci o schimbare, dar nu schimbarea ta, înapoi la sfinții părinți, ci schimbarea Bisericii! Devii deci un... revoluționar care vede ”profetic” ce va să devină Biserica. Și nu doar atât, dar și ce-i mai lipsește ca să devină desăvârșită, căci nu-i așa? ”schimbarea” e cuvântul magic.

[cristirg]

-da vrajmasul ne poate insela in multe feluri, exista cateva exemple de calugari si pustnici care au ajuns in inselare ,pe care le da Sfantul Ignatie Briancianinov in cartea :"despre inselare":

http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...ov-despre.html

“In Prolog citim urmatoarea istorisire: in Palestina era o oarecare manastire asezata la poalele unei stanci mari si inalte, iar in stanca sa afla o pestera, deasupra manastirii. Monahii acelei manastiri povesteau: "Cu oarecare vreme mai inainte, cineva din obstea noastra a poftit sa vietuiasca in pestera care este in munte si i-a cerut aceasta egumenului. Egumenul avea darul drep¬tei socotinte. El a zis fratelui: "Fiul meu, cum vrei tu sa vietuiesti singur in pestera, de vreme ce n-ai biruit catusi de putin cugetele patimase trupesti si sufle¬testi ? Cel ce voieste sa se linisteasca trebuie sa fie sub calauzirea unui povatuitor, nu sa se carmuiasca singur pe sine. Tu, fara sa fi atins catusi de putin masura tre-buitoare, ceri nemerniciei mele sa-ti ingadui ca sa traiesti singur in pestera; dar eu socot ca tu nu pricepi feluritele curse diavolesti. Mult mai bine este pentru tine sa slujesti parintilor ca sa primesti ajutor de la Dumnezeu pentru rugaciunile lor si impreuna cu ei sa slavesti si sa lauzi, la ceasurile randuite, pe Stapanul tuturor, decat sa te lupti de unul singur cu cugetele necuvioase si viclene.
Nu ai auzit tu, oare, ce spune Parintele Ioan, Glasuitorul de cele Dumnezeiesti, scriÂŹitorul Scarii: "Vai celui ce vietuieste de unul singur: daca va cadea in desnadejde sau lenevie nu va fi cineÂŹva sa-l ridice ! Iar "acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor", a zis Domnul. Astfel i-a vorbit egumenul, insa nu l-a putut desprinde pe calugar de gandurile cele pierzatoare de suflet. Vazand nebiruita dorinta a fratelui si cererile sale staruitoare, egumenul i-a ingaduit, in cele din urma, sa locuiasca in pestera. La ceasurile randuite pentru hrana, aceasta ii era adusa la pestera de catre cineva din obste, iar zavoratul avea un cos atarnat de o franghie, pe care il lasa in jos ca sa primeasca mancarea.

Dupa ce a petrecut el in pestera oarecare vreme, diavolul, care se lupta pururea cu cei ce voiesc a trai in chip placut lui Dumnezeu, a inceput sa-l tulbure ziua si noaptea prin cugete viclene; iar dupa cateva zile, luand chip de inger de lumina, i s-a aratat si i-a spus: "Sa-ti fie spre stiinta, ca pentru curatia si pentru petrecerea ta cea cu bun obicei, Domnul m-a trimis sa slujesc tie". Monahul a raspuns: "Ce lucru bun am facut eu, ca sa-mi slujeasca mie ingerii ?" Diavolul a intors cuvant: "Toate faptele pe care le-ai facut sunt mari si inalte. Ai parasit frumusetile lumii si te-ai facut monah, te ostenesti in posturi, rugaciuni si priÂŹvegheri; si apoi, parasind manastirea, te-ai salasuit aici: cum oare sa nu slujeasca ingerii sfintiei tale ?" Prin aceste vorbe, sarpele pierzator de suflete l-a adus in ingamfare, in trufie si a inceput sa i se arate mereu.

