Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 05.08.2014, 10:12:17
bluester's Avatar
bluester bluester is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2012
Locație: Constanta
Religia: Ortodox
Mesaje: 519
Implicit

cu privire la ignoranta dogmatica , imi aduc aminte ca academicianul Andrei Plesu , intr-un articol aparut in Dilema Veche, spunea ca (citez din memorie) : "lipsa unei culturi religioase duce la ingrosarea randurilor de oameni medicori".
Andrei Plesu a scris multe articole in legatura cu educatia religioasa, vi le recomand sa le cititi .
Reply With Quote
  #32  
Vechi 05.08.2014, 11:28:04
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit

Citat:
Nu, Biserica nu greșește, dovadă fiind cele 7 sinoade ecumenice.
Au fost mai multe Sinoade.

"a) În anul 879 a avut loc un Sinod la Constantinopol, care a condamnat erezia latină „filioque” și orice modificare a Simbolului de Credință. Acest Sinod a avut toate caracteristicile unui Sinod Ecumenic(!) și mult timp a fost numit în Răsărit „al VIII-lea Sinod Ecumenic”. Bineînțeles, Occidentul niciodată n-a recunoscut acest Sinod și nu-l menționează în manualele de istorie, iar plagiatorii noștri de manuale occidentale de asemenea nu spun mare lucru despre acest Sinod. Dar Teodor Balsamon (sec. XII), Nil al Tesalonicului (sec. XIV), Nil de Rhodos (sec. XIV), Simeon al Tesalonicului (sec. XV), Marcu al Efesului (sec. XV), Dositei al Ierusalimului (sec. XVII) ș.a., au considerat Sinodul de la Constantinopol din anul 879 drept al VIII-lea Sinod Ecumenic. Reiterând acest lucru, devine foarte clar că nici o unire cu romano-catolicii nu poate avea loc până nu va exista o condamnare oficială din partea lor a adaosului „filioque”. Iată de ce, și teologilor ortodocși ecumeniști nu le convine să spună adevărul despre al VIII-lea Sinod Ecumenic din anul 879, ținut în timpul Sf. Fotie, patriarhul Constantinopolului.

b) În anul 1351, tot la Constantinopol, a avut loc un Sinod care a formulat învățătura despre har și energiile necreate, propusă de Sf. Grigore Palama. Din motive obiective(!), la Sinod n-au putut participa decât ierarhi ai Patriarhiei Constantinopolului și un delegat al patriarhiei Antiohiei. Însă, la un Sinod precedent (1347), cu aceeași tematică, participase și patriarhul Lazăr al Ierusalimului, care ulterior a semnat și hotărârile Sinodului din 1351 alături de patriarhul Ignatie al II-lea al Antiohiei. La scurt timp, decizia Sinodului a fost „ratificată” și de Sinoadele Bisericilor din Bulgaria, Serbia și Rusia, și receptate fără obiecții de toate Bisericile Ortodoxe. Acest lucru l-a făcut pe Nil de Rhodos (sec. XIV), mare canonist și ierarh, să considere Sinodul din 1351 drept „al IX-lea Sinod Ecumenic”. Această idee era larg răspândită în sec. XIV-XV, dar nu existau condiții pentru convocarea unui Sinod mai mare, care să confirme ecumenicitatea Sinodului din 1351, iar mai târziu, situația politică s-a înrăutățit și mai mult, încât problema a fost definitiv abandonată, mai ales că nimeni nu avea rezerve față de dogmele proclamate la Constantinopol în timpul disputelor palamite.
Prin urmare, a spune că Biserica Ortodoxă are doar șapte Sinoade Ecumenice și nu poate avea mai multe, înseamnă o limitare a vieții Bisericii la sec. VIII – idee foarte convenabilă romano-catolicilor, care ne-au și băgat în cap că Sf. Ioan Damaschin ar fi „ultimul Sfânt Părinte din Răsărit”, ceilalți fiind doar „teologi ai epocii post-patristice”. Viața Bisericii este însă dinamică, iar harul Duhului Sfânt este lucrător în Biserică până astăzi și „ne va călăuzi la tot adevărul” (Ioan 16:13) ori de câte ori va fi nevoie, și anume prin glasul sobornicesc al Bisericii, nu prin persoane particulare, indiferent cât de înduhovnicite ar fi sau ar părea că sunt.
"
http://www.teologie.net/2014/03/15/m...odox-probleme/

