Citat:
În prealabil postat de iustin10
Iti inteleg ideile , doar ca eu ma incapatinez cu Orotodoxia asta invechita si dogmatica. De regula dispretuim prea usor o invatatura ,si devenim la randul nostru superficiali,ca si invatatura pe care o acuzam. Vedem doar unele neajunsuri exterioare ale ei, dar nu cautam si la continuitatea ei logica cu Biblia, si la ajutorul suplimentar care il da fata de Biblie, si la precizarile si calauzirile fara de care Biblia nu este suficienta.
Spovedeste-te o singura data,vezi ce simti in fata mainii putin grase a preotului , fii atent doar la reactile din sulfetul tau,la spaima si goraza care te cuprind fata de pacate in fata lui Dumnezeu, si o sa vezi ca Ortodoxia nu e chiar asa de lepadat.
Credinta se face,se intelege ,nu neaparat se discuta
Eu discut ceea ce nu inteleg,ca sa inteleg mai bine,ajutat poate si de altii . Dar in nici un caz nu ignor ceva pina nu incerc. Si de cele mai multe ori,am surprize placate...
|
Intre primul mesaj si acesta... e mare diferenta. Sau cel putin, asa o vad eu. Concluzia insa, nu-i foarte diferita. In principiu, in ce conditii ajungem sa gasim Sfanta Liturghie, plicticoasa si conventionala? In ce conditii ajungem superficiali in credinta? Cum ne putem noi invrednici sa primim sau sa dorim sa primim Sfintele Taine, din moment ce dispretuim ceva anume? Cine se face vinovat de "locul" in care noi ne aflam? Preotul, care este rotofei, dascalul care canta fals dar crede ca are voce de aur, cel de la pangar, care se considera indeajuns de inteleptit ca sa-si permita sa fie arogant cu anumiti credinciosi, colturile mai intunecate ale bisericii, care mai ascund uneori panze de paianjeni?... Pai nu primim noi exact ce meritam, oare? Daca ceea ce primim sunt doar lectii prin care sa ne invrednicim de Harul Sfantului Duh, sau sunt efectul propriei noastre superficialitati in credinta, nu e greu de inteles in constiinta fiecaruia. Calea, insa, este aceeasi. Prin staruinta, iertare si ne-judecare, primim un loc mai bun, cand va veni vremea!