Odata, a venit la monah un om care fusese pradat de hoti. Demonul necurat, care, amagindu-l, i se arata in chip de inger, i-a spus: "Acest om a fost pradat de hoti; lucrurile furate se afla in cutare loc: spune-i sa mearga acolo si sa-si ia ce este al lui". Omul, venind la pestera, s-a inchinat, iar monahul i-a glasuit de sus: "Bine ai facut, frate, ca ai venit ! Eu stiu: te-a ajuns necazul, fiindca la tine au venit hotii, au furat asta si cealalta. Nu te intrista ! Si au pus cele furate in cutare loc: mergi acolo si le vei afla pe toate, si roaga-te penÂŹtru mine ! ". Omul s-a minunat, a facut precum i s-a spus si a aflat cele furate. El l-a proslavit pe monah in tot tinutul acela, spunand ca monahul care traieste in pestera este prooroc. La monah au inceput sa curga o multime de oameni; ascultandu-l, ei se minunau de invatatura pe care le-o dadea sub insuflarea diavolului. El prezicea, si prezicerile lui se implineau. Nefericitul a petrecut nu putina vreme in aceasta amagire.

In a doua zi a celei de-a doua saptamani dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos, spurcatul demon s-a aratat monahului si i-a zis: "Afla parinte, ca pentru vietuirea ta cea neprihanita si intocmai cu a ingerilor, vor veni alti ingeri si te vor inalta, in trup fiind, la cer: acolo te vei indulci, dimpreuna cu toti ingerii, de priÂŹvelistea negraitei frumuseti a Domnului". Spunand acestea, demonul s-a facut nevazut. Insa Iubitorul de oameni si Multmilostivul Dumnezeu, Care nu vrea pierzarea omului, a insuflat in inima monahului ca sa vesteasca despre cele intamplate egumenului. Atunci cand a venit fratele care aducea de obicei hrana zavoÂŹratului, acesta, ivindu-se din pestera, i-a zis: "Frate ! Mergi de spune egumenului sa vina incoace". Fratele a dus vorba egumenului. Egumenul s-a grabit sa vina: a urcat pe o scara pana in pestera, la zavorat, si i-a zis: "Din ce pricina, fiul meu, mi-ai poruncit sa vin inÂŹcoace ?" Acesta a raspuns: "Ce-ti voi rasplati tie, paÂŹrinte sfinte, pentru toate cate ai facut pentru nevredniÂŹcia mea !". Egumenul a zis: "Ce bine ti-am facut eu tie ?" Monahul zise: "Cu adevarat, parinte, prin mijloÂŹcirea ta eu m-am invrednicit de multe si mari bunatati. Tu m-ai imbracat in chipul cel ingeresc; prin mijloÂŹcirea ta vad ingeri si ma invrednicesc de impreunaÂŹvorbirea cu ei; prin mijlocirea ta am primit darul straÂŹvederii si al proorociei !". Egumenul, auzind acestea, s-a minunat si a spus: "Nefericitule ! Oare tu vezi inÂŹgeri ? Oare tu te-ai invrednicit de darul stravederii ? Vai tie, nefericitule ! Oare nu ti-am spus eu tie: nu te du in pestera, ca sa nu te amageasca demonii". SpuÂŹnand egumenul acestea, fratele i-a intors cuvantul astfel: "Nu spune aceasta, cinstite parinte ! Pentru sfintele tale rugaciuni vad eu ingeri: maine chiar voi fi inaltat de ei la cer, cu trupul meu. Sa stie sfintia ta, ca vreau sa cer de la Domnul Dumnezeul nostru ca sa te ia si pe tine ingerii, ca sa fii si tu cu mine in slava cereasÂŹca". Auzind acestea, egumenul i-a spus cu glas ameÂŹnintator: "Esti amagit de demon, nefericitule ! Totusi, daca am venit incoace, nu voi pleca de aici: am sa raman aici ca sa vad ce se va intampla cu tine. Pe demonii cei spurcati, pe care tu ii numesti ingeri, eu nu ii vad; ci tu, atunci cand ii vei vedea ca au venit, sa-mi spui". Egumenul a poruncit sa fie trasa scara si a ramas in pestera cu cel inselat, petrecand in post si neincetata cantare de psalmi. Atunci cand a venit ceaÂŹsul in care cel inselat nadajduia sa se inalte la ceruri, acesta i-a vazut pe demoni venind si a zis: "Au venit, parinte". Atunci egumenul l-a imbratisat si a strigat: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta robului Tau celui inselat si nu ingadui necuratilor demoni sa puna stapanire pe el". Pe cand egumenul spunea acestea, dracii l-au inhatat pe cel inselat si au inceput sa-l traga, silindu-se sa-l smulga din imbratiÂŹsarea egumenului. Egumenul i-a certat pe draci. Acesstia, smulgand mantia de pe cel inselat, au pierit. ManÂŹtia a fost vazuta inaltandu-se in vazduh la inaltime pana ce a pierit din vedere. Dupa scurgerea a deajuns de multa vreme, mantia s-a aratat iarasi zburand in jos si a cazut pe pamant. Atunci, batranul i-a zis celui inÂŹselat: "Nebunule si nefericitule ! Vezi ce au facut deÂŹmonii cu mantia ta ? Asa hotarasera sa faca si cu tine. Hotarasera sa te inalte in vazduh, ca pe Simon magul,. si sa-ti dea drumul jos, ca sa te sfarami si sa-ti dai nevoiasul tau suflet intr-un chip nenorocit." Egumenul i-a chemat pe monahi, le-a poruncit sa aduca scara, l-a scos pe inselat din pestera in manastire si l-a randuit spre slujire la brutarie, la bucatarie si la alte ascultari manastiresti, ca sa se smereasca gandurile lui. In acest chip l-a mantuit el pe fratele" (Prolog, 9 ianuarie).