Cine are nelamuriri, poate vorbi cu Parintele. Dansul raspunde destul de repede.
Reply With Quote
  #33  
Vechi 05.08.2014, 11:59:30
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.706
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia Vezi mesajul
In cazul asta, fratilor, inseamna ca fara sa stiu, am la inima o eclesiologie de tip neoprotestant. Pur si simplu ideea ca o organizatie facuta de si din fiinte umane aflate inca in trup nu poate gresi, desi se poate dovedi cu cartea de istorie in mana acest lucru, ma depaseste. Ma simt de parca as vorbi cu alta specie...comunicam, dar nu ne intelegem. Cum puteti avea voi incredere in ierarhii si decizii pe care nu le puteti cunoaste ca motivatii ultime si controla (atit cit se poate) ca efecte, mi-e peste putinta sa inteleg.
Pe langa asta esti tributar, inca, intelegrii catolice. Infailibilitatea din punct de vedere ortodox este diferita de cea din punct de vedere catolic. La ortodocsi nu exista om infailibil, infailibilitatea este doar la nivelul ce tine de partea divina a Bisericii. De exemplu la catolici Papa nu poate gresi in conditiile date de ei. De asemenea, un Sinod, o adunare de episcopi nu poate gresi, daca e aprobat si de Papa. O sa vezi ca te lamuresti acum. La noi infailibilitatea tine de invatatura revelata, in principal. Nu-i asa ca Domnul nu poate gresi, si spune doar adevarul? Ai aflat ce e infailibilitatea. Ca sunt mai multe culte cu invataturi diferite nu inseamna ca ar fi ceva neclar, ci ca acelea sunt, pentru cine are cunostinte, in mod evident invataturi gresite, verificabile cu textul Scripturii in fata.
Reply With Quote
  #34  
Vechi 05.08.2014, 12:36:49
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Articolul semnalat se refera la cu totul alt nivel al cunostintei dogmatice decat cel avut in vedere de mine in postarea initiala. Nu pretind, nici nu cred ca e potrivit, ca educatia nationala sa devina facultate de teologie, nici ca familiile sa imbrace progeniturile in schima monahala. Nu am in vedere ca, dintr-un popor ignorant, sa devenim un popor de mitropoliti.
Dar noi ne aflam in cealalta extrema. Excludem tot ce are cea mai mica legatura cu Domnul din cultura generala. Despre Faptele Apostolilor stim mai putin decat despre Faptele Fotbalistilor, iar in Isus Cristos noi nu vedem un superstar al istoriei, ci un personaj care e rezervat popilor.
Desigur, numai că e vorba despre conștiința dogmatică (un fenomen aparte al conștientizării de sine, de lume, de Dumnezeu - strict legat de pocăință) iar nu despre cunoștințele (școlare ori academice) de dogmatică.
Am sesizat de la început unde bați și, cu onestitate, mi-a plăcut inițiativa ta (și am compătimit împreună...).
Voiam doar să lărgesc un pic cadrul reflecției,... nu fie cu supărare!

În fine, mai la vale dau peste câteva rânduri care mă surprind mai puțin plăcut: așezi cunoștințele despre Dumnezeu și despre Biserică la capitolul cultură generală... Nu zic că nu se poate. O fi și asta, deh, vreo scofală (pentru ateul cu ifose savante, pentru snobi și snobinete, pentru boierii plictisiți și pentru baronii culturii noastre pricăjite care și-au extins cu aroganță domeniul de sofisme până-n tinda Bisericii sau chiar mai adânc) dar, Mihnea, chiar așa vezi locul și rolul dogmaticii/istoriei/liturgicii etc. în mintea/inima/viața unui om?
De cultură generală ne arde nouă când moartea bate la ușă iar păcatele ne rod de vii?

Concluzie, fără o conștiință dogmatică sănătoasă geaba cunoștințe de dogmatică.

Nu din cunoștințe școlărești și din dezbateri savante se înfiripă și pulsează conștiința dogmatică, ci din harul pocăinței pe care, într-un moment al vieții, omul îl primește în dar, spre lucrare personală din partea Domnului.

