Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Este o conceptie destul de des intalnita.
Multi cred ca moartea este un portal catre o cunoastere a sensurilor fundamentale.
Parerea mea personala... este o impresie gresita.
Daca nu aprindem lampa cunoasterii acum, moartea si ceea ce-i urmeaza nu va fi decat un alt episod de confuzie. O alta ratacire fara raspunsuri.
|
Într-un anumit sens și între anumite limite așa se pare că și este: cunoașterea poate continua și după episodul morții. Numai că aici e problema: ce înțelegem prin asta, despre ce cunoaștere și sensuri fundamentale e vorba. Și, mai ales, cui îi sunt accesibile acestea?
Atârnă mult, dacă nu în totalitate, modul cum am trăit această viață. Sunt întru totul de acord cu afirmația ta că lampa cunoașterii trebuie aprinsă acum și trebuie menținută până la capăt.
Părinții ne învață, în Biserica lui Hristos, ce fel de oameni să fim și cum să cunoaștem. După moarte cunoașterea continuă și, dacă dăm crezare unora dintre învățători, inclusiv sfinții continuă să se desăvârșească în cunoaștere sub lucrarea Luminii. Îndumnezeirea omului nu încetează ci se dezvoltă veșnic.
Dar cel care nu a trecut examenul de admitere la această "școală" a cunoașterii neîncetate firește că va urma o altă cale... De aceea, așa cum bine cred că spui, acum e momentul să ne pregătim pentru examen. Acum, în timpul rânduit de Dumnezeu și care se numește viața noastră pământească.
Și nu cred că merge să sărim gardul la admitere. Nu funcționează nici pilele... Nici sacoșele cu plocoane, nici un alt fel de mită. Evaluatorul e de nemituit pentru că știe bine ce fel de oameni vrea în echipa Lui. Așa că problema rămâne una singură: sunt pregătit pentru examen sau nu. Drept urmare, unul ca Sfântul Sisoe cerea pe patul de moarte timp
de pocăință. Ca să se mai pregătească nițel, să mai exerseze... Că mulți sunt chemați dar puțini aleși.