[cristirg]

-ati vazut cum o multime de oameni il considerau pe un inselat de demoni,prooroc ?

-si inca un exemplu de inselare demonica:

"Preacuviosul Nichita era mai tanar decat Preacuviosul Isaachie, insa a trait in aceleasi vremuri ca acesta. Manat de ravna, el a cerut egumenului sa-l blagosloveasca la nevointa zavorarii. Egumenul - pe atunci era egumen Preacuviosul Nikon - l-a oprit, spunandu-i: "Fiul meu ! Nu-ti este de folos tie, om tanar, sa petreci in nelucrare. Mai bine sa traiesti cu fratii: slujindu-le, nu te vei lipsi de plata ta. Insuti stii cum a fost inselat de diavol Isaachie, pe cand era zavorat: ar fi pierit, daca un har neobisnuit al lui Dumnezeu nu l-ar fi mantuit, pentru rugaciunile Preacuviosilor Parintilor nostri, Antonie si Teodosie".

Nichita a raspuns: "Eu nu ma voi lasa nicicum amagit de unele ca acestea, ci voiesc sa stau cu tarie impotriva mestesugirilor demonilor si sa-l rog pe Iubitorul de oameni Dumnezeu ca sa ma invredniceasca de darul facerii de minuni ca pe Isaachie zavoratul, care savarseste pana acum multe minuni".

Egumenul a zis iarasi: "Dorinta ta iti este mai presus de putere; ia seama, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi. Eu iti poruncesc, dimpotriva, sa slujesti obstii, si vei primi cununa de la Dumnezeu pentru ascultarea ta".

Nichita, atras de o puternica ravna catre viata de zavorat, nu a vrut nicicum sa ia aminte la spusele egumenului. El si-a implinit gandul: s-a inchis pe sine in zavorare, petrecand acolo si rugandu-se fara a iesi nicaieri.

Dupa o anumita vreme, a auzit o data, la vremea rugaciunii, un glas care se ruga impreuna cu el si a simtit o buna mireasma neobisnuita. Amagindu-se, si-a spus in sinea sa: "Daca acesta n-ar fi fost inger, nu s-ar fi rugat impreuna cu mine si nu s-ar fi simtit buna mireasma a Sfantului Duh". Dupa aceea, Nichita a inceput sa se roage cu osardie, zicand: "Doamne, arata-Te mie in chip intelegator, ca sa te vad pe Tine". Atunci s-a facut catre el glas: "Esti tanar ! Nu ma voi arata tie, ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi". Zavoratul a raspuns cu lacrimi: "Doamne ! Nu voi cadea nicicum in inselare, caci egumenul m-a invatat sa nu iau aminte la inselarea draceasca, ci voi face tot ce-mi poruncesti". Atunci, sarpele pierzator de suflete, luand putere asupra lui, a zis: "Nu este cu putinta omului sa ma vada, aflandu-se in trup; ci, iata ! trimit pe ingerul meu, ca sa petreaca impreuna cu tine: implineste voia lui". Spunand acestea, a stat inaintea zavoratului un demon in chip de inger. Nichita a cazut la picioarele lui, inchinandu-se ca unui inger.