Iar semnul că începe să se formeze un oarecare embrion al conștiinței dogmatice în om este la început un abia sesizabil sentiment al silei, al dezgustului, iar mai apoi când prinde putere vâlvătaia harului în inimă, sentimentul îngrozitor al urii adânci față de sine.
Doar când s-a petrecut minunea înfiripării conștiinței dogmatice înlăuntrul tău, doar atunci vezi limpede că ești vierme, drac de-a binelea înaintea lui Dumnezeu. Și, prăbușit în durere și scârbă de sine, plîngînd la capul tău precum îl plângi pe mortul definitiv condamnat la focul veșnic, și încă un mort de cea mai joasă speță - un trădător ordinar, așadar dat de bunăvoie cu totul iadului: te rogi totuși, cu o nădejde dincolo de toată deznădejdea...
Iar Domnul se apropie, te îmbrățișează cu nespusă blândețe și gingășie și descoperi, o minune, că El te iubește și, mort fiind tu de acum pentru totdeauna, iată, El Tatăl nostru, iată - te învie!

Cam așa e cu conștiința asta dogmatică... Nu tre să fii mitropolit ca s-o deții, prin har și umilință. Nici savant.
Bune, totuși, și cunoștințele de dogmatică, ca să nu rătăcim prea tare în războaiele noastre de săbiuțe verbale...
Reply With Quote
  #35  
Vechi 05.08.2014, 15:15:37
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Parascheva16 Vezi mesajul
Au fost mai multe Sinoade.
M-am referit la cele ecumenice.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #36  
Vechi 22.08.2014, 16:50:31
tot-Laurentiu's Avatar
tot-Laurentiu tot-Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.11.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Se pare ca oamenii pot trai si fara dogmatica pentru ca oricum aceasta e greu de inteles.
Si exista chiar credinciosi ferventi ,mai ales la sate,care nu au cunostinte minime de dogma.
Aplica niste dogme dar nu isi pun problema de unde vin si care e intelesul lor.
90% din oameni nici nu au auzit si nici nu inteleg o iota dintr-o carte de dogamatica.Acesta e un adevar obiectiv.E bine ca exista totusi cateheze cu intrebari simple,car fac dogmatica mai accesibila celor care chiar vor.
Acesti oameni nu trebuie criticati ci trebuie vazuta care e esenta dogmei,si de ce a devenit asa de criptata pentru publicul larg.
Poate s-a complicat putin esenta aceea simpla a credintei,si s-a intelectualizat prea mult.
Poate nu mai sunt dascali care sa o faca accesibila celor multi
Nu numai via e judecata ca nu adduce roade,ci si lucratorul care trebuia sa o faca sa aduca.
Dogma e neschimbatoare,de accord,dar ar putea aparea oameni care,prin daruire si intelegerea dificultatilor celorlalti,sa incerce sa o faca mai accesibila.
"Criptarea" despre care vorbești se datorează în mare parte teologilor filozofici care se ocupă îndeosebi de tot felul de tratate, fără să-i preocupe faptul că majoritatea oamenilor simpli, neavând studii teologice, nu pot înțelege discuțiile la nivelul la care ei le țin și de aceea ar fi necesare cărți, nu multe, dar care să fie bine realizate cu explicații pe înțelesul tuturor.

"...în toată existența noastră se reflectă în mod inevitabil orice schimbare a părerilor noastre dogmatice. Pierderea, măcar parțială, a ceea ce ni s-a dat prin Revelație, atrage după sine schimbarea vieții întregului "corp" al uneia sau alteia dintre Biserici."(Cuv. Sofronie Saharov)

"Cu toate că majoritatea zdrobitoare a oamenilor trăiește în stare de credință predogmatică, adică doar într-un avânt al sufletului către Dumnezeu, cu toate acestea, și în viața lor se reflectă cunoașterea dogmatică sau învățătura Bisericii de care ei aparțin."
(Cuv. Sofronie Saharov)

