Reactii chimice in corp.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Este o conceptie destul de des intalnita.

Multi cred ca moartea este un portal catre o cunoastere a sensurilor fundamentale.

Parerea mea personala... este o impresie gresita.

Daca nu aprindem lampa cunoasterii acum, moartea si ceea ce-i urmeaza nu va fi decat un alt episod de confuzie. O alta ratacire fara raspunsuri.

Într-un anumit sens şi între anumite limite aşa se pare că şi este: cunoaşterea poate continua şi după episodul morţii. Numai că aici e problema: ce înţelegem prin asta, despre ce cunoaştere şi sensuri fundamentale e vorba. Şi, mai ales, cui îi sunt accesibile acestea?

Atârnă mult, dacă nu în totalitate, modul cum am trăit această viaţă. Sunt întru totul de acord cu afirmaţia ta că lampa cunoaşterii trebuie aprinsă acum şi trebuie menţinută până la capăt.

Părinţii ne învaţă, în Biserica lui Hristos, ce fel de oameni să fim şi cum să cunoaştem. După moarte cunoaşterea continuă şi, dacă dăm crezare unora dintre învăţători, inclusiv sfinţii continuă să se desăvârşească în cunoaştere sub lucrarea Luminii. Îndumnezeirea omului nu încetează ci se dezvoltă veşnic.
Dar cel care nu a trecut examenul de admitere la această "şcoală" a cunoaşterii neîncetate fireşte că va urma o altă cale... De aceea, aşa cum bine cred că spui, acum e momentul să ne pregătim pentru examen. Acum, în timpul rânduit de Dumnezeu şi care se numeşte viaţa noastră pământească.

Şi nu cred că merge să sărim gardul la admitere. Nu funcţionează nici pilele... Nici sacoşele cu plocoane, nici un alt fel de mită. Evaluatorul e de nemituit pentru că ştie bine ce fel de oameni vrea în echipa Lui. Aşa că problema rămâne una singură: sunt pregătit pentru examen sau nu. Drept urmare, unul ca Sfântul Sisoe cerea pe patul de moarte timp de pocăinţă. Ca să se mai pregătească niţel, să mai exerseze... Că mulţi sunt chemaţi dar puţini aleşi.