Dracul a spus: "De acuma nu te mai ruga, ci apuca-te de citit carti: prin acestea, vei intra intr-o necontenita impreuna-vorbire cu Dumnezeu si vei primi puterea de a da cuvant folositor de suflet, celor ce vin la tine, iar eu il voi ruga neincetat pe Ziditorul tuturor pentru mantuirea ta". Zavoratul, increzandu-se in aceste vorbe, s-a amagit si mai mult: a incetat sa se mai roage, se indeletnicea cu cititul, il vedea pe demon rugandu-se neincetat si se bucura socotind ca un inger se roaga pentru el.

Mai apoi, a inceput sa stea de vorba mult despre Scriptura cu cei ce veneau la el si sa propavaduiasca asemenea zavoratului din Palestina. Slava lui s-a raspandit printre oamenii lumesti si chiar la curtea marelui cneaz. De fapt, el nu proorocea, ci le spunea celor ce veneau la el, incunostiintat fiind de catre demonul ce vietuia cu el, unde erau puse lucrurile furate si cele ce se petreceau in locuri departate.
Astfel, l-a instiintat pe marele cneaz Iviaslav, despre uciderea lui Goleb, cneazul de Novgorod, sfatuindu-l a-l trimite in Novgorod pe fiul sau, ca sa fie cneaz. Acest lucru a fost deajuns pentru mireni ca sa-l tina de prooroc pe zavorat.

Este vrednic de luareaminte faptul ca mirenii si chiar monahii lipsiti de dreapta socoteala duhovniceasca sunt aproape totdeauna atrasi de amagitori, fatarnici si oameni care se gasesc in inselare draceasca, recunoscandu-i de sfinti si harismatici.

Nimeni nu se putea masura cu Nichita in cunoasterea Vechiului Testament; insa nu suferea Noul Testament si niciodata nu se folosea in cuvintele sale de Evanghelie si de Epistolele Apostolice, nici nu ingaduia cuiva dintre cei care-l cercetau sa-i pomeneasca vreun rand din Noul Testament. Din pricina acestei orientari ciudate a invataturii lui, parintii manastirii Pecerska din Kiev au priceput ca este inselat de demon. Pe atunci, in manastire se aflau multi monahi sfinti, impodobiti cu daruri harice. Cu rugaciunile lor, ei l-au gonit pe diavol de la Nichita; Nichita a incetat sa-l mai vada. Parintii l-au scos pe Nichita din zavorare si i-au cerut sa le spuna ceva din Vechiul Testament; dar el s-a jurat ca niciodata n-a citit acele carti, pe care mai inainte le stia pe dinafara. S-a aratat ca uitase sa si citeasca din pricina urmarilor inselarii dracesti, si abia l-au deprins iar, cu mare osteneala, sa citeasca, Adus in sine prin rugaciunile Sfintilor Parinti, el si-a cunoscut si si-a marturisit pacatul, a plans pentru el cu lacrimi amare, a atins o masura inalta a sfinteniei si darul facerii de minuni prin vietuirea smerita in mijlocul obstei. In cele din urma, Sfantul Nichita a fost hirotonit episcop de Novgorod."

[cristirg]

"Trebuie sa bagam de seama, ca duhul cazut, voind sa puna stapanire pe nevoitorul lui Hristos, nu lucreaza ca unul ce are putere, ci cauta sa atraga invoirea omului la inselarea ce i se pune inainte, si, primind aceasta invoire, pune stapanire pe cel ce i-a dat-o. Sfantul David, zugravind bantuirea ingerului cazut asupra omului, arata adevarul intoc-mai, atunci cand spune: "Pandeste, ca sa apuce pe sarac, sa apuce pe sarac daca-I va trage pe el in latul lui" (Ps. 9, 30). "Sfantul Duh lucreaza cu de la Sine putere, ca un Dumnezeu; vine atunci cand omul care s-a smerit si s-a micsorat pe sine nu-i asteapta nicicum venirea. Deodata schimba mintea, schimba si inima. Prin lucrarea sa cuprinde intreaga vointa si toate pute¬rile omului, care nu are putinta de a chibzui asupra lucrarii care se savarseste cu el.