Last edited by tot-Laurentiu; 22.08.2014 at 21:15:37.
Reply With Quote
  #37  
Vechi 23.08.2014, 01:44:39
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Se pare ca oamenii pot trai si fara dogmatica pentru ca oricum aceasta e greu de inteles.
Si exista chiar credinciosi ferventi ,mai ales la sate,care nu au cunostinte minime de dogma.
Aplica niste dogme dar nu isi pun problema de unde vin si care e intelesul lor.
90% din oameni nici nu au auzit si nici nu inteleg o iota dintr-o carte de dogamatica.Acesta e un adevar obiectiv.E bine ca exista totusi cateheze cu intrebari simple,car fac dogmatica mai accesibila celor care chiar vor.
Acesti oameni nu trebuie criticati ci trebuie vazuta care e esenta dogmei,si de ce a devenit asa de criptata pentru publicul larg.
Poate s-a complicat putin esenta aceea simpla a credintei,si s-a intelectualizat prea mult.
Poate nu mai sunt dascali care sa o faca accesibila celor multi
Nu numai via e judecata ca nu adduce roade,ci si lucratorul care trebuia sa o faca sa aduca.
Dogma e neschimbatoare,de accord,dar ar putea aparea oameni care,prin daruire si intelegerea dificultatilor celorlalti,sa incerce sa o faca mai accesibila.
Poate pentru că dogmatica a devenit o disciplină scolastică.
Faptul că un om de la țară, cum spui, e slab la scolastică nu implică faptul că nu cunoaște dogmatică.
Când susțin aceasta mă gândesc că toți credincioșii noștri de la sate, indiferent de nivelul studiilor academice sau chiar în ciuda acestora: își însușesc dogmatica prin însăși participarea la slujbe.
Conținutul slujbelor este dogmatică.
Toate rugăciunile, Crezul sunt dogmatică pură în manifestare vie.
Restul e scolastică, cel mai adesea. Așa încât e chiar mai bine că "nu știu dogmatică", în sensul că au scăpat de scolastică.
Așa îmi pare, sper că nu greșesc prea tare...
Reply With Quote
  #38  
Vechi 23.08.2014, 15:01:03
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
Poate pentru că dogmatica a devenit o disciplină scolastică.
Faptul că un om de la țară, cum spui, e slab la scolastică nu implică faptul că nu cunoaște dogmatică.
Când susțin aceasta mă gândesc că toți credincioșii noștri de la sate, indiferent de nivelul studiilor academice sau chiar în ciuda acestora: își însușesc dogmatica prin însăși participarea la slujbe.
Conținutul slujbelor este dogmatică.
Toate rugăciunile, Crezul sunt dogmatică pură în manifestare vie.
Restul e scolastică, cel mai adesea. Așa încât e chiar mai bine că "nu știu dogmatică", în sensul că au scăpat de scolastică.
Așa îmi pare, sper că nu greșesc prea tare...
Am omis intradevar dogmatica din inima. Aceea nu are nevoie de tratate , desi le urmeaza fara sa stie. Din inima stim ca e bine sa ne spovedim si sa ne impartasim ,si intreg corpul o simte si o confirma . Din inima stim ca maslul este singura speranta a celui bolnav dincolo de logica stiintifica medicala , ca ungerea este si sensibila dar si o ungere a milei nesfarstie a lui Dumnezeu

De aceea eu nu as condamna necunoasterea dogmelor,oricat de mare pare ignoranta in termeni,in cuvinte ,a aceluia.
As condamna mai degraba impietrirea inimii, care opreste capacitatile firesti ale omului de a se conecta la infinitatea energiei dumnezeirii .
Degeaba cineva incepe sa inteleaga anumite scrieri dogmatice ,daca nu isi lasa si sufletul sa soarba simplitatea si armonia prezentei lui Dumnezeu in fiecare din noi
Cartea de dogmatica suntem chiar noi,in care Dumnezeu scrie invataturile sale ,pagina cu pagina ,esec cu esec, dar neabandonindu-ne nici o clipa.
Dogmatica in cuvinte,este buna,atata timp cat cel care o citeste ,incearca sa o inteleaga,sa o integreze pina la ultima consecinta in fiinta sa.
Daca nu poti aceasta,si abstractul ei mai mult te indeparteaza de esenta ta ,mai bine urmeaza dogma simpla a inimii , si alege-ti doar 2..3 lucruri care iti sunt apropiate ,asa cum este rugaciunea urmatoarte simpla,se refera la putine lucururi si usor de inteles ,dar atinge esenta :

"Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin."
Reply With Quote
  #39  
Vechi 15.09.2014, 07:44:59
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 286
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
În jurul temei: Conștiința Dogmatică (versus ignoranța dogmatică, pe care nu văd cum o poate sesiza și combate cineva dacă nu are o conștiință dogmatică sănătoasă).
http://laurentiudumitru.ro/blog/2008...ronie-saharov/
Am descoperit link-ul de mai sus și m-am gândit să readuc în atenție fragmente din el, căci mi se pare foarte bune și de interes (având în vedere și alte topicuri nou apărute despre Biblie, dogmatică...):

Ai înlăturat de la tine simțământul caracterului tragic al vieții duhovnicești. Și eu, din când în când, fac același lucru. Îmi închid ochii, îmi închid simțurile spre a nu vedea ființarea omenească ce mi se înfățișează, în hotarele acestei lumi, ca adevărat tragică. O fac atunci când mi se istovește până la neputință sufletul, când doare inima insuportabil. Dar atunci când, după o oarecare odihnă, le deschid din nou, iarăși văd, uneori cu o și mai multă ascuțime și încordare, aceeași adâncă tragedie.

Cred că și tu, măcar pentru o vreme, vei putea să ieși din această înfricoșată, apăsătoare viziune, iar apoi iarăși te vei întoarce fără să vrei la ea, căci ea nu este doar o simplă idee, făurirea unei fantezii bolnăvicioase, ci însăși aspra realitate. Pe lângă care, cel mai tragic mi se pare a fi nu faptul că oamenii îndeobște suferă mult, ci faptul că mor fără să fi cunoscut pe Dumnezeu.

[Scrii:] "Străduința ca întru toate a mă închide în cadrele exclusiv confesionale pur și simplu slăbește în mine, îndeobște, orice credință religioasă, face ca, în conștiința mea, relația dragostei lui Dumnezeu și a proniei lui Dumnezeu cu omenirea ca întreg să fie de neînțeles și nereală".

Și pentru mine, între bunacinstire: Dumnezeu dragoste este (1 Io. 4:8) pe de-o parte, și sorții care cad asupra omenirii în hotarele acestei lumi, pe de alta, așa cum o contemplăm, este o mare contradicție. Nu cred însă că îndepărtarea de Biserică ar putea lucra în favoarea soluționării ei.

Asemenea ție, și eu petrec într-o luptă necontenită pentru libertatea lăuntrică, într-o continuă căutare de a rezolva multe contradicții și nedumeriri. Iar la mine lupta uneori asumă caracterul unei lupte cu însuși Dumnezeu (în ciuda deplinei mele conștiințe a faptului că sânt ultima nimicnicie). Uneori mă rog cu un blând plâns, dar adesea ca un nebun contest, insist, pretind, "mă cert", aproape că "hulesc". Dar, în ciuda caracterului luptător cu Dumnezeu al vieții mele, iubesc pe Dumnezeu până în ultimele străfunduri ale ființei mele, și Lui îi încredințez ultima judecată, căci El dispune de putințe nesfârșite dincolo de hotarele acestei lumi. Dragostea pentru lume, pentru om, mă împinge a mă război cu Dumnezeu.

Acestui duh al luptei cu Dumnezeu eu îi îngădui liber să se desfășoare în suflet și observ că, ajungând la un oarecare zid de neclătinat, cade zdrobindu-se, iar atunci constat că iubesc pe Dumnezeu cu un și mai mare adânc. Pe Dumnezeu îl "contest", cu El "mă cert", pe Dumnezeu Îl "necăjesc cu nerușinare" în lupta mea pentru soarta oamenilor, dar în rezultatul final, oricare ar fi soarta întregii omeniri, a întregii lumi, a întregii făpturi, pe Dumnezeu eu iubesc cu singura adevărată, vecinică dragoste.

De o mie de ori în sufletul meu s-a desfășurat o luptă încrâncenată, dar întotdeauna a biruit dragostea lui Hristos, astfel încât și eu într-o oarecare măsură pot repeta cuvintele Apostolului Pavel: Și eu încredințat sânt că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici începătoriile, nici puterile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncul, nici altă oarecarea zidire putea-va să despartă pre noi de dragostea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus Domnul nostru (Rom. 8:38-39).

