Da, și eu am auzit chiar astăzi ”Mărire” Tatălui, dar asta nu te împiedică cu nimic să știi că e greșit și să nu renunți la crezul tău. Și nu e de speriat că ”se încearcă” o schimbare. Adevărul va dăinui până la sfârșitul veacurilor. Apoi, să nu ne poticnim în formalism și corectidudine, deși sunt adeptul lucrurilor făcute cât mai corect, mai ales în cele ce privește cele sfinte. Am ajuns la concluzia că cei care par a fi neștiutori, nefăcând ”corect” lucrurile, dar cu nevinovăție și cu multă credință, în calea spre mântuire s-ar putea să fie cu mult în fața noastră, a celor plini de corectitudine și formalism. Bineînțeles că nu trebuie să dăm credit indiferenței și neștiinței, ci să ținem calea de mijloc, cea a dragostei frătești, a exemplului bun, chiar și față de cei eretici. Nu atât noi apărăm adevărul, cât noi trebuie să intrăm în adevăr și să lăsăm Adevărul să ne apere pe noi. Să fim atenți la capcana mândriei ca apărători ai dreptei credințe și să nu uităm cum am fost și noi cândva. Să dăm slavă Domnului că ne-a luminat. Să-L rugăm să ne lumineze pe toți. Faptul că sunt atâtea neputințe nu este altceva decât cosecința lipsei noastre de credință. Din părinți sfinți se nasc sfinți, din părinți credincioși se nasc oameni credincioși. Copilul încă din pântecele mamei este sfânt, din pântecele mamei este preot sau credincios, dacă mama trăiește cum se cuvine.