Harul, atunci cand este in cineva, nu-i arata nimic din cele obisnuite sau dintr-ale Scripturi ci il invata in chip tainic care nu le-a vazut si nu ti le-a inchipuit niciodata. Atunci, mintea deprinde in chip ascuns tainele inalte si ascunse pe care, potrivit Dumnezeiescului Pavel, nu le poate vedea ochiul omenesc, nici mintea nu poate, de la sine, sa le atinga... Mintea omeneasca, prin sine insasi, fara a fi unita cu Domnul, chibzuieste dupa pu¬terea ei. Iar atunci cand se uneste cu focul Dumne¬zeirii si cu Sfantul Duh, atunci este cu totul stapanit de Dumnezeiasca Lumina, se face cu totul lumina, se aprinde in flacara Atotsfantului Duh, se umple de in¬telegere Dumnezeiasca, si ii este cu neputinta, in flacara Dumnezeirii, sa cugete la ale sale sau la cele pe care le-ar voi". Astfel graia Preacuviosul Maxim Capsocalivitul, Precuviosului Grigorie Sinaitul. (Filoc. rom., vol. VII).
Dimpotriva, in timpul aratarilor dracesti totdeauna ii este lasata omului libertatea de a chibzui asupra aratarii, daca sa o primeasca sau nu. Aceasta reiese din incercarile demonului de a-i amagi pe sfintii lui Dumnezeu. O data, atunci cand Preacuviosul Pahomie cel Mare petrecea in insingurare, in afara de zarva manastirii, i s-a infatisat diavolul intru lumina mare, zicand: "Bucura-te, Pahomie. Eu sunt Hristos, si am venit la tine ca la un prieten al meu". Sfantul, chibzu¬ind in sine, si-a spus: "Venirea lui Hristos la om este unita cu bucuria, in chip strain de frica. In acel ceas pier toate cugetarile omenesti: atunci, mintea toata, atinteste cu privirea pe Cel vazut. Ci eu, vazandu-l pe acesta care mi se infatiseaza, ma umplu de tulburare si de teama. Acesta nu este Hristos, ci satana".

Chibzuind astfel, Preacuviosul i-a spus cu indraz¬nire celui ce i se aratase: "Diavole ! Pleaca de la mine: blestemat sa fii tu, si vedenia ta si rautatea viclenelor tale ganduri". Diavolul a pierit fara intarziere, um-pland chilia de putoare. (Vietile sfintilor, 15 mai).
Nu este cu putinta omului care se afla inca pe tara¬mul cugetarii trupesti, care nu a primit o cugetare du¬hovniceasca asupra firii omenesti cazute, sa nu puna oarecare pret pe faptele sale si sa nu recunoasca in sine o oarecare vrednicie, oricate vorbe smerite ar rosti si oricat de smerit ar parea la aratare unul ca acesta. Adevarata smerenie nu sta in firea cugetarii trupesti, fiindu-i acesteia cu neputinta: smerenia tine de intelegerea duhovniceasca, Preacuviosul Marcu Ascetul spune: "Cei care nu se socotesc pe sine datornici catre orice porunca a lui Hristos, cinstesc trupeste legea lui Dumnezeu, neintelegand cele ce zic, nici cele pe care se intemeiaza: de aceea ei socotesc ca implinesc legea desavarsit prin fapte" (Cuvant despre legea duhovniceasca, cap.34).

Din cuvintele Preacuviosului Parinte se arata limpede ca cel care recunoaste in sine vreun lucru bun, se afla in stare de amagire de sine. Aceasta stare de ama¬gire de sine slujeste ca temei pentru inselarea demonica: ingerul cazut isi afla adapost in intelegerea gresita, trufasa a crestinului, la care se adauga lesne si ama¬girea sa, iar prin amagire il supune pe om stapanirii sale, aruncandu-l in asa- numita inselare demonica. Din experientele aratate mai sus se vede ca nici unul din cei inselati nu s-a socotit pe sine nevrednic de vederea ingerilor, asadar a recunoscut in sine o oarecare vrednicie. Nici nu poate cugeta astfel despre sine omul trupesc si sufletesc. De aceea au si zis Sfintii Parinti indeobste despre toti nevoitorii lipsiti de deprindere indestulatoare cu lucrarea sufleteasca si neadumbriti de har, ca pe pe acestia linistirea ii pierde."

Sfantul Ignatie Briancianinov