Nu demult ți-am scris că am încetat să caut pe Dumnezeu. Singurul lucru pe care-l caut este, cumva, fie în cea mai mică măsură, să mă asemăn și să mă adaug lăuntric lui Hristos. Voiesc să știu măcar în parte, să cerc măcar în cea mai mică măsură cum El, Domnul, își trăia unirea dragostei către Dumnezeu și către om. Pentru noi, în hotarele acestei vieți, cele două porunci sânt într-o deplină discordie. Iubind pe Dumnezeu, slujindu-I, mă îndepărtez de la aproapele, uitându-l. Iubind pe aproapele, slujind lui, eu ori uit pe Dumnezeu, ori mă îndepărtez de El, ori chiar îi vrăjmășuiesc. Este pricina pentru care mă atrage în chip de nereținut către sine chipul neasemuitului Hristos, cel ce a împreunat și această și acea dragoste întru una, arătându-ne în ea legea veciniciei, adevăratei ființări.

Nu caut acum o ființă vecinică, neînțeleasă, nedeslușită, impersonală a vreunui "Dumnezeu necunoscut"(2); Dumnezeu și vecinica ființă îmi sânt date sub forma cea mai învederată cu putință în Hristos. Pe acest Hristos îl caut eu, adică cu El a mă asemăna, pe El a mi-L însuși.

Nu trec cu vederea nici un mijloc ce poate sluji unirii cu Hristos. Dar oare este cu putință a afla undeva în afara Bisericii o mai mare bogăție a unor astfel de mijloace? În Biserică îl am pe Dumnezeu întrupat, astfel încât pe Dumnezeu noi îl mâncăm și îl bem, prin Dumnezeu, prin Cuvântul Său noi răsuflăm. Cu numele Lui, cu Cuvântul Lui, cu Puterea Lui noi săvârșim Tainele, iar Tainele acestea nu sânt doar niște simboluri, ci cu adevărat realitatea. Este atât de vădit din toată experiența noastră.

Trei lucruri nu înțeleg:
1) o credință adogmatică,
2) un creștinism nebisericesc,
3) un creștinism fără nevoință.
Și aceste trei: Biserica, dogma și ascetica (adică nevoința creștină) sunt pentru mine un singur tot al vieții. Mie mi se pare nedrept a pretinde că în Biserică toate trebuie să fie "după gustul nostru".
Atunci când vorbești despre îngustimea cadrelor confesionale, eu te înțeleg. Și eu de mii de ori am răbdat și rabd strâmtorări, dar le rabd pentru că de la Biserică am și darurile pozitive.

Ascetica (adică nevoința și exersarea duhovnicească) este de nedespărțit nu numai de toate religiile cunoscute de istorie, ci și îndeobște de tot ce este cultură omenească. La temeiul a toată ascetica, neapărat se află o ideologie sau alta (dogmă). Fiecare religie - păgânism, iudaism, mahomedanism, pantheism, creștinism - își are propria cultură ascetică, deosebită de celelalte, iar această deosebire este condiționată de deosebirea în reprezentările dogmatice.

Din "Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu" (pp. 298-310) - Arhim. Sofronie Saharov
Trad. din lb. rusă de Ierom. Rafail (Noica)

Last edited by forever...; 15.09.2014 at 07:51:27.
Reply With Quote
  #40  
Vechi 15.09.2014, 10:18:44
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de forever... Vezi mesajul
Voiesc să știu măcar în parte, să cerc măcar în cea mai mică măsură cum El, Domnul, își trăia unirea dragostei către Dumnezeu și către om. Pentru noi, în hotarele acestei vieți, cele două porunci sânt într-o deplină discordie. Iubind pe Dumnezeu, slujindu-I, mă îndepărtez de la aproapele, uitându-l. Iubind pe aproapele, slujind lui, eu ori uit pe Dumnezeu, ori mă îndepărtez de El, ori chiar îi vrăjmășuiesc. Este pricina pentru care mă atrage în chip de nereținut către sine chipul neasemuitului Hristos, cel ce a împreunat și această și acea dragoste întru una, arătându-ne în ea legea veciniciei, adevăratei ființări.
Surprinse sunt aici și problema, poate problema centrală a vieții de credință, și soluția ei.
Cât de străin e duhul nostru triumfalist de lucrarea acestei smerenii lucide. Că smerenia e luciditate, tragică luciditate căreia omul nu îi poate supraviețui singur...
Reply With Quote
Răspunde