Citat:
În prealabil postat de forever...
Voiesc să știu măcar în parte, să cerc măcar în cea mai mică măsură cum El, Domnul, își trăia unirea dragostei către Dumnezeu și către om. Pentru noi, în hotarele acestei vieți, cele două porunci sânt într-o deplină discordie. Iubind pe Dumnezeu, slujindu-I, mă îndepărtez de la aproapele, uitându-l. Iubind pe aproapele, slujind lui, eu ori uit pe Dumnezeu, ori mă îndepărtez de El, ori chiar îi vrăjmășuiesc. Este pricina pentru care mă atrage în chip de nereținut către sine chipul neasemuitului Hristos, cel ce a împreunat și această și acea dragoste întru una, arătându-ne în ea legea veciniciei, adevăratei ființări.
|
Surprinse sunt aici și problema, poate problema centrală a vieții de credință, și soluția ei.
Cât de străin e duhul nostru triumfalist de lucrarea acestei smerenii lucide. Că smerenia e luciditate, tragică luciditate căreia omul nu îi poate supraviețui singur...