Să facem distincția între 1) filosofia denumită nihilism și 2) cunoașterea primită prin descoperire Dumnezeiască (prin harul Duhului Sfânt) relativ la Ființa lui Dumnezeu.
1)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nihilism
2)
http://www.crestinortodox.ro/editori...uri-70230.html
Vederea lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura si in gandirea Parintilor primelor veacuri
Teologii bizantini, in special teologii secolului al XIV-lea, isi intemeiaza doctrina lor privind vederea lui Dumnezeu pe doua serii de texte ce par a se contrazice si exclude reciproc. Intr-adevar, alaturi de pasajele din Sfanta Scriptura in care poate fi gasita negarea formala a oricarei vederi a lui Dumnezeu, Care este invizibil, incognoscibil, inaccesibil fiintelor create, mai exista altele care ne incurajeaza sa cautam fata lui Dumnezeu si fagaduiesc vederea Lui asa cum este El, desigur prezentand si continuand aceasta cunoastere ca fericire ultima a omului.
Desi teologii bizantini din timpurile mai recente par a fi izolati in special de modul contradictoriu in care vederea lui Dumnezeu este prezentata in Sfanta Scriptura, alti ganditori crestini au cautat sa rezolve aceasta dificultate cu mult inaintea lor, inca din primele veacuri ale Bisericii. Alaturi de doctrina privind vederea lui Dumnezeu, teologii bizantini au primit de la predecesorii lor greci si sirieni metoda de a grupa textele scripturistice si de a le completa unele cu altele. In decursul studiilor noastre vom reveni in mod constant la aceste pasaje din Scripturi si din acest motiv trebuie sa ne oprim pentru moment asupra unor texte din Vechiul si Noul Testament, care vorbesc despre vederea lui Dumnezeu.
Printre textele care vorbesc negativ despre vederea lui Dumnezeu trebuie sa citam inainte de toate pasajul din Iesire (33, 20-23), in care Dumnezeu ii zice lui Moise: "Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate vedea omul fata Mea si sa traiasca". Dumnezeu trece in slava Sa acoperind fata lui Moise cu mana Sa, iar Moise sta in scobitura unei stanci. Iar cand Dumnezeu isi ridica mana Sa, Moise Ii vede doar din spate, fara sa fi putut vedea fata Sa. Mai exista si alte pasaje in Vechiul Testament (Judecatori 6, 22; 13,22; Isaia 6, 5 etc.) care afirma ca nimeni nu Il poate vedea pe Dumnezeu si sa ramana viu. Cand Dumnezeu coboara pe Muntele Sinai intr-un nor gros, in mijlocul unei vapai, poporul a trebuit sa ramana deoparte pentru a nu muri (Iesire 19, 21). Sfantul Ilie isi acopera fata sa cu mantia atunci cand Dumnezeu i se arata (III Regi 19, 13).
Norul din Psalmul 96, 2 are aceeasi semnificatie. El exprima inaccesibilitatea naturii lui Dumnezeu, tremendum-ul. In acelasi timp insa acest nor indica prezenta lui Dumnezeu. Stalpul de nor si de foc care mergea inaintea israelitilor dupa plecarea lor din Egipt dezvaluie prezenta lui Dumnezeu in timp ce il ascunde.
Textele din Noul Testament sunt si mai categorice in sensul lor negativ. Astfel Sfantul Pavel spune (I Tim. 6, 16): "Dumnezeu singur are nemurire; El traieste in lumina cea neapropiata; nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada". In acest context nemurirea pare atasata de natura incognoscibila a lui Dumnezeu. El este inaccesibil pentru cei muritori. Sfantul Ioan zice (I Ioan 4, 12): "Nimeni nu L-a vazut vreodata pe Dumnezeu". Aceeasi expresie se gaseste aproape identic in Evanghelia Sfantului Ioan (1, 18): insa aici Sfantul Ioan adauga: Fiul cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut (sau, mai degraba L-a explicat, L-a interpretat". Proprietatea Cuvantului este aceea de a exprima, de a vorbi despre natura Tatalui. Iar mai departe (Ioan 6, 46): "Nu doar ca pe Tatal L-a vazut cineva, decat numai Cel ce este de la Dumnezeu. Acesta L-a vazut pe Tatal". Aceeasi idee o gasim exprimata in evangheliile sinoptice (Matei 11, 27 si Luca 10, 22): "Nimeni nu cunoaste pe Fiul decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere". In timp ce limiteaza vederea si cunoasterea lui Dumnezeu la relatia intima dintre Tatal si Fiul Care singuri Se cunosc unul pe celalalt, aceste texte din urma (din Sfantul Ioan si evangheliile sinoptice) afirma ca o astfel de cunoastere poate fi conferita sau comunicata, prin vointa Fiului, fiintelor create.