Citat:
În prealabil postat de sdstefan
Ca sa crezi trebuie sa ti se prezinte o dovada....
|
Ca să crezi trebuie să te afli în stare de receptivitate. Altminteri desconsideri orice dovadă, oricât de evidentă și de vie.
Receptivitate sau, cum să zic... o disponibilitate latentă înlăuntrul tău, una care a început să "miște", să caute împlinire, să aspire. Exact cam ce se întâmplă când vine primăvara și semințele încep să se "foiască" sub zăpadă...
Dar dacă sămânța a murit de prea mult ger, n-o să crească niciodată nimic din ea.
Gerul, ca să încerc să îl traduc nițel în termenii viețuirii noastre, e de obicei lipsa afecțiunii în mediul unde crește copilul/tânărul/omul, ori precumpănirea unor modele agresive și găunoase, ori lipsa activităților care dezvoltă cugetul, voința, însușirile pro-sociale (alternativa sunt însușirile de gașcă sau clică, subculturile etc.) etc.
Gerul e împietrirea inimii și întunecarea minții. E persistarea în răutate și gustul prost educat de oameni deja înrăiți.
Dar când vine primăvara, primăvara credinței și a vieții duhovnicești, toate ale sufletului încep să curgă vesel precum pâraiele pe munte (asta poate însemna chiar și lacrimile, deși ar putea însemna șuvoaie de gânduri noi, înnoire a cugetului), semințele care au rezistat iernii caută spre soare, mugurii se desfac ș.a.m.d. Iar cerbul însetat aleargă la izvor să se adape...
Vezi? Ăsta-i semnul și mișcarea vieții. Restul e putreziciune și beznă...
Zic și io, nu te supăra de părere....