![]() |
![]() |
|
#7
|
|||
|
|||
![]()
Ca să crezi trebuie să te afli în stare de receptivitate. Altminteri desconsideri orice dovadă, oricât de evidentă și de vie.
Receptivitate sau, cum să zic... o disponibilitate latentă înlăuntrul tău, una care a început să "miște", să caute împlinire, să aspire. Exact cam ce se întâmplă când vine primăvara și semințele încep să se "foiască" sub zăpadă... Dar dacă sămânța a murit de prea mult ger, n-o să crească niciodată nimic din ea. Gerul, ca să încerc să îl traduc nițel în termenii viețuirii noastre, e de obicei lipsa afecțiunii în mediul unde crește copilul/tânărul/omul, ori precumpănirea unor modele agresive și găunoase, ori lipsa activităților care dezvoltă cugetul, voința, însușirile pro-sociale (alternativa sunt însușirile de gașcă sau clică, subculturile etc.) etc. Gerul e împietrirea inimii și întunecarea minții. E persistarea în răutate și gustul prost educat de oameni deja înrăiți. Dar când vine primăvara, primăvara credinței și a vieții duhovnicești, toate ale sufletului încep să curgă vesel precum pâraiele pe munte (asta poate însemna chiar și lacrimile, deși ar putea însemna șuvoaie de gânduri noi, înnoire a cugetului), semințele care au rezistat iernii caută spre soare, mugurii se desfac ș.a.m.d. Iar cerbul însetat aleargă la izvor să se adape... Vezi? Ăsta-i semnul și mișcarea vieții. Restul e putreziciune și beznă... Zic și io, nu te supăra de părere.... |
|